|
| © Vatican Media |
Moartea, depunerea şi îngroparea lui Francisc de sfântă amintire
Cu noi pelerin de speranţă, călăuză şi însoţitor de drum spre marea destinaţie la care suntem chemaţi, cerul, la 21 aprilie din Anul Sfânt 2025, la ora 7.35 dimineaţa, în timp ce lumina Paştelui ilumina a doua zi din Octavă, Lunea Îngerului, iubitul Păstor al Bisericii Francisc a trecut din această lume la Tatăl. Toată comunitatea creştină, în special săracii, dădea laudă lui Dumnezeu pentru darul slujirii sale adus cu curaj şi fidelitate faţă de evanghelie şi faţă de Mireasa mistică a lui Cristos.
Francisc a fost al 266-lea papă. Amintirea sa rămâne în inima Bisericii şi a întregii omeniri.
Jorge Mario Bergoglio, ales papă la 13 martie 2013, s-a născut la Buenos Aires la 17 decembrie 1936, din emigranţi piemontezi: tatăl său, Mario, era contabil, angajat în căile ferate, în timp ce mama sa, Regina Sivori, se ocupa de casă şi de educaţia celor cinci copii. Luând diploma ca tehnician chimic, a ales după aceea drumul preoţiei, intrând iniţial în seminarul diecezan şi, la 11 martie 1958, trecând la noviciatul din Societatea lui Isus. A făcut studiile umaniste în Chile şi, întors în 1963 în Argentina, a absolvit filozofia la Colegiul "Sfântul Iosif" la San Miguel. A fost profesor de literatură şi psihologie în colegiile "Neprihănita" din Santa Fé şi "Mântuitorul" la Buenos Aires. A primit hirotonirea sacerdotală la 13 decembrie 1969 de la arhiepiscopul Ramón José Castellano, în timp ce la 22 aprilie 1973 a depus voturile perpetue ale iezuiţilor. După ce a fost maestru de novici la Villa Barilari la San Miguel, profesor la facultatea de teologie, consultant al provinciei Societăţii lui Isus şi rector al Colegiului, la 31 iulie 1973 a fost numit provincial al iezuiţilor din Argentina. După 1986 a petrecut câţiva ani în Germania pentru a termina teza doctorală şi, odată întors în Argentina, cardinalul Antonio Quarracino l-a voit colaboratorul său apropiat. La 20 mai 1992 Ioan Paul al II-lea l-a numit episcop titular de Auca şi auxiliar de Buenos Aires. A ales ca moto episcopal Miserando atque eligendo şi în stemă a inserat cristograma IHS, simbol al Societăţii lui Isus. La 3 iunie 1997, a fost promovat arhiepiscop coadiutor de Buenos Aires şi la moartea cardinalului Quarracino i-a urmat, la 28 februarie 1998, ca arhiepiscop, primat de Argentina, ordinariu pentru credincioşii de rit oriental rezidenţi în ţară, mare cancelar al Universităţii Catolice. Ioan Paul al II-lea l-a creat cardinal, în consistoriul din 21 februarie 2001, al titlului "Sfântul Robert Bellarmin". În octombrie 2001 a fost raportor general adjunct la a zecea Adunare Generală Ordinară a Sinodului Episcopilor.
A fost un păstor simplu şi foarte iubit în arhidieceza sa, care umbla în lung şi în lat, şi cu metroul şi cu autobuzele. Locuia într-un apartament şi îşi pregătea cina singur, pentru că se simţea unul dintre oameni.
După renunţarea lui Benedict al XVI-lea, a fost ales papă de către cardinalii reuniţi în conclav la 13 martie 2013 şi a luat numele de Francisc, pentru că, după exemplul sfântului din Assisi, a voit să-i aibă la inimă înainte de toate pe cei mai săraci din lume. De la loja binecuvântărilor s-a prezentat cu cuvintele "Fraţilor şi surorilor, bună seara! Şi acum, să începem acest drum: episcop şi popor. Acest drum al Bisericii din Roma, care este cea care prezidează în caritate toate Bisericile. Un drum de fraternitate, de iubire, de încredere între noi". Şi, după ce şi-a înclinat capul, a spus: "Vă cer ca voi să-l rugaţi pe Domnul ca să mă binecuvânteze: rugăciunea poporului, cerând Binecuvântarea pentru episcopul său." La 19 martie, solemnitatea Sfântului Iosif, a început oficial slujirea sa petrină.
Mereu atent faţă de cei din urmă şi faţă de rebutaţii societăţii, Francisc abia ales a dorit să locuiască în Domus Sanctae Marthae, pentru că nu putea să nu aibă contactul cu persoanele, şi încă din prima Joi Sfântă a voit să celebreze Liturghia in Cena Domini în afara Vaticanului, mergând de fiecare dată în închisori, în centre de primire pentru cei cu dizabilităţi sau dependenţi de droguri. Preoţilor le recomanda să fie mereu gata să administreze sacramentul milostivirii, să aibă curajul de a ieşi din sacristii pentru a merge în căutarea oiţei rătăcite şi de a ţine deschise uşile bisericii pentru a primi pe cei doritori ai întâlnirii cu Faţa lui Dumnezeu Tatăl.
