Joi, 21 octombrie 2021, a avut loc în transmisie directă streaming din Sala de Presă a Sfântului Scaun conferinţa de presă de prezentare a Zilei Mondiale a Misiunilor care se celebrează duminică, 24 octombrie 2021, despre tema "Nu putem să nu vorbim despre ceea ce am văzut şi am auzit" (Fap 4,20).
Au intervenit la conferinţa de presă: cardinalul Luis Antonio G. Tagle, prefect al Congregaţiei pentru Evanghelizarea Popoarelor; ES Mons. Giampietro Dal Toso, preşedinte al Operelor Misionare Pontificale (OMP) şi secretar adjunct al Congregaţiei pentru Evanghelizarea Popoarelor; sora Alessandra Dalpozzo, maică generală a Slujitoarelor Franciscane ale Mariei.
Erau prezenţi în sală, la dispoziţia presei pentru interviuri, şi secretarii celor patru Opere Misionare Pontificale: sora Roberta Tremarelli, AMSS, secretar general al Operei Pontificale a Copilăriei Misionare (în limba italiană); părintele Tadeusz Jan Nowak, OMI, secretar general al Operei Pontificale a Răspândirii Credinţei (în limba engleză, italiană şi poloneză); părintele Guy Bognon, PSS, secretar general al Operei Pontificale a Sfântului Apostol Petru (în limba franceză); părintele Dinh Anh Nhue Nguyen, OFMConv., secretar general al Uniunii Misionare Pontificale (în limba italiană, engleză, rusă şi vietnameză).
Publicăm în continuare intervenţia ES Mons. Giampietro Dal Toso:
Intervenţia ES Mons. Giampietro Dal Toso
Bună ziua tuturor,
Vă mulţumesc pentru prezenţa voastră şi pentru atenţia cu care mă urmăriţi. Intervenţia mea ar vrea să lărgească privirea dincolo de această zi misionară mondială spre anul 2022, an în care vom celebra diferite aniversări legate de lumea misionară: 400 de ani ai congregaţiei, 200 de ani de la întemeierea primei opere misionare, Opera pentru Răspândirea Credinţei, 100 de ani de la ridicarea a trei opere ale noastre la rangul de pontificale. În acel mare context vom celebra la Lyon la 22 mai beatificarea lui Pauline Jaricot, fondatoarea primei opere.
Am pregătit o scurtă schiţă a acestui personaj extraordinar care v-a fost încredinţată. Din multele elemente pe care mi-ar plăcea să le evidenţiez, aş vrea din partea mea să prezint trei aspecte care fac modernă această tânără lyoneză, decedată în 1862.
a. Este vorba de o femeie tânără. Se vorbeşte pe larg în aceste perioade despre promovarea femeii în Biserică. O privire la istorie ne spune că femeia a avut incidenţă enormă în viaţa Bisericii şi acesta este unul din acele exemple care demonstrează cum o inspiraţie reală găseşte spaţiu în Biserică, probabil tocmai pentru că vine de la o femeie. Să nu uităm că în acelaşi secol al XIX-lea a existat o enormă înflorire de institute călugăreşti feminine care se dedicau şcolilor, orfelinatelor, catehezei, misiunii, spitalelor; în acest caz avem de-a face cu o femeie care n-a intrat niciodată în convent.
b. Pauline a fost o mare misionară. Mi se parte important de afirmat că cheia de înţelegere pentru a înţelege această femeie a fost neliniştea sa misionară. Opera pentru Răspândirea Credinţei, şi mai înainte cercurile sale de rugăciune pentru misiune, Rozariul viu, tentativa sa de a construi o fabrică ideală pentru a veni în întâmpinarea nevoilor spirituale şi a promova demnitatea muncitorilor din acea epocă, totul a fost făcut pentru a evangheliza ambientul francez şi pentru a susţine misiunea într-o perioadă de descreştinare puternică după Revoluţia franceză. Sintetic eu cred că se poate spune că voia să implice în misiune în ţinuturi îndepărtate pentru a evangheliza în ţinuturile apropiate.
c. Pentru a folosi ceea ce a spus ea însăşi, Pauline este o sămânţă din care s-a născut un mare copac. Nu este excepţională numai prin sfinţenia vieţii, ci prin măreţia roadelor operei sale. A pornit o adevărată mişcare spirituală misionară graţie Operei Răspândirii Credinţei, care a avut o răspândire imediată şi capilară, pentru că a construit şi pe un sistem simplu, dar genial: grupuri de 10 persoane, care după aceea se adunau în 100 şi apoi mii cu un responsabil la fiecare nivel. Nici măcar după un an opera a fost recunoscută de Pius al VII-lea şi în 1825 regele Franţei o lua sub protecţia sa cu un dar de 4000 de franci. Dacă în 1822 aduna 22.915 franci, în 1838 erau deja 1.343.000 şi după doi ani 2,5 milioane, din care 45% adunaţi din afara Franţei. Dacă Buletinul Operei în 1825 vindea 10.000 de exemplare, în 1830 erau deja 40.000, fără a număra traducerile. La Pauline s-a adresat Mons. Forbin-Janson pentru a aplica acest model proaspetei Opere a Copilăriei Misionare. Pot spune fără ezitări că aportul operelor, care a avut origine din această intuiţie, a fost esenţial pentru istoria misiunilor în secolul al XIX-lea şi al XX-lea, pentru că a implicat baza credincioşilor catolici şi i-a sensibilizat la misiune. Însă aceasta nu este numai istorie, dacă vă gândiţi că în anul curent Opera Răspândirii Credinţei a susţinut cu o contribuţie pentru cheltuielile curente 893 de circumscripţii ecleziastice din teritorii de misiune şi a investit peste 10 milioane de euro pentru formarea de cateheţi, în timp ce Opera Sfântului Apostol Petru a finanţat formarea a 76.541 de seminarişti în 746 de seminarii. Şi această actualitate se arată şi în faptul că în 2000 s-a născut o nouă asociaţie publică de credincioşi în Dieceza de Caserta, care se inspiră din carisma lui Pauline Jaricot. O tânără de 23 de ani a pus în mişcare ceva ce nici măcar ea nu şi-ar fi imaginat şi de care Biserica a beneficiat şi continuă să beneficieze. Şi sora Alessandra Dalpozzo, care va vorbi după mine, va ilustra unul din aceste mii de proiecte de evanghelizare.
Aş vrea să închei că toate acestea au fost posibile şi pentru sprijinirea papilor, care în mod obişnuit au promovat carisma Operelor Misionare Pontificale. Tot aşa şi Papa Francisc cu mesajul din acest an. Deja în 2016, cu ocazia celei de-a 90-a aniversări a Zilei Misionare Mondiale, Papa Francisc scria: "De aceea consider oportun să amintesc indicaţiile înţelepte ale predecesorilor mei, care au dispus ca acestei opere să fie destinate toate ofertele pe care fiecare dieceză, parohie, comunitate călugărească, asociaţie şi mişcare eclezială, din orice parte a lumii, pot să le adune pentru a ajuta comunităţile creştine care au nevoie de ajutoare şi pentru a da forţă vestirii evangheliei până la marginile pământului. Şi astăzi să nu ne sustragem de la acest gest de comuniune eclezială misionară".
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
