|
| © Vatican Media |
Actualitatea dogmei niceene
de Maurizio Barba
secretar adjunct al Comisiei Teologice Internaţionale
Comisia Teologică Internaţională a ajuns recent în pământ sud-american pentru o săptămână de studiu a Sub-comisiei care are funcţia de a aprofunda tema Primul Conciliu ecumenic din Niceea şi actualitatea dogmei sale. În cadrul sugestiv din Rio de Janeiro. Cidade maravilhosa, Sub-comisia "Niceea" a fost primită cu grijă paternă şi cu braţele deschise de arhiepiscopul de São Sebastião do Rio de Janeiro, cardinalul João Tempesta, şi de auxiliarul său, Monseniorul Antônio Luiz Catelan Ferreira, membru al Sub-comisiei, pentru sesiunea sa de vară, oaspete al structurii "São João Paulo II". Dar mai ales sub privirea primitoare a lui Cristos Răscumpărătorul, statuia aşezată în vârful muntelui Corcovado la 709 metri deasupra nivelului mării, grupul de teologi care provin din diferite părţi ale lumii - Statele Unite, Brazilia, Mexic, Italia, Franţa, Liban - sub conducerea secretarului general, Monseniorul Piero Coda, şi coordonarea profesorului Philippe Vallin, au continuat în delicata misiune redacţională a documentului care va vedea lumina la începutul anului 2025, cu ocazia celei de-a 1700-a aniversare a deschiderii Conciliului din Niceea.
Nu sunt puţine iniţiativele pregătitoare, deja începând din acest an, pentru a comemora această aniversare în contextul fie academic fie pastoral-eclezial cu o varietate de perspective care contribuie la analizarea evenimentului conciliar sub profilul istorico-patristic, teologico-doctrinal, disciplinar-canonic şi ecumenico-pastoral.
Conciliul din Niceea a fost primul conciliu aşa-numit "ecumenic", eveniment teologic şi eclezial în cursul căruia a fost rezolvată, în manieră sinodală, violenta dispută ariană în jurul mărturisirii cristologice şi a fost definită problema pastoral-disciplinară a datei Paştelui. Ne-a lăsat ca moştenire Simbolul în care credinţa trinitară şi cristologică a Bisericii îşi află identitatea sa deplină şi ne-a făcut să gustăm frumuseţea mântuirii oferite în Cristos Isus, Fiu al lui Dumnezeu şi Mântuitor al omenirii.
Documentul Comisiei Teologice Internaţionale se inserează în acest filon de aprofundare a evenimentului conciliar, cu scopul de a efectua o lectură "doxologică" a Simbolului, pentru a-i scoate în evidenţă resursele soteriologice şi apoi cristologice, trinitare şi antropologice. Este vorba în realitate de a-l redescoperi pe Cristos, "Lumină din Lumină" şi lumină a lumii, în toată forţa sa de atracţie. Sub profilul patristic textul va privi la viaţa liturgică şi la viaţa de rugăciune pentru a observa cum aceste domenii au fost fecundate în Biserică după Conciliu şi cum mai pot fi fecundate astăzi. În afară de asta, documentul se îmbogăţeşte cu o privire deosebită la evenimentul pe care Niceea l-a reprezentat pentru istoria gândirii şi a structurilor de conducere a Bisericii, împreună cu o viziune generală a cadrului de "teologie fundamentală" schiţat de ceea ce a manifestat primul Conciliu ecumenic despre misiunea constantă a Bisericii în slujba credibilităţii credinţei sale. În acest sens, se manifestă astfel rodnicia Revelaţiei creştine pentru a reînnoi gândirea şi formele de viaţă comună a fiinţei umane.
Documentul reia şi aprofundează invitaţia Papei Francisc, exprimată în discursul său la Adunarea Plenară a Comisiei Teologice Internaţionale de anul trecut, de a redescoperi actualitatea evenimentului conciliar din Niceea şi frumuseţea conţinutului credinţei trinitare şi cristologice a Bisericii, reparcurgând acele trei motive indicate de el care fac promiţătoare şi eficace această redescoperire. Înainte de toate un motiv spiritual, reafirmat pornind de la mărturisirea de credinţă în Cristos, "Dumnezeu din Dumnezeu, lumină din lumină". Papa i-a îndemnat pe teologi să mărturisească prin propria viaţă acea "lumină genuină şi veşnică" ce nu este numai "lumina unei cunoaşteri inimaginabile, ci este lumină care luminează existenţa", angajându-se s-o iradieze cu o viaţă luminoasă şi bucuroasă, "răspândind raze noi şi surprinzătoare ale luminii veşnice a lui Cristos în casa Bisericii şi în întunericul lumii".
