Sfântul Părinte: absent (Audienţa generală)
Părinţi sinodali: 182
În a cincea Congregaţie generală, dezbaterea generală a continuat cu privire la temele prevăzute de Instrumentum laboris: "Provocările pastorale despre familie (partea II, cap. 2). Criza credinţei şi viaţa familială / Situaţii critice din interiorul familiei. Presiuni din exteriorul familiei / Unele situaţii speciale".
Înainte de toate, dezbaterea s-a oprit asupra Bisericii din Orientul Mijlociu şi din Africa de Nord: ambele trăiesc în contexte politice, economice şi religioase dificile, cu grave repercusiuni asupra familiilor. De fapt, acolo unde legile împiedică reunificările familiale, sărăcia împinge la migraţiune, unde există fundamentalism religios şi creştinii nu au egalitate de drepturi cu cetăţenii musulmani, se pun adesea probleme dificile pentru familiile care rezultă din căsătorii mixte.
De fapt, în aceste contexte sunt prezente şi în creştere cazurile de căsătorii interreligioase, aşa numitele "căsătorii mixte". Provocarea Bisericii, aşadar - s-a spus - este aceea de a înţelege ce fel de cateheză se poate oferi copiilor născuţi din aceste uniri şi cum se poate răspunde la situaţia necunoscută a acelor catolici care, uniţi în căsătorie mixtă, vor să continue să practice credinţa lor. Aceşti soţi - s-a spus - nu pot să fie neglijaţi şi Biserica trebuie să continue să se ocupe de ei. O altă provocare este reprezentată şi de acei creştini care se convertesc la islam pentru a se căsători: şi în acest caz este necesară o reflecţie adecvată.
Problema nu este numai interreligioasă, ci uneori şi ecumenică: există cazuri în care, deoarece un catolic care a încheiat căsătorie canonică nu reuşeşte să obţină declaraţia de nulitate, trece la o altă confesiune creştină, căsătorindu-se din nou într-o Biserică ce permite asta. În orice caz, rămânând neatins patrimoniul de credinţă împărtăşit, a fost subliniată necesitatea de a porni pe calea milostivirii pentru situaţiile dificile.
Cât priveşte problema divorţaţilor recăsătoriţi, a fost evidenţiat că drumul sinodal va trebui desigur să se ocupe de ea, cu prudenţa cerută pentru cauzele mari, dar şi conjugând obiectivitatea adevărului cu milostivirea faţă de persoană şi faţă de suferinţa sa. Trebuie amintit că numeroşi credincioşi se află în această situaţie nu din vina lor.
A fost amintită angajarea Sfântului Scaun care nu încetează să-şi facă auzit glasul său în apărarea familiei la toate nivelele - internaţionale, naţionale şi regionale - cu obiectivul de a-i evidenţia demnitatea, de a-i aminti drepturile şi obligaţiile şi evidenţiind mereu că, aşa cum spunea Benedict al XVI-lea, "nu"-urile sale sunt, în realitate, "da"-uri spuse vieţii. Pentru aceasta, a fost subliniat că Biserica trebuie să combată tăcerea educativă şi religioasă în familii, pentru că nu este loc pentru ezitări: este necesară o angajare mai mare în mărturia Evangheliei. Este mereu necesară creativitatea în pastoraţie.
În afară de asta, s-a reflectat asupra aportului de neînlocuit al credincioşilor laici la vestirea Evangheliei familiei: mai ales tinerii, mişcările ecleziale şi noile comunităţi fac o slujire de importanţă vitală, ducând înainte o misiune profetică şi împotriva curentului faţă de perioada contemporană. Aşadar, a asculta şi a crede mai mult în laici este esenţial, pentru că în ei şi cu ei Biserica poate să găsească răspunsurile la problemele familiilor.
Altă temă tratată a fost aceea a lipsei locurilor de muncă şi a şomajului: angoasa datorită lipsei unui serviciu sigur creează dificultăţi în familii, aşa ca sărăcia economică ce adesea nu permite să se aibă o locuinţă. Nu numai atât: lipsa banilor uneori face în aşa fel încât ei sunt "divinizaţi" şi familiile sunt sacrificate pe altarul profitului. În schimb este necesar să se reafirme că banii trebuie să slujească şi nu să conducă.
De asemenea: s-a reflectat din nou asupra necesităţii unei pregătiri mai mari la căsătorie, cu o atenţie specifică şi la educaţia afectivă şi sexuală, încurajând o adevărată mistică familială a sexualităţii. Apoi a fost amintită marea contribuţie a bunicilor la transmiterea credinţei în familie şi, tot cu referinţă la bătrâni, a fost evidenţiat cât este de important ca nucleul familial să primească, cu solidaritate, grijă şi tandreţe, persoanele de vârsta a treia. Aceeaşi grijă trebuie rezervată bolnavilor, pentru a învinge acea "cultură a rebutului", despre care atenţionează adesea Papa Francisc.
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
