Vineri, 16 octombrie 2020, în aula "Ioan Paul al II-lea" de la Sala de Presă a Sfântului Scaun, Via della Conciliazione 54, a avut loc conferinţa de presă de prezentare a Zilei Misionare Mondiale care se celebrează duminică, 18 octombrie 2020, despre tema "Iată-mă, trimite-mă pe mine". Au intervenit ES Mons. Protase Rugambwa, secretar al Congregaţiei pentru Evanghelizarea Popoarelor; ES Mons. Giampietro Dal Toso, preşedinte al Operelor Misionare Pontificale (OMP); părintele Tadeusz J. Nowak, OMI, secretar general al Operei Pontificale a Răspândirii Credinţei (POPF). Erau prezenţi în sală pentru a da mărturie şi a relata experienţa lor de viaţă în misiune sr. Ana Cambongo António (Angola); pr. Vignandas Gangula (India); Marco Gibelli şi Lucia Truttero (Italia). Prezentăm în continuare intevenţiile:
Intervenţia ES Mons. Protase Rugambwa
Astăzi prezentăm mesajul Sfântului Părinte Papa Francisc pentru Ziua Misionară Mondială de duminică, 18 octombrie 2020 cu titlul "Iată-mă, trimite-mă pe mine". Inima acestui mesaj se referă la modul în care misiunea ne interpelează pe fiecare dintre noi, personal, în vocaţia noastră şi în apartenenţa noastră la Biserică în lumea de astăzi.
Celebrarea acestei zile este izvor de bucurie pentru Biserica universală, chiar dacă în Bisericile locale va fi celebrată în mod diferit, anul acesta, datorită circumstanţelor deosebite pe care le trăim din cauza pandemiei de COVID 19. Spune Papa Francisc:
Ne-am dat seama că suntem în aceeaşi barcă, toţi fragili şi dezorientaţi, dar în acelaşi timp importanţi şi necesari, chemaţi cu toţii să vâslim împreună, având nevoie toţi să ne încurajăm reciproc. [...] În acest context, chemarea la misiune, invitaţia de a ieşi din noi înşine din iubire faţă de Dumnezeu şi faţă de aproapele se prezintă ca oportunitate de împărtăşire, de slujire, de mijlocire (Mesajul Sfântului Părinte Francisc pentru Ziua Misionară Mondială 2020).
Misiunea încredinţată Bisericii de Isus nu se opreşte niciodată. Noi, aşa cum ne amintise Sfântul Părinte în luna octombrie misionară extraordinară din anul trecut "Botezaţi şi trimişi: Biserica lui Cristos în misiune în lume", anul acesta suntem chemaţi să dăm un răspuns concret "Iată-mă, trimite-mă pe mine", aşa cum a răspuns profetul Isaia, pentru a putea duce înainte această "misiune".
Dumnezeu care l-a "trimis" şi l-a susţinut pe Isus este acelaşi care ne trimite prin intermediul Fiului său şi ne susţine cu puterea Duhului Sfânt: "Aşa cum m-a trimis Tatăl, aşa vă trimit şi eu pe voi" (In 20,21). "Mi-a fost dată toată puterea în cer şi pe pământ. Aşadar, mergând, faceţi ucenici din toate neamurile [...] învăţându-i să ţină toate câte v-am poruncit. Şi, iată, eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul lumii" (Mt 28,18-20). Fiecare dintre noi este trimis să ducă iubirea lui Dumnezeu la toţi şi mai ales la cei mai nevoiaşi. Asta înseamnă a face voinţa lui Dumnezeu şi a acţiona după planul divin de mântuire.
Nu trebuie să ne fie frică! Misiunea merge înainte graţie puterii Duhului Sfânt. Fără El nu putem face nimic. "Misiunea pe care Dumnezeu o încredinţează fiecăruia face să se treacă de la eu-l fricos şi închis la eu-l regăsit şi reînnoit de dăruirea de sine" (Mesajul Sfântului Părinte Francisc pentru Ziua Misionară Mondială 2020). Fiecare dintre noi ar trebui să asculte glasul Duhului Sfânt şi să se lase condus de această putere sigură şi capabilă.
