Duminică, 29 aprilie 2012, va fi beatificat, la Roma, Giuseppe Toniolo (1845-1918), în bazilica "Sfântul Paul din afara Zidurilor". Gigliola Alfaro pentru agenţia SIR i-a cerut postulatorului cauzei de beatificare, Mons. Domenico Sorrentino, arhiepiscop-episcop de Assisi-Nocera Umbra-Gualdo Tadino, să schiţeze un profil al viitorului fericit.
*
Excelenţă, o figură ca Toniolo ce poate să spună omului de astăzi? Şi îndeosebi laicatului catolic?
"Într-un timp de criză a valorilor şi de fragmentare socială, Toniolo este modelul unui om care a găsit în credinţă, dar şi într-un umanism autentic luminat de ea, un principiu de sinteză şi de unitate. Laicatul catolic poate găsi în el un ideal concret şi complet".
Ce model de sfinţenie ne oferă Toniolo, care a fost soţ, tată, profesor, educator, economist, creştin angajat pentru unitatea Bisericii şi pentru pace?
"Toniolo impresionează prin bogăţia dimensiunilor care deosebesc personalitatea sa şi, de aceea, şi sfinţenia sa. Pornind de la dimensiunea familiei, pe care el a trăit-o în plinătate, cu o uimitoare experienţă de unitate conjugală, şi şapte copii, cărora s-a dedicat cu iubire. Cât priveşte profesia, catedra universitară era pentru el o angajare «religioasă». Îi numeşte pe discipolii săi «depozit sacru», «prieteni ai inimii sale». Pe această bază a unei sfinţenii de zi cu zi, între familie şi profesie, se dezvoltă şi acel Toniolo public din mişcarea catolică, cu multiplele sale iniţiative pentru dezvoltarea mărturiei creştine în social".
În multe aspecte, putem să-l considerăm pe Toniolo un precursor, de exemplu în concepţia sa despre o economie care nu este dezlipită de etică?
"Dacă privim la criza economică actuală, care are desigur una din cauzele sale în deficitul de etică la nivel de criterii şi modele ale finanţelor mondiale, discursul lui Toniolo, bazat în întregime pe tema raportului intrinsec dintre etică şi economie, apare de actualitate arzătoare".
Şi în raportul dintre credinţă şi cultură Toniolo avea poziţii de avangardă...
"A înţeles că mare parte din eficacitatea mărturiei creştine trece prin capacitatea credinţei de a avea incidenţă asupra culturii. Iniţiativele sale au fost un «proiect cultural» care s-a depănat în timp. Se inspira îndeosebi dintr-un text al Conciliului I din Vatican în care se spune că între credinţă şi ştiinţă nu numai că nu există opoziţie, ci între cele două este posibil un raport de contribuţii rodnice. Credinţa este făcută pentru a stimula şi a genera cultură".
În Programul din Milano, adică programul catolicilor în faţa socialismului, Toniolo a fost şi "în anumite privinţe revoluţionar", aşa cum a spus card. Tettamanzi, amintind de câteva propuneri ale sale, cum ar fi participarea la interesele întreprinderilor din partea muncitorilor...
"Fără îndoială, dacă propunerile lui Toniolo ar fi devenit şi ar deveni un model concret de organizare a vieţii economice la diferitele sale nivele, ar avea de câştigat nu numai demnitatea umană, ci însăşi economia. Atunci când se munceşte fără a se simţi «sclavi», ci părtaşi şi coresponsabili, se face totul mai bine. Dar aici este provocarea unei mari revoluţii culturale, aceea a Evangheliei aplicată şi la lumea muncii. Beatificarea lui Toniolo vine să ne amintească acest lucru".
Toniolo este şi un martor important pentru angajarea catolicilor italieni în politică...
"În timpul său nu era vorba de angajare politică în sens strict, din moment ce acesta era exclus din acel «non expedit» datorat «problemei romane». Totuşi, în sens larg, Toniolo avea o spiritualitate «politică» şi pregătea, în social, timpul angajării politice. Ba chiar scotea din situaţia istorică un principiu general: este necesar de ocrotit echilibrul dintre momentul social şi cel politic. Fără o societate bogată în iniţiativă, în corpuri intermediare, în subiectivitate, politica pierde echilibrul necesar însăşi vitalităţii sale, poate să piardă sensul limitelor sale şi se naşte din asta, în cele mai diferite forme, un statalism vătămător. Angajarea politică rămâne totuşi o mare vocaţie, la care creştinii trebuie să se formeze".
Care a fost trăsătura caracteristică a vieţii sale: om de speranţă, de armonie?
"Privea la istorie de la înălţimea lui Cristos şi de aceea îi plăcea să vorbească despre «principiul înviere». Voia să spună că prin însuşi faptul că Cristos a înviat şi este axa de bază a istoriei, nu există falimente definitive. Istoria poate să aibă urcuşuri şi coborâşuri. Dar se poate privi înainte cu speranţă. Cât priveşte armonia, era idealul său, pornind de la principiul unificator al credinţei. Făcea aplicaţie mai ales la cultură, cerând catolicilor să se angajeze în reconstituirea unei noi «enciclopedii» a ştiinţei, care să arate, în lumina credinţei, deplina unitate şi armonie a tuturor aspectelor ştiinţei şi activităţii umane".
Cardinalul Bagnasco au evidenţiat că beatificarea lui Toniolo va fi o ocazie pentru a reflecta asupra catolicismului incisiv şi rodnic...
"Ar fi momentul! Cred că beatificarea lui Toniolo vine la momentul potrivit. Îmi doresc să se scoată ideea de pornire pentru o reflecţie serioasă şi implicatoare asupra responsabilităţilor noastre de credincioşi în actualul moment istoric".
(După agenţia SIR, 19 aprilie 2012)
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
