Glasul ucenicului
1. Cînd mă gîndesc la dumnezeiasca ta vrednicie, Doamne, și la adîncul nimicniciei mele, mă rușinez și mă cutremur. Dacă te-aș ocoli, ar însemna să fug de viață; dacă m-aș apropia fără să fiu vrednic de aceasta, aș cădea în vină grea. Ce voi face, așadar, Dumnezeul meu, sprijinitorul și bunul meu sfetnic la clipe de restriște?
2. Învață-mă Tu calea cea dreaptă; povățuiește-mă, pe scurt, ce să fac spre a mă pregăti sufletește pentru Sfînta Împărtășanie. Am neapărată trebuință de o pregătire vrednică și cuviincioasă, ca inima mea să poată primi tămăduitoarea taină a sfintei Împărtășiri și ca să-ți aduc minunata și dumnezeiasca Jertfă la sfîntul altar.
