Vatican: Angelus din 2 iunie 2013
Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua!
Joia trecută am celebrat sărbătoarea Corpus Domini, care în Italia şi în alte ţări este mutată în această duminică. Este sărbătoarea Euharistiei, Sacrament al Trupului şi al Sângelui lui Cristos.
Evanghelia ne propune relatarea minunii pâinilor (Lc 9,11-17); aş vrea să mă opresc asupra unui aspect care mă uimeşte întotdeauna şi mă face să reflectez. Suntem pe malul lacului Galileii, seara se apropie; Isus se preocupă pentru oamenii care de atâtea ore sunt cu El: sunt mii şi le este foame. Ce este de făcut? Şi discipolii îşi pun problema şi îi spun lui Isus: "Dă drumul mulţimii" pentru ca să meargă în satele apropiate pentru a găsi de mâncare. În schimb Isus spune: "Daţi-le voi să mănânce" (v. 13). Discipolii rămân descumpăniţi şi răspund: "Nu avem decât cinci pâini şi doi peşti", ca şi cum ar spune: abia cât poate să ne ajungă nouă.
Isus ştie bine ce trebuie făcut, însă vrea să-i implice pe discipolii săi, vrea să-i educe. Atitudinea discipolilor este atitudinea umană, care caută soluţia cea mai realistă, care să nu creeze prea multe probleme: Dă drumul mulţimii - spun ei - fiecare să se descurce aşa cum poate, de altfel ai făcut deja mult pentru ei: ai predicat, ai vindecat bolnavii... Dă drumul mulţimii!
Atitudinea lui Isus este complet diferită şi este dictată de unirea sa cu Tatăl şi de compasiunea faţă de oameni, acea milostivire a lui Isus faţă de noi toţi: Isus simte problemele noastre, simte slăbiciunile noastre, simte nevoile noastre. În faţa acelor cinci pâini, Isus se gândeşte: iată providenţa! Din acest puţin, Dumnezeu poate să scoată necesarul pentru toţi. Isus se încrede total în Tatăl ceresc, ştie că pentru El toate sunt posibile. De aceea le spune discipolilor să le spună oamenilor să se aşeze în grupuri de câte cincizeci - nu este întâmplător acest lucru, deoarece asta înseamnă că nu mai sunt o mulţime, ci devin comunitate, hrănite de pâinea lui Dumnezeu. Apoi ia acele pâini şi peştii, ridică ochii spre cer, recită binecuvântarea - este clară referinţa la Euharistie - apoi le frânge şi începe să le dea discipolilor, iar discipolii le împart... şi pâinile şi peştii nu se termină, nu se termină! Iată minunea: mai mult decât o înmulţire, este o împărtăşire, însufleţită de credinţă şi de rugăciune. Au mâncat toţi şi a rămas: este semnul lui Isus, pâine a lui Dumnezeu pentru omenire.
Discipolii au văzut, dar n-au perceput bine mesajul. Au fost cuprinşi, asemenea mulţimii, de entuziasmul succesului. Încă o dată au urmat logica umană şi nu aceea a lui Dumnezeu, care este aceea a slujirii, a iubirii, a credinţei. Sărbătoarea Corpus Domini ne cere să ne convertim la credinţa în Providenţă, să ştim să împărţim puţinul care suntem şi pe care-l avem şi să nu ne închidem niciodată în noi înşine. Să cerem Mamei noastre Maria să ne ajute în această convertire, pentru a-l urma cu adevărat mai mult pe acel Isus pe care-l adorăm în Euharistie. Aşa să fie.
Franciscus
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
