Cine n-a auzit de Lourdes, marele sanctuar din Franţa? Desigur cu toţii. Poate mulţi au şi fost acolo. Am ajuns şi eu aici unde doar am visat să ajung. Impactul a fost neaşteptat. O mulţime imensă care caută cu nerăbdare să atingă stâncile grotei, să participe la procesiuni, să se spovedească, să trăiască altfel spus credinţa pe care o au în suflet.
Este impresionant sa vezi bolnavii în cărucioare încredinţându-se total Maicii Sfinte, cerându-i vindecare. Surprinzător pentru mine a fost faptul că pe oriunde treceam oamenii mă recunoşteau ca preot şi mă priveau ca pe cineva care îi poate ajuta în necazul lor. Am avut impresia că toţi acei ochi iau câte ceva din mine fără ca eu să pot face ceva. Abia când, la grota apariţiilor fiind, şi vazându-i pe cei bolnavi fizic cu câtă credinţă se apropiau, am înţeles un lucru: să nu uit că şi eu am nevoie de vindecare, de ajutor, ca la rândul meu să-i pot ajuta pe alţii, ca ei să poată lua de la mine ceea ce au nevoie. Aşa că în acea zi m-am amestecat printre cei bolnavi ca să fiu unul dintre ei, să mă rog împreună cu ei şi să simt şi eu prezenţa Domnului prin intermediul Fecioarei Maria.
La procesiunea euharistică, încheiată apoi cu binecuvântare cu preasfântul sacrament, am simţit poate cel mai mult atotputernicia lui Dumnezeu prezent în Fiul său din preasfânta Euharistie. Vedeai cum lacrimile celor bolnavi nu reuşesc să rămână în graniţa pleoapelor şi cum se revărsau pe obraji ca o cerere fierbinte. Am ştiut atunci ca Dumnezeu vrea să ne înveţe prin aceşti oameni că suferinţa este un mijloc prin care îl descoperim pe el. Iar minunea pe care o realizează în fiecare zi este descoperirea sa de către oameni tocmai prin aceşti bolnavi.
Omul are nevoie de mărturii palpabile de credinţă, iată de ce această mulţime vine la Lourdes. Un răspuns pe care l-am dat unui cuplu din Lyon care m-a abordat şi mi-a pus şi aceasta întrebare printre altele. Aşa cum luminiţele acelea mici ale lumânărilor aprinse în procesiunea de seară se transformă într-un râu de foc, tot aşa credinţa oamenilor, uneori poate mai mică decât un grăunte de muştar, pusă împreună, se transformă într-o credinţă puternică încât nu-i poţi rezista.
Căutaţi-l pe Dumnezeu şi nu aveţi cum să nu-l găsiţi!
Pr. Adrian Stoica
