Sfântul Părinte: prezent
Părinţi sinodali: 181
În cursul celei de-a opta Congregaţii generale, urmând schema din Instrumentum laboris, dezbaterea generală a tratat tema "Biserica şi familia în faţa provocării educative (partea III, cap. 2) Provocarea educativă în general / Educaţia creştină în situaţii familiale dificile".
Înainte de toate, a fost reafirmată vocaţia la viaţă ca element de bază al familiei; de aici invitaţia adresată credincioşilor pentru ca să aprofundeze cunoaşterea enciclicei lui Paul al VI-lea Humanae vitae, înţelegând astfel mai bine şi semnificaţia recurgerii la metodele naturale de reglementare a fertilităţii şi a neacceptării contracepţiei. Apoi a fost reafirmată cu putere condamnarea manipulării genetice şi a crioconservării embrionilor.
În afară de astă, din partea mai multora a fost evidenţiată tendinţa unor ţări şi organizaţii din lumea occidentală de a prezenta, îndeosebi în contextul Africii, unele concepte (între care avortul şi unirile homosexuale), ca "drepturi umane", legând ajutoarele economice şi puternice campanii de presiune cu receptarea acestor concepte. În această privinţă, a fost evidenţiat şi că expresia "drepturi la sănătate sexuală şi reproductivă" nu are, în cadrul dreptului internaţional, o definiţie precisă, ajungând să cuprindă în sine principii care se contrazic între ele, cum ar fi condamnarea avortului forţat şi promovarea avortului sigur, sau tutelarea maternităţii şi promovarea contracepţiei. Deşi lipsite de valoare obligatorie, totuşi promovarea acestor "drepturi" reprezintă un risc, pentru că poate influenţa interpretarea altor norme, îndeosebi în domeniul luptei împotriva discriminării femeii.
Apoi s-a reafirmat din nou importanţa unei pregătiri adecvate la căsătorie, pentru că celebrarea sa pare să se reducă tot mai mult la dimensiunea socială şi juridică, în locul celei religioase şi spirituale. Parcursul de pregătire - s-a notat - este adesea perceput de logodnici ca o impunere, o misiune care trebuie îndeplinită fără convingere şi este prea scurtă. În schimb, deoarece căsătoria este o vocaţie pentru viaţă, pregătirea sa ar trebui să fie lungă şi aprofundată, aşa cum se întâmplă pentru viaţa călugărească. A fost evidenţiată, în logodnici, şi o frecventă lipsă de conştiinţă a valorii sacramentale a legăturii matrimoniale. Aşa încât celebrarea ritului matrimonial, s-a spus, nu este în mod automat celebrarea sacramentului matrimonial.
Referitor la iuţirea procedurilor pentru procesele de verificare a nulităţii matrimoniale, a fost amintită Comisia specială de studiu pentru reforma procesului matrimonial canonic, instituită de Sfântul Părinte Francisc la data de 20 septembrie 2014, şi s-a dorit apoi ajungerea la o procedură mai simplă, cu condiţia să fie una şi unică pentru toată Biserică. În afară de asta, referitor la dubla sentinţă conformă care rezultă din obligativitatea apelului, s-a pus întrebarea dacă este posibil să se imagineze lăsarea la discernământul episcopului a determinării de a face sau nu recurs în apel. În acelaşi timp, s-a dorit o mai mare prezenţă de judecători laici pregătiţi corespunzător, îndeosebi şi femei, în tribunalele ecleziastice.
Apoi s-a insistat asupra necesităţii ca şi preoţii să fie bine pregătiţi cu privire la pastoraţia căsătoriei şi a familiei şi să poată folosi şi omiliile ca un moment privilegiat şi eficace pentru a vesti credincioşilor Evanghelia familiei. Este nevoie, s-a spus, de formare şi informare, pentru că sfinţenia spirituală a preotului, creativitatea sa şi raportul său direct cu familiile sunt deosebit de apreciate de credincioşi.
De asemenea: s-a reflectat asupra raportului dintre migraţii şi familie, reafirmând că nucleul familial este un drept fundamental care trebuie recunoscut pentru orice migrant şi îndemnând politicile migratoare internaţionale să tuteleze dreptul la unitatea familială. Pentru migranţi - s-a spus - familia este element esenţial pentru integrarea în ţările de destinaţie.
În timpul orei dedicate dezbaterii libere - între 18.00 şi 19.00 - au reieşit, îndeosebi, trei teme: referitor la divorţaţii recăsătoriţi, a fost evidenţiată necesitatea unui parcurs penitenţial, însoţit şi de o reflecţie despre divorţaţii rămaşi singuri, care adesea suferă în tăcere, la marginile vieţii sociale. În al doilea rând, s-a subliniat nevoia de a-i tutela pe copiii soţilor divorţaţi de consecinţele psihologice ale divorţului asupra lor. În acest domeniu a fost amintit că o pastoraţie adecvată a copiilor poate adesea să-i apropie pe părinţii lor de Biserică.
În al treilea rând, a fost amintit importanţa raportului dintre familie şi educaţia copiilor, cu referinţă deosebită la dreptul părinţilor de a alege proiectul educativ mai potrivit pentru copiii lor, aşa încât aceştia din urmă să poată primi o educaţie de calitate.
În sfârşit, secretarul general al Sinodului, cardinalul Lorenzo Baldisseri, a făcut cunoscut că în cursul celor opt Congregaţii generale, intervenţiile părinţilor sinodali au fost în total 180, la care trebuie adăugate cele 80 care au avut loc în orele de dezbatere liberă.
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
