Nu poate fi o sarcină uşoară "să fii mereu în vârful muntelui", mai ales în anii tulburi ai istoriei secolului XX. Aşa se face că Giovanni Battista Montini, cel care era pe "munte", deopotrivă prin nume şi prin slujire, a auzit într-o zi glasul Domnului, spunându-i: "Nu mai coborî în mijlocul oamenilor, ci rămâi aici, sus, în lumină, cu mine" (www.ercis.ro/actualitate/viata.asp?id=20140902). Era 6 august 1978, ziua Schimbării la Faţă, ziua "muntelui sfânt". De aceea fericitul papă Paul al VI-lea este comemorat nu în ziua naşterii la cer, ci a naşterii sale pe pământ: 26 septembrie.
Giovanni Battista Enrico Antonio Maria Montini (26 septembrie 1897 - 6 august 1978), cel care avea să fie papa Paul al VI-lea, beatificat de papa Francisc la 19 octombrie 2014, a fost suveran pontif între 1963 şi 1978, urmându-i papei Ioan al XXIII-lea. El este "papa Conciliului Vatican II", demonstrând încă o dată că Dumnezeu se foloseşte "de cele slabe" pentru a-şi arăta gloria: papa Ioan al XXIII-lea, un papă masiv, blând, bonom, ales fiindcă se considera că, în vârstă fiind, "nu va deranja pe nimeni", dar care a deschis Conciliul Vatican II (la 11 octombrie 1962) - şi papa Paul al VI-lea, care l-a finalizat la 8 decembrie 1965, a cărui sănătate era atât de fragilă, încât i s-a permis chiar şi în timpul seminarului să locuiască la domiciliu. Ei sunt cei doi papi "care au deschis larg ferestrele Vaticanului, să intre aer proaspăt", cum zicea sfântul papă Ioan al XXIII-lea, au deschis spre lume porţile Vaticanului, fiindcă toţi suntem fraţi şi "au întinerit astfel Biserica".
Fericitul Paul al VI-lea şi papa Francisc
La scurt timp după intronizare, papa Paul al VI-lea a vândut tiara cu care fusese încoronat în beneficiul celor săraci. Apoi, încetul cu încetul, dar constant, a diminuat fastul Vaticanului. Mergându-i pe urme, papa Francisc preferă să locuiască într-un hotel al Vaticanului şi nu în apartamentul papal, poartă veşminte simple, pantofii săi negri obişnuiţi cu metroul şi cu suburbiile din Buenos Aires, o cruce de fier şi un inel de argint aurit (de pe care, acum, la 2 ani de la alegere, poleiala s-a cam dus), a recomandat insistent preoţilor şi personalului angajat în Vatican să aibă maşini bune, dar nu de lux, şi-a serbat ziua de naştere invitând trei homeless şi câinele unuia dintre ei la masă, iar respectul şi grija sa faţă de săraci se manifestă în cele mai neaşteptate feluri (construieşte adăposturi în interiorul Vaticanului, le pune la dispoziţie băi etc., iar la una din mesele festive care le-a fost oferită, cei care i-au servit au fost cardinalii etc.). Răspunzând la interval de câteva decenii unei glume a sfântului Ioan al XXIII-lea (care, fiind întrebat câţi oameni lucrează în Vatican, Ioan al XXIII-lea a răspuns: "Cam jumătate din ei"), a redus personalul Vaticanului, a tăiat "primele" acordate prin cutumă la instalarea unui nou papă, iar sumele considerabile obţinute au fost donate în beneficiul săracilor, a restrâns titlul onorific de "monsenior" acordat prelaţilor şi a aşezat în grădinile Vaticanului o statuie a lui Cristos reprezentat ca homeless - pentru ca nimeni să nu uite. Iar la sfânta Liturghie de duminică, papa Francisc poartă un ornat dăruit papei Paul al VI-lea la aniversarea a 8o de ani. Papa Paul al VI-lea a fost primul suveran pontif care s-a adresat ONU - lucru pe care papa Francisc îl face acum. Şi acest papă delicat, blând, umil, fragil, dar de o inteligenţă vie şi fermitate apostolică, a lansat enciclica Humanae vitae, militând pentru dreptul la viaţă: "să ne străduim să înmulţim pâinea, astfel încât să fie suficientă pe masa întregii omeniri, nu să promovăm controlul artificial al naşterilor, ca să diminuăm numărul oaspeţilor la banchetul vieţii". "Sfânta Liturghie" - spunea fericitul Paul al VI-lea - "este forma perfectă a rugăciunii": "misterul euharistic se află în inima şi în centrul Liturghiei, în calitate de izvor al vieţii, prin care noi toţi suntem purificaţi şi întăriţi pentru viaţă, nu pentru noi înşine, ci pentru Dumnezeu şi ca să fim uniţi în iubire unii cu alţii". Iar cuvintele sale îşi păstrează actualitatea, mai ales acum, când ameninţarea războiului este iminentă: "Să nu mai fie război! Niciodată să nu mai fie război! Ca să fim fraţi, aruncaţi armele din mâini". Pe de alta parte, acum, când conceptul de familie se află în disoluţie şi calitatea de mama este denigrată, să ne amintim că: "Fiecare mamă este ca Moise: ea nu intră în ţara promisă. Ea pregăteşte o lume pe care nu va apuca s-o vadă".
Cuvintele şi acţiunile sale, care erau revoluţionare în vremea sa, s-au continuat prin reformele preconizate de papa Ioan Paul I, duse la îndeplinire, amplificate şi completate magistral de sfântul Ioan Paul al II-lea, gestionate cu fermitate de papa emerit Benedict al XVI-lea şi acum continuate cu acel spirit iezuit sclipitor, riguros şi plin de umor al papei Francisc, pentru care "întreaga lume este casa sa".
Dr. Ecaterina Hanganu
