|
| © Vatican Media |
de Isabella Piro
Au trecut zece ani de la 13 martie 2013, ziua în care Jorge Mario Bergoglio a fost ales pe tronul lui Petru. Pontificatul său a fost marcat de o pasiune pentru evanghelizare şi de un parcurs constant de reformare a Bisericii în sens misionar. Un deceniu în care timpul a căpătat două dimensiuni diferite: cea progresivă, pentru a iniţia procese, şi cea circulară, pentru a merge în întâmpinarea celorlalţi şi a se întoarce îmbogăţit în gândire şi în inimă.
"Timpul este superior spaţiului": nu există afirmaţie a Papei Francisc, conţinută încă de la prima sa exortaţie apostolică, Evangelii gaudium, care să cuprindă în mod mai pregnant cei zece ani petrecuţi până aici de la începutul pontificatului său. De fapt, pentru Jorge Mario Bergoglio - primul papă iezuit, primul originar din America Latină, primul care a ales numele de Francisc şi, în timpuri moderne, care a fost ales după renunţarea predecesorului său -, "a da prioritate spaţiului înseamnă a cristaliza procesele şi a pretinde să le oprească". Dimpotrivă, "timpul ordonează spaţiile, le iluminează şi le transformă în inele dintr-un lanţ în creştere constantă, fără marşariere", proiectând spre viitor şi stimulând să se meargă cu speranţă. Iată, aşadar, că această accepţiune specială a timpului devine o posibilă cheie de lectură a actualului pontificat care se desfăşoară de-a lungul a două modalităţi: una progresivă şi alta circulară. Prima este aceea care permite să se "înceapă procese", privilegiind "acţiuni care generează noi dinamisme în societate". În schimb, a doua este dimensiunea întâlnirii, a fraternităţii şi a schimbului reciproc.
Constituţia apostolică Praedicate Evangelium
În dimensiunea progresivă este, în primul rând, constituţia apostolică Praedicate Evangelium despre Curia Romană şi slujirea sa adusă Bisericii şi lumii: promulgat în 2022, documentul conferă o structură mai misionară Curiei. Printre noutăţile pe care le introduce, se evidenţiază instituirea Dicasterului pentru Slujirea Carităţii şi a noului Dicaster pentru Evanghelizare, prezidat direct de pontif. În afară de asta, noua constituţie se bazează pe implicarea laicilor "şi în roluri de conducere şi de responsabilitate" în cadrul Curiei Romane şi finalizează numeroasele reforme realizate, într-un deceniu, de Papa Francisc în domeniul economic şi financiar, între care instituirea Secretariatului pentru Economie în 2015.
Ecumenismul şi îngrijirea "casei comune"
Procesele rodnice demarate de Papa Bergoglio se referă şi la trei categorii deosebite ale drumului Bisericii: ecumenismul, dialogul interreligios şi sinodalitatea. Marcant pentru primul domeniu este, de exemplu, în 2015, instituirea Zilei Mondiale de Rugăciune pentru Îngrijirea Creaţiei, de celebrat în fiecare an la 1 septembrie împreună cu Biserica Ortodoxă, pentru a-i îndemna pe creştini la o "convertire ecologică". Acelaşi apel răsună, în mod puternic şi clar, în a doua enciclică a pontifului (prima, Lumen fidei, este împărtăşită cu predecesorul său, Benedict al XVI-lea), Laudato si' despre îngrijirea casei comune, publicată tot în 2015. Axa portantă a documentului este îndemnul la o "schimbare a direcţiei" pentru ca omul să asume responsabilitatea unei angajări pentru "îngrijirea casei comune". Angajare care include şi dezrădăcinarea mizeriei, atenţia faţă de cei săraci şi accesul egal, pentru toţi, la resursele planetei.
Întâlnirea cu patriarhul Chiril
În schimb, la 12 februarie 2016, în Cuba, se ţine o întâlnire între Papa Francisc şi Patriarhul de Moscova şi al întregii Rusii, Chiril. Evenimentul epocal se concretizează cu semnarea unei declaraţii comune pentru a pune în practică ceea ce papa defineşte "ecumenismul carităţii", adică angajarea comună a creştinilor pentru a edifica o omenire mai fraternă. Şase ani mai târziu, acest angajament este tragic de actual, în urma invaziei Rusiei în Ucraina, un război în inima Europei, purtat de creştini care împărtăşesc acelaşi Botez.
În afară de asta, este de neuitat pelerinajul ecumenic de pace în Sudanul de Sud, făcut luna trecută de pontif împreună cu arhiepiscopul de Canterbury, Justin Welby, şi cu moderatorul adunării generale a Bisericii din Scoţia, Iain Greenshields. Cât priveşte dialogul interreligios, o piatră de hotar este reprezentată de semnarea, la 4 februarie 2019, a documentului despre Fraternitatea umană pentru pacea mondială şi convieţuirea comună, semnat de papa şi de marele imam de Al-Azhar, Ahamad al-Tayyib, la Abu Dhabi. Textul este o etapă fundamentală a raporturilor între creştinism şi islam, deoarece încurajează dialogul interreligios şi condamnă în mod incontestabil terorismul şi violenţa. Pe frontul sinodalităţii, Papa Francisc realizează o schimbare importantă: următoarea adunare generală ordinară, a 16-a, programată în Vatican în două momente, în 2023 şi în 2024, despre tema "Pentru o Biserică sinodală: comuniune, participare şi misiune", va fi etapa concluzivă a unui parcurs trienal format din ascultare, discernământ, consultare şi subîmpărţit în trei faze, adică diecezană, continentală, universală.
