Astăzi, 6 august 2015, este a 37-a aniversare a morţii fericitului Paul al VI-lea. Este prima aniversare de la beatificarea din 19 octombrie 2014. Despre actualitatea figurii papei Montini şi despre raportul său cu papa Francisc, Alessandro Gisotti l-a intervievat pe părintele Angelo Maffeis, preşedinte al Institutului "Paul al VI-lea":
R. - Noi constatăm şi în casa natală a lui Paul al VI-lea la Concesio că a crescut numărul de pelerini care vizitează acest loc şi fac din asta o ocazie pentru a redescoperi importanţa acestei figuri. Mi se pare că tocmai după beatificarea lui Paul al VI-lea asumă o semnificaţie deosebită şi ziua morţii sale, care coincide întocmai cu sărbătoarea liturgică a Schimbării la Faţă a Domnului. Aşa cum spune în gândul "Moartea", Paul al VI-lea doreşte, terminând viaţa, să fie în lumină. Cred că şi în mod simbolic faptul că moartea sa a coincis cu misterul Schimbării la Faţă devine şi mai adevărat cu beatificarea sa, care îl recunoaşte în lumina lui Dumnezeu, dar îl arată şi ca un izvor de lumină care poate ilumina drumul Bisericii.
Î. - Institutul Paul al VI-lea a publicat recent o lucrare inedită a monseniorului Montini, probabil în anii în care era la Roma, la Secretariatul de Stat, care se opreşte tocmai asupra sfinţeniei. Efectiv este o reflecţie tocmai asupra sărbătorii sfinţilor...
R. - Este un text foarte frumos, pentru că probabil a fost pregătit în vederea unei omilii sau a unei meditaţii pe care substitutul de atunci Giovanni Battista Montini a ţinut-o. Şi este un gând care porneşte de la această constatare: "Mă tem că nu voi deveni niciodată sfânt, pentru că sfinţenia este un ideal foarte înalt, pentru că lenea împiedică întocmai să se urmeze această sfinţenie". Şi apoi, treptat, meditaţia se dezvoltă până ajunge la această concluzie: "Mă tem că voi deveni sfânt". Am publicat lucrarea şi ca semn al acestei reflecţii care a însoţit viaţa lui Montini şi care a avut pecetluirea sa în beatificare, dar care indică într-un fel acea temă pe care constituţia despre Biserică Lumen gentium a Conciliului al II-lea din Vatican, în capitolul al V-lea, o indică atunci când vorbeşte despre chemarea universală la sfinţenie: că acesta este drumul şi este chemarea şi destinului fiecărui credincios.
Î. - Papa Francisc, care l-a beatificat pe Paul al VI-lea, a subliniat mereu marea sa iubire faţă de Papa Montini. Să ne gândim la numeroasele referinţe la Evangelii nuntiandi. Care sunt, după părerea dumneavoastră, aspectele care îi leagă mai mult pe aceşti doi Pontifi?
R. - Desigur Papa Francisc a indicat în Evangelii nuntiandi documentul cel mai important, dintr-un punct de vedere pastoral, al perioadei de după Conciliu. Deci cred că acest lucru îl leagă în profunzime de Papa care a condus Conciliul la încheierea sa şi a dat indicaţiile pentru a reînnoi pastoraţia Bisericii în anii următori. Mi se pare că în lumina ultimei enciclice a Papei Francisc, Laudato si', se poate recunoaşte şi o altă legătură între aceşti doi Papi. Mă uimea faptul că Paul al VI-lea în Populorum progressio vorbea despre dezvoltare integrală şi acest adjectiv "integral" revine şi în ultima enciclică a Papei Francisc, atunci când vorbeşte despre necesitatea unei ecologii integrale.
Î. - Peste mai puţin de o lună Papa Francisc va vorbi la Naţiunile Unite. Primul Papă care a vorbit la Palatul de Sticlă din New York a fost tocmai Paul al VI-lea...
R. - Desigur. Şi nu este o întâmplare că toţii Papii care au urmat au considerat important să intre în dialog cu acest organism, cu acest loc în care popoarele încearcă să rezolve conflictele lor în manieră paşnică. Deci, în pofida dificultăţilor, pe care le întâlneşte adesea convieţuirea dintre popoare, mi se pare că este un semn al acestei voinţe a Bisericii, care continuă să dea contribuţia sa la convieţuirea paşnică dintre popoare, la parcurgerea noilor drumuri.
(După Radio Vaticana, 6 august 2015)
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