A exercitat slujirea petrină cu neobosită dăruire în favoarea dialogului cu musulmanii şi cu reprezentanţii celorlalte religii, convocându-i uneori în întâlniri de rugăciune şi semnând declaraţii comune în favoarea înţelegerii între apartenenţii la diferitele credinţe, ca Documentul despre fraternitatea umană semnat la 4 februarie 2019 la Abu Dhabi cu liderul sunnit al-Tayyeb. Iubirea sa faţă de cei din urmă, faţă de bătrâni şi faţă de cei mici l-a determinat să iniţieze Zilele Mondiale ale Săracilor, ale Bunicilor şi ale Copiilor. A instituit şi Duminica Cuvântului lui Dumnezeu.
Mai mult decât orice predecesor, a lărgit Colegiul Cardinalilor, convocând zece consistorii în care a creat 163 de cardinali, dintre care 133 electori şi 30 non-electori, provenind din 73 de naţiuni, dintre care 23 nu au avut niciodată înainte un cardinal. A convocat 5 Adunări ale Sinodului Episcopilor, 3 generale ordinare, dedicate familiei, tinerilor şi sinodalităţii, una extraordinară tot despre familie, şi una specială pentru Regiunea Panamazoniană.
De mai multe ori glasul său s-a ridicat în apărarea celor nevinovaţi. La răspândirea pandemiei de COVID-19, în seara de 27 martie 2020 a voit să se roage singur în piaţa "Sfântul Petru", ale cărei coloane îmbrăţişau în mod simbolic Roma şi lumea, pentru omenirea înfricoşată şi rănită de virusul necunoscut. Ultimii ani de pontificat au fost presăraţi de numeroase apeluri pentru pace, împotriva celui de-al treilea război mondial pe bucăţi aflat în desfăşurare în diferite ţări, mai ales în Ucraina, precum şi în Palestina, Israel, Liban şi Myanmar.
După spitalizarea din 4 iulie 2021, care a durat zece zile, pentru o intervenţie chirurgicală la Policlinica Agostino Gemelli, Francisc a mers din nou la 14 februarie 2025 în acelaşi spital pentru o internare de 38 de zile, din cauza unei pneumonii bilaterale. Întors în Vatican, a petrecut ultimele săptămâni de viaţă la Casa Sfânta Marta, dedicându-se până la sfârşit şi cu aceeaşi pasiune slujirii sale petrine, deşi încă nerestabilit complet. În ziua de Paşte, la 20 aprilie 2025, pentru o ultimă dată s-a arătat de la loja Bazilicii "Sfântul Petru" pentru a împărţi solemna binecuvântare Urbi et Orbi.
Magisteriul doctrinal al Papei Francisc a fost foarte bogat. Martor al unui stil sobru şi umil, întemeiat pe deschiderea la misionaritate, pe curajul apostolic şi pe milostivire, atent în evitarea pericolului autoreferenţialităţii şi al mondenităţii spirituale în Biserică, Pontiful a propus programul său apostolic în exortaţia Evangelii gaudium (24 noiembrie 2013). Între documentele principalele se număr 4 enciclice: Lumen fidei (29 iunie 2013) care înfruntă tema credinţei în Dumnezeu, Laudato si' (24 mai 2015) care atinge problema ecologiei şi responsabilitatea genului uman în criza climatică, Fratelli tutti (3 octombrie 2020) despre fraternitatea umană şi prietenia socială, Dilexit nos (24 octombrie 2024) despre devoţiunea la Preasfântă Inimă a lui Isus. A promulgat 7 exortaţii apostolice, 39 constituţii apostolice, foarte numeroase scrisori apostolice dintre care majoritatea în formă de Motu proprio, 2 bule de convocare a Anilor Sfinţi, în afară de catehezele propuse în audienţele generale şi de alocuţiunile rostite în diferite părţi ale lumii. După ce a instituit Secretariatele pentru Comunicare şi pentru Economie, şi Dicasterele pentru Laici, Familie şi Viaţă şi pentru Slujirea Dezvoltării Umane Integrale, el a reformat Curia Romană promulgând constituţia apostolică Praedicate Evangelium (19 martie 2022). A modificat procesul canonic pentru cauzele de declarare de nulitate matrimonială în CCEO şi în CIC (M.P. Mitis et misericors Iesus şi Mitis Iudex Dominus Iesus) şi a făcut mai severă legislaţia cu privire la delictele comise de reprezentanţi ai clerului împotriva minorilor sau a persoanelor vulnerabile (M.P. Vos estis lux mundi).
Francisc a lăsat tuturor o mărturie minunată de umanitate, de viaţă sfântă şi de paternitate universală.
CORPUS FRANCISCI P.M.
VIXIT ANNOS LXXXVIII, MENSES IV DIES IV.
ECCLESIAE UNIVERSAE PRAEFUIT
ANNOS XII MENSES I DIES VIII
Semper in Christo vivas, Pater Sancte!
(Martorii celebrărilor şi ai îngropării...)
...............
(După vatican.va)
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