Lupta împotriva abuzurilor
În ritmarea temporală progresivă a Papei Francisc este după aceea lupta împotriva abuzurilor în vârful căreia este summitul despre protecţia minorilor, desfăşurat în Vatican în februarie 2019. Exprimare clară a voinţei Bisericii de a acţiona cu adevăr şi transparenţă, asumându-şi propriile responsabilităţi în atitudine penitenţială, întâlnirea are ca rod scrisoarea apostolică motu proprio Vos estis lux mundi care stabileşte noi proceduri pentru a semnala molestări şi violenţe şi pentru a asigura ca episcopii şi superiorii călugăreşti să dea cont de acţiunea lor. În afară de asta, cu un rescript succesiv, Papa Francisc aboleşte secretul pontifical pentru cazurile de abuzuri sexuale.
Atenţia faţă de periferiile geografice şi existenţiale
A doua dimensiune a Papei Bergoglio, cea "circulară" a timpului, se roteşte înainte de toate în jurul atenţiei faţă de periferii, atât geografice, cât şi existenţiale: de aici, afirmă Papa Francisc, realitatea se vede mai bine decât din centru şi de aici ne întoarcem îmbogăţiţi în gândire şi în inimă, graţie schimbului cu acela care este departe de noi. Emblema acestor lucruri sunt cele 40 de călătorii apostolice internaţionale, aproape toate cu destinaţii periferice, precum şi cele 36 de vizite în Italia, subîmpărţite între momente private şi călătorii publice: prima, făcută la 8 iulie 2013, a avut ca destinaţie insula Lampedusa, inimă dramatică a fenomenului migrator în Mediterana. De mare relevanţă este şi vizita, în aprilie 2016, la lagărul de refugiaţi din Lesvos, în Grecia, la sfârşitul căreia Papa Francisc primeşte în zborul papal 12 refugiaţi sirieni, ca să fie asistaţi la Roma.
Primirea migranţilor şi îngrijirea celor din urmă
Tema migraţiilor (de dezvoltat, subliniază papa, după patru verbe: a primi, a proteja, a promova şi a integra) este o altă declinare a "timpului circular" al actualului pontificat, deoarece cuprinde lupta constantă împotriva "culturii rebutului" şi a "globalizării indiferenţei" faţă de aproapele. Păstor cu "mirosul oilor", aproape de turma sa, "preot callejero", adică preot al străzii care merge împreună cu credincioşii, Papa Francisc se alătură lor şi prin social network: actualmente, account-ul său Twitter @Pontifex, în nouă limbi, a depăşit 50 de milioane de follower, în timp ce pe Instagram account-ul Franciscus, deschis la 19 martie 2016, are 9 milioane de urmăritori. În afară de asta, în perspectiva "unei Biserici sărace pentru cei săraci", el dedică multă atenţie celor lipsiţi şi celor bătrâni, pentru care stabileşte, în 2016 şi în 2021, două Zile Mondiale distincte. De asemenea: grija papei faţă de cei din urmă este explicată în "Vinerile milostivirii", adică în vizitele private făcute în structuri dedicate primirii celor marginalizaţi.
Angajarea neîncetată pentru reconciliere
În afară de asta, din "timpul circular" al lui Bergoglio face parte angajarea neîncetată pentru pace. Expresie minunată a acesteia este enciclica Fratelli tutti: publicată la 4 octombrie 2020, ea cheamă la fraternitate şi la prietenia socială şi spune nu, cu fermitate, războiului. Publicarea sa cade în timpul pandemiei de COVID-19, dar nu este o coincidenţă: în urgenţa sanitară globală, scrie de fapt Papa Francisc, "ne-am amintit că numai împreună ne putem salva". Cuvinte care evocă intensa Statio Orbis prezidată de papa la 27 martie 2020, într-o piaţă "Sfântul Petru" goală şi udată de ploaie: "Ne-am dat seama că ne aflăm în aceeaşi barcă, toţi fragili şi dezorientaţi, dar în acelaşi timp toţi chemaţi să vâslim împreună". După doi ani, când izbucneşte conflictul din Ucraina, îndemnul conţinut în enciclică pentru o "pace reală şi durabilă" care să pornească de la "o etică globală de solidaritate" va părea profetic, într-o lume care trăieşte tot mai mult "al treilea război mondial pe bucăţi".