Noi toţi cei botezaţi am primit în dar puterea Duhului Sfânt cu botezul şi de aceea suntem chemaţi să fim protagonişti ai acestei misiuni, trebuie să-i răspundem lui Dumnezeu cu fermitate: "Iată-mă, trimite-mă pe mine" (Is 6,8). Sfântul Părinte, în mesajul său pentru această Zi Misionară Mondială ne interpelează:
Suntem dispuşi să fim trimişi pretutindeni pentru a mărturisi credinţa noastră în Dumnezeu Tatăl milostiv, pentru a proclama Evanghelia mântuirii lui Isus Cristos, pentru a împărtăşi viaţa divină a Duhului Sfânt edificând Biserica? Asemenea Mariei, mama lui Isus, suntem gata să fim fără rezerve în slujba voinţei lui Dumnezeu (cf. Lc 1,38)?
Misiunea ajunge să atingă şi să transforme toate sectoarele şi zonele vieţii cu scopul de a salva omenirea şi creaţia: familiile, locurile de muncă, fabricile, şcolile, politica, ambientul, etc.
Suntem invitaţi să răspundem la chemarea lui Dumnezeu, în manieră liberă şi conştientă şi să fim disponibili pentru ca Dumnezeu să ne trimită. Aceasta este misiunea: Pe cine voi trimite? Iată-mă, trimite-mă pe mine!
Primind cu bucurie acest mesaj al Sfântului Părinte şi mulţumindu-i pentru exortaţia misionară pe care ne-o oferă, vrem, şi astăzi împreună cu el, să-i invităm pe toţi credincioşii să reconfirme disponibilitatea lor şi participarea lor activă la misiunea evanghelizatoare a Bisericii, tot mai necesară şi urgentă. În ce mod? Prin rugăciune, jertfă, reflecţie, ajutorul material al ofertelor noastre pentru scopul important de a ajuta şi a susţine munca misionară care este desfăşurată, în numele papei, de Operele Misionare Pontificale.
Fecioara Maria Maica Bisericii şi Regina apostolilor să ne însoţească în activităţile noastre misionare pentru mântuirea întregii omeniri.
Intervenţia ES Mons. Giampietro Dal Toso
În scurta mea intervenţie voi spune câteva cuvinte despre Operele Misionare Pontificale şi despre Fondul instituit în numele Sfântului Părinte pentru a susţine Bisericile locale în această perioadă de pandemie.
În mesajul său pentru Ziua Mondială a Misiunilor, papa evocă importanţa OMP şi aminteşte că, prin lungă tradiţie, colecta din această duminică este destinată Operelor Misionare Pontificale. Acestea, aşa cum ştiţi, sprijină acţiunea misionară a Bisericii de aproape două secole cu rugăciunea, caritatea şi formarea. Doresc să subliniez că la fondul universal colaborează Bisericile din toată lumea. Nu este numai un ajutor de la nord la sud, ci un criteriu de comuniune şi de circularitate, unde toţi contribuie la binele tuturor. Este un exemplu mai mult unic decât rar care realizează această formă de împărtăşire, şi economică, între Biserici. Este misiunea OMP să finanţeze proiecte pastorale, aşadar inerente vieţii Bisericii care stabileşte lent structurile sale în diferitele părţi ale globului. Şi acesta este un element de specific. Deşi problema financiară nu este prima, nici cea prioritară pentru OMP, totuşi şi banii sunt o necesitate, aşa cum orice suflet are nevoie de un trup.
