|
| © Vatican Media |
O perspectivă ebraică
de Abraham Skorka
Fiind cardinal arhiepiscop de Buenos Aires, Jorge Mario Bergoglio a avut un raport foarte strâns cu evreii din oraşul său. A cultivat dialoguri deschise cu rabini, lideri ai comunităţilor şi persoane singulare, construind multe prietenii care, cu trecerea timpului, au devenit şi mai profunde.
Eu sunt printre cei care au avut binecuvântarea de a avea cu el o astfel de prietenie, o prietenie bazată pe conversaţii interreligioase pe care le ţineam în mod obişnuit. Împreună am scris o carte despre dialogurile noastre (Cerul şi pământul) şi am înregistrat treizeci şi una de emisiuni pentru canalul de televiziune arhidiecezan. Bergoglio a vorbit în multe sinagogi locale diferite, inclusiv în a mea, unde a prezentat congregaţiilor mesaje călduroase şi iluminante. A fost izvor constant de încredere şi de sprijin, în special după oribilul atentat cu bombă împotriva centrului comunităţii ebraice din Buenos Aires în 1994. În ceea ce mă priveşte, a fost deosebit de emoţionantă cererea sa de a scrie prefaţa la biografia sa autorizată. Toate acest lucruri erau mărturii ale angajării sincere a cardinalului Bergoglio de a construi relaţii şi prietenii cu evrei şi cu instituţiile lor comunitare.
După renunţarea inedită a Papei Benedict al XVI-lea şi alegerea istorică a prietenului meu ca prim papă care provine din America Latină, toţi cei care au citit despre acest cardinal de la "capătul lumii" (pentru a folosi cuvintele sale) au observat cât de importante erau pentru el experienţele cu comunitatea ebraică.
După ce a devenit papă în 2013, Francisc a menţinut contactele cu prietenii săi evrei prin poşta electronică şi telefoane. Mie şi altora continuă să exprime afectul său personal, informându-se despre sănătatea noastră şi întrebând despre familiile noastre. S-a întâmplat vreodată înainte în istoria relaţiilor dintre catolici şi evrei?
La mai puţin de un an după alegerea sa, a publicat exortaţia apostolică Evangelii gaudium. Era o amplă panoramă cu privire la starea Bisericii Catolice şi a lumii la începutul pontificatului său. Partea dedicată relaţiilor interreligioase rezuma în mod autoritar dezvoltările, începând de la declaraţia Nostra aetate a Conciliului Vatican II, publicată în 1965. Reafirmând, cum face mereu, că dialogul între popoare şi tradiţiile religioase trebuie să fie o prioritate, a exprimat intuiţii importante cu privire la relaţiile între Biserică şi poporul ebraic.
Între acestea sunt afirmaţiile memorabile că "dialogul şi prietenia cu fiii lui Israel sunt parte a vieţii discipolilor lui Isus" şi că "Dumnezeu continuă să acţioneze în poporul Vechii Alianţe şi face să se nască tezaure de înţelepciune care izvorăsc din întâlnirea sa cu cuvântul divin". Asta explică de ce dialogul între catolici şi evrei este aşa de important pentru Papa Francisc: putem găsi împreună înţelepciunea lui Dumnezeu în textele noastre sacre într-un mod fără egal în conversaţiile între orice altă tradiţie religioasă.
În 2014, Papa Francisc a făcut un pelerinaj în Ţara Sfântă şi s-a rugat în faţa Zidului Occidental. În 2016, în lagărul de exterminare din Auschwitz-Birkenau, nu a reuşit să găsească cuvinte capabile să exprime oroarea sa faţă de acel loc, cerând lui Dumnezeu, înainte de călătorie, să-i dea harul de a plânge. Am avut privilegiul de a asista la ambele vizite memorabile.
În timpul vizitei la Ierusalim, Papa Francisc a fost primul pontif care a depus un buchet de flori pe mormântul lui Theodor Herzl, părintele sionismului politic, aducând astfel omagiu mişcării care a recreat cultura ebraică în vechea sa patrie. Mereu atent la drepturile umane, în ziua precedentă, a pus mâinile şi pe zidul care separă Israel de Palestina. Îl consider mai mult decât un simplu act politic. A fost o rugăciune pentru a cere lui Dumnezeu să binecuvânteze pe israelieni şi pe palestinieni cu pace, să dărâme toate zidurile de separare şi de ură şi să le înlocuiască cu relaţii de dialog şi înţelegere reciprocă. Răspunsul său dat unui tânăr palestinian din lagărele de refugiaţi din Dheisheh, care a exprimat frustrarea palestinienilor, a fost clarvăzător: nu putem trăi înlănţuiţi de cătuşele din trecut, trebuie să schimbăm cadrele noastre de referinţă şi să găsim drumul care să permită tuturor să crească împreună cu demnitate. Întâlnirea pentru pace, care a urmat puţin după aceea în Grădinile Vaticane, a fost o tentativă în miniatură de a exprima acest concept. Întâlnirea a reunit în mod iconic pe preşedinţii Peres şi Abbas, împreună cu patriarhul ecumenic Bartolomeu, pentru a planta un măslin simbolic al păcii care, cu ajutorul lui Dumnezeu, va da rod în viitor.
Un lucru foarte important este că, de când îl cunosc, Papa Francisc a condamnat mereu cu forţă orice atac verbal şi fizic împotriva evreilor numai pentru faptul că sunt evrei. Acest mesaj constant este deosebit de încurajator pentru evreii din lume în acest timp în care se înmulţesc apelurile antisemite şi violenţa asasină.
În acest context, deschiderea în 2020 a arhivelor vaticane referitoare la perioada pontificatului lui Pius al XII-lea a fost un alt gest de mare importanţă făcut de Papa Francisc. "Trebuie să cunoaşteţi adevărul" este un principiu pe care l-a repetat în diferite ocazii. Este foarte conştient că fără o astfel de angajare pentru adevăr nicio relaţie nu poate merge dincolo de suprafaţă.
Totuşi, aspectul probabil cel mai important al Papei Francisc cu comunitatea ebraică este indiscutabilul afect sincer faţă de evrei pe care îl demonstrează încontinuu. Cred că cea mai mare parte a evreilor au aceeaşi senzaţie. Fie ca acest afect reciproc să fie modelul interacţiunilor între catolici şi evrei pentru toate generaţiile viitoare!
(După L'Osservatore Romano, 11 martie 2023)
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