"Diplomaţia păcii"
Alte exemple ale acestei "diplomaţii a păcii" promovate de papa şi menite să "construiască punţi" şi să nu ridice ziduri, sunt iniţiativa "Invocaţie pentru pacea în Ţara Sfântă", ţinută la 8 iunie 2014 în Grădinile Vaticane împreună cu preşedintele Israelului, Shimon Peres, şi al Palestinei, Mahmoud Abbas; şi stabilirea relaţiilor diplomatice între Statele Unite şi Cuba, petrecută la 17 decembrie în acelaşi an. Un eveniment istoric pentru care însuşi Papa Francisc se dedică timp de multe luni, trimiţând scrisori şefilor de stat din cele două ţări, Barack Obama şi Raúl Castro, pentru a-i îndemna să "demareze o fază nouă". Pe aceeaşi linie se află şi acordul provizoriu între Sfântul Scaun şi Republica Populară Chineză despre numirea episcopilor, stipulat în 2018, reînnoit în 2020 şi prorogat pentru alţi doi ani în 2022. În afară de asta, în acest ultim an, marcat de conflictul "absurd şi crunt" din Ucraina, papa se angajează personal în numele păcii: la 25 februarie 2022, a doua zi de război, merge personal în vizită la ambasadorul Federaţiei Ruse pe lângă Sfântul Scaun, Alexander Avdeev, şi în diferite ocazii vorbeşte la telefon cu preşedintele ucrainean, Volodimir Zelenski. În afară de asta, numeroase şi repetate sunt apelurile sale pentru a face să tacă armele.
Pasiunea pentru evanghelizare
Şi evanghelizarea - ba chiar, pasiunea pentru evanghelizare, aşa cum afirmă tema ciclului de cateheze de la audienţa generală actualmente în desfăşurare - face parte din dimensiunea temporală "circulară" a Papei Francisc: explicată în 2013 încă de la Evangelii gaudium, ea trebuie să fie caracterizată de bucurie, de "frumuseţea iubirii mântuitoare a lui Dumnezeu", de o Biserică "în ieşire", cu "uşile deschise", aproape de credincioşi în perspectiva unui "spital de campanie", pregătită pentru "revoluţia duioşiei" şi pentru "miracolul gentileţii".
În afară de asta, deoarece magisteriul pontifical nu este cezură, ci continuitate, este puternică legătura Papei Francisc cu predecesorii săi, marcată, la 27 aprilie 2014, de canonizarea lui Ioan al XXIII-lea şi Ioan Paul al II-lea. Lor li se adaugă Paul al VI-lea, canonizat la 14 octombrie 2018, şi Ioan Paul I, beatificat la 4 septembrie 2022, al cărui zâmbet îl aminteşte actualul papă, simbol al "unei Biserici cu faţa fericită, nu supărată, care nu înăspreşte inimile". Totuşi, un loc special revine pontifului emerit Benedict al XVI-lea, decedat la 31 decembrie 2022. În zece ani, papa nu ascunde niciodată respectul imens pe care îl simte faţă de Joseph Ratzinger: în mai multe ocazii îi laudă înţelepciunea, fineţea teologică, gentileţea şi dedicarea. La 5 ianuarie anul acesta, prezidează înmormântarea lui în Piaţa "Sfântul Petru", primul pontif din ultimele două secole care celebrează funeraliile unui predecesor al său.
Câteva date statistice
Pentru a da cont despre un deceniu de pontificat, sunt după aceea câteva date statistice: până astăzi, Papa Francisc a ţinut peste 430 de audienţe generale, cu 21 de cicluri de cateheze, şi 8 consistorii pentru crearea a 111 cardinali; 911 sfinţi canonizaţi (inclusiv cei 800 de martiri din Otranto) şi numeroşi "Ani speciali" convocaţi, între care cei pentru Viaţa Consacrată (2015-2016), Sfântul Iosif (2020-2021) şi Familia-Amoris Laetitia (2021-2022). Peste 550 de Angelus şi Regina Coeli rostite şi 39 de constituţii apostolice semnate.
În afară de cele trei enciclice şi de Evangelii gaudium citate anterior, Papa Francisc semnează alte patru exortaţii apostolice, între care se evidenţiază Amoris laetitia în 2016 şi Christus vivit în 2019, dedicate iubirii în familie, şi respectiv tinerilor. Este specială şi Querida Amazonia, publicată în 2020. Au fost convocate cinci Sinoade până acum de papa: două despre familie, în 2014 şi în 2015; unul pentru tineri în 2018; unul special pentru regiunea Panamazoniană în 2019 şi, în sfârşit, cel deja anunţat pentru 2023. În schimb, sunt două Jubilee: cel extraordinar despre milostivire din 2016 şi cel anunţat pentru 2025, care va avea ca temă "Pelerini de speranţă".
Cine speră nu va fi dezamăgit niciodată
Aşadar, este şi speranţa care ne însoţeşte spre un nou an cu Papa Francisc, al unsprezecelea de pontificat: această virtute teologală umilă şi ascunsă se revelează în realitate drept cea mai puternică, pentru că este înrădăcinată în credinţă şi susţinută de caritate. Cine speră nu va fi dezamăgit niciodată, spune papa, pentru că speranţa are faţa Domnului Înviat.
(După Vatican News, 12 martie 2023)
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
