"Indisolubilitatea? Verificăm motivele care duc la eşecul căsătoriilor"
De Andrea Tornielli
"Doctrina indisolubilităţii ar trebui verificată cu privire la motivele ce duc la eşecul căsătoriilor". Asta afirmă în acest interviu cu Vatican Insider teologul preot Giacomo Canobbio, director al Academiei catolice din Brescia, profesor de teologie sistematică la Facultatea Teologică din Italia de Nord.
Despre una dintre temele Sinodului, problema posibilităţii readmiterii divorţaţilor recăsătoriţi la sacramente sub anumite condiţii, s-au confruntat public mai mulţi cardinali. Dar n-a fost o dezbatere publică a teologilor. De ce?
"Dezbaterea a existat, ca să spunem adevărul. Numai pentru a da un exemplu: la sfârşitul anului 2013, Asociaţia Teologică Italiană a organizat un curs de actualizare despre această temă şi în scurt timp vor apare Actele. Desigur, discuţia nu apare în presă, care riscă să reducă complexitatea chestiunilor. Dezbaterea dintre cardinali este până la urmă o dezbatere cu caracter teologic. De fapt, se confruntă viziuni doctrinale diferite nu atât cu privire la valoarea căsătoriei (niciunul nu neagă că este vorba de un sacrament), cât mai ales cu privire la condiţiile graţie cărora poate să fie recunoscută prezentă de fapt".
Ce contribuţie poate da reflecţia teologică la cele două Sinoade despre familie?
"Cred că poate ajuta să se înţeleagă că doctrina în cursul timpului a evoluat şi pe baza circumstanţelor, deci ar trebui să ne întrebăm dacă atestarea cu privire la o poziţie doctrinală în numele Evangheliei nu poate să manifeste un raport deosebit între Evanghelie şi doctrină. De altfel ar trebui să ne întrebăm dacă în căutarea fidelităţii faţă de Evanghelie nu se poate ţine cont de tradiţia ortodoxă. Într-o perspectivă ecumenică ce valoare trebuie dată practicii Bisericilor care sunt recunoscute apostolice, deşi nu sunt în comuniune deplină cu Biserica catolică?".
Care sunt, după părerea dumneavoastră, provocările cele mai urgente pe care Biserica trebuie să le înfrunte în domeniul pastoraţiei familiale?
"Mi se pare că ar trebui înainte de toate să se încerce înţelegerea motivelor fragilităţilor familiilor. Uneori există impresia că se acuză cultura, ca şi cum Biserica n-ar fi prezentă în procesele de transformare a acesteia. Adevărata provocare mi se pare că se află în parcursurile de formare a conştiinţelor. În acest moment atenţia este îndreptată spre tema familiei, dar sunt multe domeniile în care conştiinţele par să fie formate mai mult de obiceiuri decât de Evanghelie. În acest sens provocarea se referă la educaţia morală".
După părerea dumneavoastră, este posibil menţinând fermă doctrina despre indisolubilitatea căsătoriei creştine să se ajungă la readmiterea în unele cazuri a divorţaţilor recăsătoriţi la euharistie?
"Doctrina indisolubilităţii ar trebui verificată cu privire la motivele care duc la eşecul căsătoriilor. Când s-ar constata că persoanele nu erau în măsură - deşi în fidelitate faţă de toate normele canonice - să respecte un raport nupţial de ce să nu se recunoască o a doua posibilitate, care trebuie verificată în timp? Care ar fi adevărata căsătorie? Aceea care durează câteva luni sau aceea care durează pentru totdeauna? Ce valoare are durata/fidelitatea în a stabili unde există efectiv căsătorie în sensul sacramental al termenului? Valoarea doctrinei indisolubilităţii este de netăgăduit: foloseşte şi pentru a aminti necesitatea de a respecta angajamentele în orice domeniu al vieţii. Dar, repet, ar trebui verificat nivelul de conştiinţă a persoanelor când îşi asumă angajamentul. Uneori factorii emotivi nu permit să-şi dea seama de sensul cuvintelor pe care le rostesc".
Mai mult decât raportul (sau contrapoziţia) dintre doctrină şi milostivire, din confruntarea publică ce s-a evidenţiat în aceste luni (propunerile lui Kasper, răspunsurile altor cardinali) par să apară aspecte diferite cu privire la concepţia despre tradiţie şi despre doctrina însăşi. Puteţi vă rog să explicaţi ce este "doctrina" şi cum a trăit-o Biserica de-a lungul secolelor şi cum o trăieşte?
"«Doctrina» despre căsătorie s-a format treptat în decursul secolelor. În acest sens tradiţia a făcut să se formeze elemente care în antichitate nu erau prezente. Acest lucru este valabil pentru multe doctrine. Problema care se pune astăzi este dacă toate elementele doctrinei catolice despre căsătorie - de exemplu, faptul că este simbol al fidelităţii lui Dumnezeu - sunt înţelese în mod adecvat de cel care intră în viaţa matrimonială. Ignoranţa religioasă este mereu subliniată şi aceasta nu este rezolvată cu parcursuri rapide de pregătire la căsătorie. Revine tema conştiinţei. Nu se poate uita că apare problematic să se atribuie soţilor conştiinţa deplină a cuvintelor pe care le rostesc în actul sacramentului, ai cărui celebranţi sunt. Şi aici nu pare să valoreze principiul ex opere operato".
Ce vă aşteptaţi ca să poată veni de la cele două Sinoade despre familie?
"Nu mă aştept la mari transformări. Probabil se vor scoate şi mai mult în evidenţă problemele şi se vor confrunta viziuni diferite, dar mi se pare că încă nu suntem în condiţia de a găsi o sinteză".
(După Vatican Insider, 5 octombrie 2014)
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