În această privinţă aş vrea să spun un cuvânt despre fondul instituit în numele Sfântului Părinte pentru a ajuta Bisericile locale în înfruntarea acestei perioade de pandemie. Până astăzi au fost aprobate şi finanţate 250 de proiecte cu un total de 1.299.700 US $ şi 473.410 euro. Fondurile provin din colecte desfăşurate în diferite ţări graţie Direcţiunilor noastre naţionale, în total circa 120, şi aş vrea să menţionez cu recunoştinţă deosebită Bisericile din Spania, Franţa şi Coreea de Sud, care au contribuit mai mult, dar şi ţări precum Rwanda şi Bangladesh care au desfăşura colecte ad hoc pentru a demonstra participarea lor. Munca nu este terminată, şi pentru că mulţumire fie lui Dumnezeu, avem alte fonduri disponibile, însă este realizată acum în formă diferită, pentru a nu confunda ajutoarele care în mod normal ajung la Bisericile locale în această perioadă cu ajutorul din cauza lui Covid19. Problema cea mai mare pe care multe Biserici din teritoriile de misiune au ajuns să o înfrunte a fost închiderea bisericilor şi prin urmare lipsa celebrării, cu respectiva lipsă a colectei. Aşa cum puteţi să vă gândiţi cu uşurinţă, foarte multe din aceste realităţi ecleziale trăiesc pur şi simplu din colecta duminicală şi nu au un sistem central de întreţinere. De aceea ajutoarele au mers foarte mult în favoarea diecezelor pentru supravieţuirea preoţilor şi plata costurilor obişnuite, dar şi a comunităţilor călugăreşti, sau a şcolilor catolice, precum şi pentru familii deosebit de încercate. Aş vrea să menţionez trei exemple concrete:
- ajutorul dat unui convent de călugăriţe de claustrare din Maroc - aceste călugăriţe trăiesc în mod notoriu din providenţă, şi datorită vocaţiei lor trăiesc substanţial în conventul lor;
- sprijinul dat familiilor creştine din Bangladesh, o minoritate minusculă şi extrem de săracă într-o ţară încercată adesea de cataclisme naturale;
- sprijinul dat diferitelor staţii radio şi tv în Africa pentru transmiterea de cateheze şi celebrări liturgice.
Sunt exemple foarte simple, care vă lasă însă să înţelegeţi că munca noastră merge în favoarea atâtor mici realităţi ascunse, care adesea scapă marilor fluxuri ale ajutoarelor. Toate acestea fac şi mai necesară prezenţa noastră. Desigur, îmi dau seama că este vorba adesea de o picătură în oceanul necesităţilor. Însă este un mod concret pentru a indica o comuniune în Biserică, ce ne face părtaşi de bucuriile şi de durerile celorlalţi botezaţi.
Pentru acest motiv, Direcţiunile noastre naţionale desfăşoară o mare muncă de sensibilizare pentru apropiata Zi Mondială, o muncă despre care puteţi avea unele elemente vizitând situl nostru.
Intervenţia părintelui Tadeusz J. Nowak, OMI
Societatea Misionară Pontificală (Pontificium Opus a Propagatione Fidei) oferă sprijin vital pentru anumite Biserici din Asia, Oceania, Africa şi părţi din America de Sud şi America Latină. Datorită generozităţii catolicilor din întreaga lume, nenumărate biserici, mănăstiri, centre pastorale, şcoli, clinici şi alte structuri diecezane sunt acum prezente în teritorii care sunt dependente de Congregaţia pentru Evanghelizarea Popoarelor. Mii de cateheţi, preoţi şi călugări au participat la programe de formare şi ajutor material pentru activitatea lor de evanghelizare în Bisericile lor locale. În acest fel, Bisericile particulare din ţările de misiune, în special în zonele în care Evanghelia a fost recent proclamată pe scară largă, au acum o infrastructură ecleziastică necesară şi îşi pot îndeplini mai bine mandatul de evanghelizare a naţiunilor.
Deşi lucrarea lui Pontificium Opus a Propagatione Fidei este în desfăşurare, Sfântul Părinte a ales penultima duminică din octombrie ca zi în care întreaga Biserică celebrează misiunea. În acea zi, suntem chemaţi cu toţii să ne rugăm şi să oferim ceea ce putem pentru eforturile misionare şi pentru tinerele Biserici din ţările de misiune. Succesul acestei animări misionare depinde şi de slujirea dedicată şi zeloasă a directorilor noştri naţionali, care sunt prezenţi în aproximativ 120 de ţări din întreaga lume. Aceştia reprezintă cele patru Opere Misionare Pontificale (Pontificia Opera Missionalia) şi se asigură că este vie şi activă în zilele noastre carisma fondatorilor noştri, prin animarea misionară realizată de directorii naţionali şi colaboratorii lor.
