Pentru un grup de 31 de pelerini veniți din diferite colțuri ale României, din Moldova, Transilvania și Muntenia, intervalul 13-25 septembrie 2026 a încetat să mai fie simple date din calendar. Însoțiți cu dăruire spirituală de părintele Liviu Baciu, OFMConv., și coordonați de organizatorul Vicențiu Ciocan, au pornit într-un itinerar de transformare interioară prin Egipt, Iordania și Israel. Căutarea lor a fost dorința vie de a atinge locurile de unde a început totul și de a-și întări credința.
Călătoria a început sub semnul Exodului. Un moment de profundă încărcătură spirituală a avut loc la Al-Maghtas, pe malul Iordanului. Într-o atmosferă de reculegere, părintele Liviu Baciu a ghidat grupul într-un act de reînnoire a făgăduințelor de la Botez. Turnarea apei sfințite pe frunte și celebrarea Sfintei Liturghii în noua biserica consacrată la Iordan, au transformat amintirea baptismală într-o realitate vie. A fost o trecere de la vechiul om la viața în har.
În primele zile, pașii pelerinilor au străbătut ariditatea Iordaniei și a Egiptului, reînnoind făgăduințele de la botez în râul Iordan și celebrând Sfânta Liturghie într-o biserică romano-catolică pentru prima oară de un grup de pelerini din România. A urmat Muntele Nebo, de unde Moise a privit spre Țara Făgăduinței. Privind din același punct, pelerinii au înțeles că deșertul nu este un spațiu al părăsirii, ci locul unde omul învață dependența totală de Dumnezeu, apoi poposind la Marea Roșie și urcând pe Muntele Sinai, locul unde Moise a primit Tablele Legii în rugul aprins. A fost o etapă a uimirii și a curățirii interioare, completată de rugăciunea de la Mănăstirea „Sfânta Ecaterina”.
„Când am urcat pe Sinai în liniștea nopții, am simțit cât de mic e omul și cât de mare este răbdarea lui Dumnezeu. Nu mai contau oboseala sau praful, ci doar gândul că pe aceste pietre Creatorul a vorbit cu omul. Ajunsă ajutată de cămilă și de un tânăr, am exclamat: visul mi s-a împlinit”, a spus Georgeta, un pelerin din Onești.
Ajungând în nord, cadrul s-a schimbat radical: de la uscăciunea deșertului la verdeața dătătoare de viață a Galileei.
Ierihon și Muntele Ispitirii: În cel mai vechi oraș din lume, pelerinii au privit spre muntele unde Cristos a biruit cele trei ispitiri, meditând totodată la strigătul orbului Bartimeu și la convertirea lui Zaheu.
La Cana Galileei s-a trăit un moment de profundă emoție umană și spirituală: familiile din grup și-au reînnoit legământul matrimonial în fața altarului, încredințând Mântuitorului „apa slăbiciunilor lor” pentru a fi transformată în „vinul harului”.
La Muntele Fericirilor, Tabgha și Tabor pe coastele Mării Galileei, pelerinii au meditat la predica de pe munte, la minunea înmulțirii celor cinci pâini și doi pești și la pescuitul minunat. Urcarea pe Muntele Tabor le-a deschis privirea spre lumina Schimbării la Față.
La Cafarnaum și Marea Tiberiadei, casa Sfântului Petru și la ruinele vechilor sinagogi, s-a meditat asupra vindecării soacrei lui Petru și a bolnavului de 38 de ani de la Betsida. O plimbare cu barca pe apele Mării Tiberiadei, însoțită de clipe de tăcere, a adus pacea în sufletele tuturor.
„Momentul din Cana ne-a atins sufletul. După 29 de ani de căsătorie, să stau alături de soția mea și să ne punem din nou familia în mâinile lui Cristos, exact acolo unde el a binecuvântat nunta, a fost cel mai frumos dar al vieții noastre”, au spus Ionel și Gabriela, pelerini din Pildești.
La Nazaret și Betleem, traseul a continuat pe urmele Maicii Domnului și ale Pruncului Isus.
La Nazaret, în Biserica „Buna Vestire”, pelerinii au învățat valoarea răspunsului curat: „Iată slujitoarea Domnului”.
La Betleem, în Peștera Nașterii, simplitatea ieslei a reamintit fiecăruia că Dumnezeu coboară în cele mai umile locuri ale inimii noastre pentru a rămâne cu noi.
La Ein Karem, s-au rugat la locul Nașterii Sfântului Ioan Botezătorul și la locul Vizitei Sfintei Fecioare Maria la verișoara sa Elisabeta. În incinta acestui loc sfânt, tradiția creștină plasează întâlnirea dintre Fecioara Maria și Elisabeta. Aici a fost rostită cântarea de laudă „Magnificat”, imn care astăzi este expus pe zidurile curții în numeroase limbi ale lumii, inclusiv în limba română.
După care pelerinii au vizitat Mănăstirea „Sfântul Ioan în Pustiu”. Amplasat pe versantul împădurit de la marginea localității Even Sapir, acest mic lăcaș franciscan păstrează amintirea primilor ani de pustie ai Sfântului Ioan Botezătorul. Lângă izvorul Ain el-Habis, ansamblul sanctuarului adăpostește grota transformată în capelă și locul cinstit drept mormântul mamei sale, Sfânta Elisabeta.
Punctul culminant al pelerinajului s-a desfășurat la Ierusalim. Pășind pe Via Dolorosa, cei 31 de pelerini au parcurs Calea Crucii, purtând în rugăciune intențiile celor dragi rămași acasă, suferințele și mulțumirile proprii. Trecerea prin Cenaclu (locul Cinei celei de Taină și al Coborârii Duhului Sfânt) și rugăciunea de la Biserica Sfântului Petru In Gallicantu au pregătit intrarea în Biserica Sfântului Mormânt. În fața Golgotei și la Mormântul Sfânt, recunoștința și lacrimile de recunoștință au înlocuit orice cuvânt. Mesajul Învierii: „Nu este aici, a înviat!”, a pecetluit întreaga experiență a celor 11 zile. „Am plecat din România cu multe întrebări și frământări. Când m-am plecat la Sfântul Mormânt, am simțit cum o greutate imensă îmi cade de pe inimă. A fost o bucurie pe care nu o pot descrie în cuvinte. Am văzut cum 31 de străini au devenit o singură familie de credință”, a spus Gina, un pelerin din București.
La finalul celor 11 zile, bucuria comunității formate s-a văzut în ochii fiecărui pelerin. Pentru organizatori și ghizi, transformarea grupului a fost cea mai mare răsplată.
„Un pelerinaj reușit nu se măsoară în kilometri parcurși sau în fotografii făcute, ci în schimbarea din ochii pelerinilor. Am văzut cum de la o zi la alta cele 31 de persoane venite din medii diferite au devenit un singur trup în rugăciune. Părintele Liviu a știut să fie un adevărat păstor, am rămas uimit de cuvintele părintelui la predici, iar locurile sfinte și-au făcut lucrarea în fiecare inimă”, a spus Vicențiu Ciocan, organizatorul grupului.
Întorși în România pe 25 septembrie, cei 31 de pelerini au luat cu ei nu doar amintiri din Betleem, Ierihon sau Ierusalim, ci convingerea că Țara Sfântă rămâne de acum o stare a sufletului, o chemare continuă de a trăi evanghelia în fiecare zi.
Domnul să vă binecuvânteze cu pace și bine!
Pr. Liviu Baciu, OFMConv.
Album foto
13-25 septembrie 2026: Itinerar de transformare interioară prin Egipt, Iordania și Israel
