Secțiuni
- Capitolul I - Cuvîntul Domnului vorbeşte în şoaptă sufletului credincios
- Capitolul II - Glasul adevărului răsună în ascunzişurile sufletului fără larmă de cuvinte
- Capitolul III - Cuvîntul lui Dumnezeu se cade ascultat cu smerenie, deşi puţini sînt aceia care îşi apleacă urechea la glasul lui
- Capitolul IV - Înaintea lui Dumnezeu se cade să ne purtăm în spiritul smereniei şi al adevărului
- Capitolul V - Minunatul rod al dragostei dumnezeieşti
- Capitolul VI - Călirea celui ce iubeşte cu adevărat
- Capitolul VII - Sub pavăza smereniei, harul primit se cuvine ferit de la vedere
- Capitolul VIII - Să te simţi mic şi nevrednic în faţa lui dumnezeu
- Capitolul IX - Toate se cuvin aduse la rostul lor ultim, care e Dumnezeu însuşi
- Capitolul X - Plăcut e să-i slujeşti lui Dumnezeu singur, în dispreţul întregii lumi
- Capitolul XI - Imboldurile inimii se cad bine cumpănite şi ţinute în frîu
- Capitolul XII - Călirea răbdării în lupta împotriva pornirilor neînfrînate
- Capitolul XII - Ascultarea smerită a celui ce urmează cu supunere pilda lui Isus Cristos
- Capitolul XIV - Să ţinem socoteală de judecăţile necunoscute ale lui Dumnezeu şi să nu ne înfumurăm cu faptele noastre bune
- Capitolul XV - Rînduiala şi rostul lucrurilor care ne aduc plăcere
- Capitolul XVI - Singura alinare adevărată se află şi trebuie căutată la Dumnezeu
- Capitolul XVII - Orice griji ne-ar împovăra, să le încredinţăm pe toate lui Dumnezeu
- Capitolul XVIII - Amărăciunile trecătoare se cer îndurate cu resemnare şi seninătate, după pilda lui Cristos
- Capitolul XIX - Resemnarea faţă de nedreptăţi şi călirea răbdării
- Capitolul XX - Să ne recunoaştem slăbiciunea în faţa amărăciunilor vieţii
- Capitolul XXI - Dincolo de toate bunurile şi darurile, liniştea să ştim să ne-o căutăm în Dumnezeu singur
- Capitolul XXII - Să nu dăm niciodată uitării mulţimea binefacerilor lui Dumnezeu
- Capitolul XXIII - Patru sînt chezăşiile păcii
- Capitolul XXIV - Păzeşte-te de a iscodi şi judeca viaţa celorlalţi
- Capitolul XXV - În ce stă pacea trainică a inimii şi adevărata propăşire lăuntrică
- Capitolul XXVI - Darul nepreţuit al libertăţii interioare, pentru a cărui dobîndire rugăciunea e mai de folos decît citirea din cărţi
- Capitolul XXVII - Iubirea de sine e o mare frînă în calea spre dobîndirea celui mai înalt bine
- Capitolul XXVIII - Împotriva limbilor clevetitoare
- Capitolul XXIX - Dumnezeu trebuie chemat într-ajutor şi binecuvîntat în toate clipele de cumpănă
- Capitolul XXX - Să cerem ajutorul lui Dumnezeu, aşteptînd cu încredere recăpătarea harului pierdut
- Capitolul XXXI - Doar trecînd dincolo şi mai presus de orice făptură sufletul îşi poate găsi ziditorul
- Capitolul XXXII - Despre jertfirea de sine şi răstignirea poftelor
- Capitolul XXXIII - Inima fiind nestatornică, să ne adunăm gîndul la Dumnezeu, singurul nostru rost de pe urmă
- Capitolul XXXIV - Cel ce iubeşte, se bucură de Dumnezeu mai presus de toate bunătăţile pămîntului
- Capitolul XXXV - Viaţa noastră pe pămînt nu poate fi scutită de ispite
- Capitolul XXXVI - Zădărnicia judecăţilor omeneşti
- Capitolul XXXVII - Calea pentru a dobîndi dezrobirea inimii nu-i alta decît deplina şi neprecupeţita răstignire de sine
- Capitolul XXXVIII - Despre buna chibzuire a faptelor noastre şi despre rugăciunea la vreme de cumpănă
- Capitolul XXXIX - Omul să nu fie nerăbdător cu mersul lucrurilor
- Capitolul XL - Omul n-are nici o zestre de bine de la sine şi n-are, ca atare, pentru ce să se mîndrească
- Capitolul XLI - Dispreţuirea oricăror onoruri vremelnice
- Capitolul XLII - Nu-ţi căuta pacea sufletească printre oameni
- Capitolul XLIII - Împotriva zadarnicei ştiinţe de carte a lumii acesteia
- Capitolul XLIV - Să nu ne sinchisim de faţa din afară a lucrurilor
- Capitolul XLV - Nu da crezare oricui: uşor alunecă limba omului din vorbă în vorbă
- Capitolul XLVI - Să ne punem toată încrederea în Dumnezeu, atunci cînd gurile rele sar să clevetească pe seama noastră
- Capitolul XLVII - Oricît de nesuferite, greutăţile trebuie îndurate cu răbdare pentru viaţa veşnică
- Capitolul XLVIII - Despre ziua veşniciei şi strîmtorările vieţii de faţă
- Capitolul XLIX - Despre dorul vieţii veşnice şi răsplata făgăduită celor ce se luptă pentru ea
- Capitolul L - Sufletul oropsit şi aflat la ananghie trebuie să se lase în mîinile lui Dumnezeu
- Capitolul LI - Să fim statornici pînă la capăt în cele mici, dacă de cele mari nu ne dovedim în stare
- Capitolul LII - Omul să nu se socoată vrednic de mîngîiere, ci mai curînd de pedepsire şi osîndă
- Capitolul LIII - Harul lui Dumnezeu nu suferă amestec cu gustul celor pămînteşti
- Capitolul LIV - Deosebirea între imboldurile firii şi ale harului
- Capitolul LV - Despre stricăciunea firii omeneşti şi puterea harului dumnezeiesc
- Capitolul LVI - Se cuvine să ne lepădăm de noi înşine şi să-l urmăm pe Cristos pe calea crucii
- Capitolul LVII - Nu-i bine ca omul să se lase copleşit de deznădejde atunci cînd se întîmplă să cadă în unele greşeli
- Capitolul LVIII - Să nu iscodim rosturile prea înalte şi ascunse ale judecăţii lui Dumnezeu
- Capitolul LIX - În Dumnezeu singur se cade să ne punem întreaga nădejde şi credinţă