Un al doilea motiv este cel sinodal, din moment ce, la Niceea, Biserica a putut să reflecteze asupra naturii propriei credinţe şi a misiunii sale şi a tratat problemele dezbătute cu metodă sinodală. În acest orizont, explică papa, sinodalitatea constituie ocazia propice "pentru a traduce în atitudini de comuniune şi în procese de participare dinamica trinitară cu care Dumnezeu, prin intermediul lui Cristos şi în suflul Duhului Sfânt, vine să întâlnească omenirea". Aşadar, misiunea teologilor este aceea "de a elibera bogăţia acestei minunate «energii umanizatoare»". Alt motiv este cel ecumenic, amintind de relevanţa evenimentului conciliar în contextul drumului spre unitatea creştinilor. În această privinţă Francisc, amintind că Simbolul din Niceea nu numai că îi uneşte pe discipolii lui Cristos dar că în 2025 data Paştelui va coincide pentru toate denominaţiunile creştine, doreşte ca această ocazie să poată marca "începutul concret al unei celebrări mereu comune a Paştelui".
Documentul Comisiei Teologice, mergând pe versantul înţelegerii a cât de eficace este acest Conciliu pentru viaţa Bisericii în secolul al XXI-lea, chemată să se confrunte cu provocări vechi şi noi atât la nivel universal, cât şi local, privilegiază perspectiva actualităţii dogmei niceene, percepând exigenţa omului modern de a reafirma propria credinţă în cadrul unui context cultural care solicită redescoperirea raportului dintre credinţă şi viaţă. În discursul său solemn de deschidere a Conciliului al II-lea din Vatican, Sfântul Ioan al XXIII-lea se exprima astfel: "Este necesar ca această doctrină sigură şi imutabilă, care trebuie să fie respectată cu fidelitate, să fie aprofundată şi prezentată în aşa fel încât să răspundă la exigenţele din timpul nostru. De fapt una este depozitul credinţei, adică adevărurile care sunt conţinute în doctrina noastră, altceva este forma cu care acelea sunt enunţate, păstrându-le totuşi acelaşi sens şi aceeaşi însemnătate. Va trebui atribuită mare importanţă acestei forme şi, dacă va fi necesar, va trebui insistat cu răbdare în elaborarea sa: şi va trebui să se recurgă la un mod de a prezenta lucrurile care corespunde mai mult magisteriului, al cărui caracter este în mod proeminent pastoral".
Ocazia comemorării Conciliului din Niceea, în mod deosebit Simbolul care a provenit din el, îmbracă un rol fundamental pentru păstrarea şi transmiterea credinţei, repunând în centrul evanghelizării aprofundarea kerigmei trinitare ca experienţă vitală a întâlnirii cu Domnul răstignit şi înviat, Fiu al lui Dumnezeu şi Mântuitor, în lumina Duhului.
Statuia monumentală a lui Cristos Răscumpărătorul din Rio de Janeiro oferă în mod iconic o parabolă a mântuirii în Cristos pe care Biserica vrea s-o celebreze în 2025. Aşezată pe colina Corcovado, ea, în timp ce atrage mii de pelerini, deschide omului modern breşe nemărginite de frumuseţe printr-o vedere impresionantă a întregului oraş adunat şi primi în orizontul încântător al braţelor deschise ale lui Cristos, a căror extindere pare să ajungă în fiecare colţ al pământului. La picioarele monumentului care schiţează forma inconfundabilă a crucii, omul credincios are posibilitatea să plonjeze în acea viziune spirituală şi creştină a existenţei care permite să se vadă istoria, lumea şi omenirea cu înşişi ochii Răscumpărătorului.
(După L'Osservatore Romano, 18 iunie 2024)
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
