Sfântul Părinte: prezent
Părinţi sinodali: 185
În a noua Congregaţie generală au fost audiate 15 intervenţii (6 ale unor cupluri şi 9 ale auditorilor), aproape toţi laici angajaţi în domeniul pastoraţiei familiale, al bioeticii şi al ecologiei umane. Provenind din diferite ţări ale lumii, reprezentând aproape toate continentele, auditorii au adus în Aulă mărturia lor vie de apostolat familial trăit în viaţa de zi cu zi.
Înainte de toate au fost amintit dificultăţile pe care le trăiesc familiile din Orientul Mijlociu, îndeosebi din Irak: numeroasele conflicte - s-a spus - se repercutează grav asupra familiei, dezagregată de moartea membrilor săi, constrânsă să emigreze în căutarea unui loc sigur în care să trăiască, privată de un viitor pentru tineri, sustraşi de la şcolarizare, şi pentru bătrâni, abandonaţi lor înşişi. Unitatea familiei creştine în Orientul Mijlociu este profund zdruncinată, cu consecinţe şi asupra unităţii sociale şi naţionale a ţărilor care aparţin regiunii. Aşadar, în faţa acestor scenarii dramatice, Biserica reprezentă cu adevărat un port sigur, o "familie de familii" care oferă întărire şi speranţă. Şi este necesar să se pregătească şi perechi de soţi ca să fie "mediatori" de pace şi de reconciliere.
Alt punct evidenţiat de auditori a fost necesitatea ca Biserica să-i asculte mai mult pe laici în căutarea de soluţii la problemele familiilor, îndeosebi în ceea ce priveşte sfera intimităţii vieţii de cuplu. Pentru aceasta a fost reafirmată importanţa unei sinergii între lumea academică şi lumea pastorală, pentru a nu forma "tehnicieni", ci agenţi pastorali care să cunoască şi să ştie să promoveze temele familiei şi vieţii printr-o "cosmoviziune" antropologică catolică puternică.
În afară de asta, auditorii au remarcat necesitatea unui dialog mai mare între Biserică şi stat, şi prin angajarea de credincioşi laici care, departe de ambiţii personale, să ştie să promoveze tutelarea drepturilor familiei şi apărarea vieţii, lucrând pentru un stat cu faţă umană. Laicii - a fost remarcat - trebuie să fie activi şi competenţi în apărarea publică a valorilor vieţii şi familiei.
Apoi intervenţiile s-au oprit asupra necesităţii de a forma în mod adecvat şi permanent preoţii cu privire la temele familiei, îndeosebi cu privire la deschiderea la viaţă, pentru ca să reuşească să explice şi să vorbească despre iubirea conjugală cu naturaleţe şi claritate. Şi pentru că, de exemplu, a fost notat că dacă planificarea naturală a familiei este explicată în mod aprofundat, evidenţiindu-i valoarea pozitivă, ea întăreşte viaţa de cuplu. În această optică, a fost amintit că omiliile, dacă sunt bine pregătite, facă în aşa fel încât credincioşii să participe mai mult la celebrarea Liturghiei.
Un alt punct de reflecţie a scos în evidenţă importanţa mărturiei: tinerii nu au nevoie de atâta teorie, s-a spus, dar înţeleg foarte bine centralitatea familiei dacă ea este demonstrată de familiile însăşi, martori credibili şi subiect de evanghelizare. Pentru aceasta, s-a reflectat asupra necesităţii ca perechile să fie însoţite de o pastoraţie adecvată şi după căsătorie şi nu doar înainte.
Apoi auditorii au dat glas suferinţelor celui care pierde o rudă, cum ar fi persoanele văduve, orfane sau părinţii care pierd un copil. Pentru ele este fundamentală însoţirea Bisericii şi a grupurilor de ascultare şi de împărtăşire, pentru ca să nu se rătăcească în faţa durerii profunde a pierderii, în faţa fricii de un "deşert" al afectelor, ci să rămână tari în credinţă.
Apoi a reieşit importanţa unei "ecologii umane", care să ajute la contrastarea efectelor negative ale globalizării economice, adesea aducătoare de modele contrare doctrinei catolice. În afară de asta, a fost exprimat condamnare fermă faţă de toate formele de violenţă familială, îndeosebi asupra femeilor, evidenţiind că adesea ea este săvârşită de persoane tinere.
În sfârşit, a fost reafirmată necesitatea comunicării în cadrul familiei, pentru că împărtăşirea dintre soţi, coparticiparea la educaţia copiilor şi mai ales rugăciunea între zidurile familiale, contribuie la întărirea nucleului familial.
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
