Vocea ortodoxă la Sinod
"Discuţia dintre episcopi există, consensul va exista"
De Maria Chiara Biagioni
"Biserica nu poate să trădeze adevărul. Nu putem dezorienta persoanele spunându-le că anumite tipuri de comportament care au fost mereu condamnate de Biserică acum devin dintr-o dată permise". Răspunde punctual la fiecare întrebare, chiar şi la cele mai dificile cu ar fi îngrijirea pastorală a persoanelor homosexuale în cadrul Bisericilor şi primirea divorţaţilor recăsătoriţi la sacramentul împărtăşaniei. Mitropolitul Hilarion de Volokolamsk, preşedinte al Departamentului pentru relaţiile externe al Patriarhiei de Moscova, participă ca delegat fratern la Sinodul despre familie şi este oaspete în Casa "Sfânta Marta" unde trăieşte Papa Francisc. Mâine 17 octombrie va avea o audienţă privată cu Sfântul Părinte, dar cu privire la conţinuturile întâlnirii preferă să menţină cea mai totală rezervă. "Noi trebuie să distingem clar - explică el - între ceea ce este permis şi ceea ce este păcat. Totuşi, pot exista la nivel de îngrijire pastorală situaţii care cer să fie luate în considerare. Şi noi ca păstori, în timp ce rămânem fideli faţă de regulile Bisericii, trebuie să luăm în considerare diferitele situaţii şi fiecare persoană. Şi situaţiile sunt adesea complicate şi cu greu intră în cadrul riguros al unei reguli speciale".
Este marea provocare a acestui Sinod. Ce climat aţi găsit?
"Tema familiei este o chestiune serioasă mai ales astăzi în Europa sau în America de Nord unde politicienii, sistemul educativ şi mass-media promovează o noţiune de familie care nu corespunde viziunii pe care tradiţia Bisericilor noastre o indică şi conform căreia familia este înţeleasă ca o unire conjugală între un bărbat şi o femeie. În afară de asta, în diferite ţări se promovează legislaţii care prezintă o noţiune alternativă de familiei ca de exemplu unirile homosexuale. Există o dezbatere între creştinii din acest timp cu privire la modul de a evalua aceste noi forme de unire care adoptă acest limbaj faţă de unirile homosexuale, însă pentru Bisericile care fac referinţă la Sfânta Tradiţie, adică Biserica catolică romană şi Biserica ortodoxă, această noţiune nu este acceptabilă".
Şi ce anume a reieşit la Sinod în această privinţă?
"În discuţia cu privire la această chestiune au fost unii episcopi care au cerut o incluziune cu privire la formele alternative de familie. Şi aşa cum se poate înţelege, aceste consideraţii au provocat o anumită dezbatere şi probabil unele neînţelegeri. Desigur, Biserica nu poate schimba învăţătura sa morală şi socială. Totuşi Biserica este considerată să ia în considerare în mod foarte serios şi dezvoltările pe care le pune societatea modernă. Acesta este motivul pentru care nu putem evita să vorbim despre aceste uniri. Aşa cum nu putem evita faptul ca să existe diferenţe între episcopii care trăiesc în ţări şi contexte diferite şi, de aceea, exprimă viziuni diferite. Însă Sinodul unei Biserici lucrează mereu în unul şi acelaşi mod: există o discuţie, pot să existe dezacorduri, dar apoi episcopii ajung la un «consensus» şi acest «consensus» nu va fi numai rod al unei lucrări umane ci şi lucrare a Duhului Sfânt".
Dumneavoastră credeţi că această dezbatere în Biserica catolică referitoare la homosexualitate poate să deranjeze dialogul ecumenic?
"Sunt un observator. Nu sunt membru al Sinodului, ci delegat fratern. Deciziile vor fi luate de episcopi. Oricum ar fi, cred că principala preocupare a episcopilor în realitate nu este atât învăţătura Bisericii care nu este schimbabilă, cât mai ales aplicarea pastorală a acestei învăţături. Adică modul în care trebuie să se plaice învăţătura Bisericii despre chestiunile morale în cazurile particulare şi în situaţia contemporană. În Biserica ortodoxă noi distingem între înclinaţia homosexuală şi comportamentul homosexual. Există persoane cu înclinaţie homosexuală care au nevoie de îngrijire pastorală în acelaşi mod ca toate celelalte persoane. Însă există cazuri de comportament homosexual care trebuie să fie tratate ca atare de Biserică. De exemplu, există o tentativă în comunităţile protestante de a justifica acest comportament neconsiderându-l păcătos aşa cum este în schimb considerat acesta de Scripturi şi de Tradiţie. Pentru aceasta noi suntem în profund dezacord cu protestantismul: pentru că noi credem că fiecare fiinţă umană are drept de îngrijire pastorală şi de a aparţine comunităţii creştine, dar nu toate modelele de comportament pot să fie justificate de Biserică".
În schimb cu privire la chestiunea divorţaţilor recăsătoriţi?
"Este o altă chestiune tratată de episcopi. Poate fi admisă la împărtăşanie o persoană divorţată şi recăsătorită? Aici avem diferenţe între Biserica catolică şi Biserica ortodoxă. Biserica catolică este mai restrictivă decât Biserica ortodoxă. Avem aceeaşi normă şi afirmăm împreună că o căsătorie se întemeiază pe fidelitatea reciprocă şi nu poate să fie desfăcută. Indisolubilitatea căsătoriei este principiul comun. Însă în punerea în practică a acestui principiu, în Biserica ortodoxă aplică principiul de «economie» înţeleasă ca «îngăduinţă» care se alătură principiului aplicării stricte a regulilor. Pentru noi «economie» înseamnă că, în unele cazuri, regulile pot să fie aplicate în moduri diferite. Un exemplu: dacă o căsătorie este de fapt desfăcută pentru că cei doi soţi trăiesc în familii diferite, trebuie să luăm în considerare această stare a lucrurilor şi la decizia episcopului acest tip de căsătorie poate să fie proclamat ca inexistent cu posibilitatea de a da permisiunea părţii care n-a fost vinovată în destrămarea căsătoriei să se căsătorească pentru a doua oare şi, în cazuri excepţionale, şi pentru a treia oară".
Şi care este experienţa dumneavoastră cu privire la această a doua căsătorie?
"Experienţa noastră arată că în orice caz, acolo unde este posibil, este bine de salvat căsătoria şi mereu insistăm că divorţul nu este o opţiune pentru soţi. Totuşi pot să existe cazuri în care divorţul nu numai este permis, ci este şi necesar. De exemplu, când un soţ este alcoolic şi acolo unde sunt violenţe asupra femeii sau asupra copiilor şi viaţa lor este în pericol. Din nefericire ne aflăm în faţa acestor situaţii. Şi este mai bine în aceste cazuri să se treacă la divorţ şi să se permită părţii nevinovate să primească permisiunea de a se căsători iarăşi".
(După agenţia SIR, 16 octombrie 2014)
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