Anul acesta este special pentru Pontificium Opus a Propagatione Fidei. În 26 mai anul trecut, Sfântul Părinte a aprobat o minune prin mijlocirea fondatoarei noastre, Pauline Marie Jaricot. Minunea a implicat o fată foarte tânără, care a suferit de sufocare acută, ceea ce a dus la pierderea cunoştinţei. Starea ei era atât de sumbră încât a trebuit să fie menţinută în viaţă prin sprijin artificial al vieţii. Din punct de vedere medical, nu a existat nicio speranţă de recuperare pentru fată şi medicii au sugerat deconectarea ei de la sistemele de susţinere a vieţii. Părinţii au refuzat să renunţe şi au început o novenă de rugăciuni prin mijlocirea lui Pauline. Spontan şi fără nicio explicaţie medicală, fata a reînviat şi a fost readusă la o sănătate perfectă.
Minunea a fost dramatică, însă povestea vieţii lui Pauline este cea care oferă substanţa calităţii sfinţeniei, o calitate pe care a iradiat-o de-a lungul vieţii sale. S-a născut într-o familie de clasă mijlocie chiar după Revoluţia Franceză. Pauline era un copil fericit. La vârsta de 15 ani a trăit o experienţă profundă a lui Dumnezeu şi la vârsta de 16 ani a făcut un jurământ privat de castitate şi consacrare lui Dumnezeu pentru viaţă. Ea a devenit devotată Adoraţiei Euharistice, ajutând pe cei săraci şi a avut o dorinţă profundă ca Evanghelia lui Cristos să ajungă până la marginile pământului. În această perioadă a primit inspiraţia care va deveni în cele din urmă Opera Misionară Pontificală pentru Răspândirea Credinţei.
A fost un concept simplu care a avut consecinţe de anvergură. Ea a început să invite zece prieteni, angajaţi ai fabricii de mătase a tatălui ei, să se roage pentru misiuni şi fiecare să ofere câte un ban săptămânal pentru misiunea Bisericii. Fiecare membru al grupului a fost încurajat să găsească alţi zece prieteni pentru a forma un alt grup şi aşa mai departe. Ceea ce s-a întâmplat nu a fost decât un miracol. Aceste grupuri de zece s-au înmulţit şi au devenit echipe de o sută, apoi de o mie. În scurt timp, mişcarea s-a răspândit în toată dieceza de Lyon din Franţa, în toată ţara şi, în cele din urmă, a devenit o reţea mondială de rugăciune şi caritate pentru sprijinirea misiunii Bisericii. La 2 mai 1822, această organizaţie a fost înregistrată oficial ca Opus a Propagatione Fidei, cunoscută în limba engleză sub numele de Society for the Propagation of the Faith.
Pauline şi-a dedicat întreaga viaţă rugăciunii, ajutând săracii, în special muncitorii, şi misiunea Bisericii. În 1826, ea a fondat Rozariul viu, care continuă să înflorească în diferite părţi ale lumii chiar şi astăzi. În timp, ea îşi va cheltui întreaga avere familială pentru săraci, dorind să stabilească condiţii de muncă mai bune pentru lucrătorii manuali. În mod tragic, cei pe care i-a încredinţat averea familiei au delapidat fondurile şi a fost nevoită să declare falimentul. În toate nenorocirile ei, ea nu s-a îndoit niciodată pentru o secundă de providenţa lui Dumnezeu şi a rămas neclintită în rugăciune şi grijă pentru ceilalţi, în special pentru cei care nu auziseră încă evanghelia sau nu l-au cunoscut pe Isus Cristos. De fapt, a murit săracă pe 9 ianuarie 1862. Abia după trecerea ei, cei mai apropiaţi colaboratori au început să-şi facă viaţa şi munca mai bine cunoscute. Au considerat-o întotdeauna o sfântă.
La 3 mai 1922, la o sută de ani după înfiinţare, Opera a fost proclamată pontificală de Papa Pius al XI-lea. După ce s-au studiat cu atenţie viaţa şi scrierile ei, a fost proclamată venerabilă de Sfântul Papă Ioan al XXIII-lea în 1962.
Astăzi ea este o inspiraţie pentru noi toţi, în special pentru laici. Pauline este un exemplu minunat de angajare deplină a harului Botezului pentru lucrarea Împărăţiei lui Dumnezeu şi pentru misiunea Bisericii.
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
