Unele date sunt ținute minte. Chiar și de la distanță în timp. Chiar și 25 de ani mai târziu. Sunt date în care toată lumea știe unde se afla în ziua respectivă. Unsprezece septembrie. Nu este nevoie să adăugăm nimic altceva, nici măcar anul. Aceste două cuvinte rezumă tot ce este de spus. Avem nevoie de aceste „sinteze” care sunt date. Sintezele extreme. Pentru că istoria umană se apropie uneori atât de mult de „extremele” sale încât iese la iveală, explodează, se impune, se marchează cu o linie roșie mare și devine un punct de cotitură.
Ziua de unsprezece septembrie „izbucnită” în zorii celui de-al treilea mileniu este deja o cotitură a acestui secol. Douăzeci și doi de ani mai târziu, pe 7 octombrie 2023, un alt punct de cotitură, un alt „rapid” al fluviului istoriei, același fluviu care trece prin acea cotitură a atacului asupra Turnurilor Gemene. Spatele istoriei nu este niciodată drept, se răsucește și herniile sunt expulzate. Iar durerea devine acută, iar amintirea este activată și rămâne vie. Și așa ne amintim și sperăm, amintind, să evităm greșeala pe care am făcut-o.
Trebuie să ne amintim și deci să spunem. De fapt, așa cum înțelege Paul Ricoeur, răul nu poate fi explicat, este absența explicației – cum se explică 11 septembrie? – nu poate fi explicat, dar poate fi spus. Se poate și trebuie spus.
În cărțile de istorie se remarcă marile date și marile personaje ale istoriei. Mai ales despre date ale unor mari tragedii și personaje care au fost adesea vinovate de mari crime. Răul, groaza relatată. Sau este doar retorică? Aceste date, aceste nume, cu alte cuvinte, marchează cu adevărat curentul fluviului istoriei? O determină ei? Sau sunt doar spuma, creasta valurilor de la suprafață?
Edith Stein, în mijlocul celei mai întunecate ore a secolului al XX-lea, a intuit că: „În cea mai întunecată noapte, se ridică cei mai mari profeți și sfinți. Totuși, curentul dătător de viață al vieții mistice rămâne invizibil. Cu siguranță, evenimentele decisive din istoria lumii au fost influențate în esență de suflete despre care nu se spune nimic în cărțile de istorie. Și cine sunt sufletele cărora trebuie să le mulțumim pentru evenimentele decisive din viața noastră personală este ceva ce vom ști abia în ziua în care tot ce este ascuns va fi dezvăluit”.
Intuiția lui Edith Stein își are rădăcinile în inspirația sa religioasă, înrădăcinată în evenimentul care reprezintă cel mai mare moment de cotitură din istorie: moartea, la ora 15.00, într-o după-amiază de aprilie, la porțile Ierusalimului, a lui Isus din Nazaret. Acel Isus care, după două milenii, ne amintește și astăzi că istoria trece prin gestul decisiv al oricui „va fi dat și un pahar cu apă rece unuia dintre acești mici” (Mt 10,42).
Andrea Monda
(După L’Osservatore Romano, 11 septembrie 2026)
Traducere de pr. Mihai Pătrașcu
