Papa Francisc: Angelus (8 august 2021)
Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua!
În evanghelia de la liturgia de astăzi, Isus continuă să predice mulţimii care a văzut minunea înmulţirii pâinilor. Şi invită acele persoane să facă un salt de calitate: după ce a reevocat mana, cu care Dumnezeu a săturat părinţii în drumul lung prin deşert, acum aplică simbolul pâinii sieşi. Spune clar: "Eu sunt pâinea vieţii" (In 6,48).
Ce înseamnă pâine a vieţii? Pentru a trăi este nevoie de pâine. Cel căruia îi este foame nu cere mâncăruri rafinate şi scumpe, cere pâine. Cel care este fără loc de muncă nu cere salarii enorme, ci "pâinea" unei angajări. Isus se revelează ca pâinea, adică esenţialul, necesarul pentru viaţa de fiecare zi, fără el treaba nu funcţionează. Nu o pâine printre atâtea altele, ci pâinea vieţii. Cu alte cuvinte, noi, fără el, mai mult decât să trăim, noi vegetăm: pentru că numai el ne hrăneşte sufletul, numai el ne iartă de acel rău pe care singuri nu reuşim să-l depăşim, numai el ne face să ne simţim iubiţi chiar dacă toţi ne dezamăgesc, numai el ne dă forţa de a iubi, numai el ne dă forţa de a ierta în dificultăţi, numai el dă inimii acea pace după care merge în căutare, numai el dă viaţa pentru totdeauna când viaţa aici pe pământ se termină. Este pâinea esenţială a vieţii.
"Eu sunt pâinea vieţii", spune el. Să rămânem asupra acestei imagini frumoase a lui Isus. Ar fi putut să facă un raţionament, o demonstraţie, însă - ştim asta - Isus vorbeşte în parabole, iar în această expresie: "Eu sunt pâinea vieţii" rezumă cu adevărat toată fiinţa sa şi toată misiunea sa. Se va vedea asta pe deplin la sfârşit, la Ultima Cină. Isus ştie că Tatăl îi cere nu numai să dea de mâncare oamenilor, ci să se dea pe sine însuşi, să se frângă pe sine însuşi, propria viaţă, propriul trup, propria inimă pentru ca noi să putem avea viaţa. Aceste cuvinte ale Domnului trezesc în noi uimirea pentru darul Euharistiei. Nimeni din lumea aceasta, oricât ar iubi o altă persoană, poate să se facă hrană pentru el. Dumnezeu a făcut asta şi o face, pentru noi. Să reînnoim această uimire. Să o facem adorând pâinea vieţii, pentru că adoraţia umple viaţa de uimire.
Însă în evanghelie, în loc să se uimească, oamenii se scandalizează, îşi sfâşie hainele. Se gândesc ei: "Pe acest Isus noi îl cunoaştem, cunoaştem familia sa, cum poate să spună: Sunt pâinea coborâtă din cer?" (cf. v. 41-42). Poate că şi noi ne scandalizăm: ne-ar fi mai comod un Dumnezeu care stă în cer fără să se amestece în viaţa noastră, în timp ce noi putem gestiona treburile de aici de pe pământ. În schimb Dumnezeu s-a făcut om pentru a intra în concreteţea lumii, pentru a intra în concreteţea noastră, Dumnezeu s-a făcut om pentru mine, pentru tine, pentru noi toţi, pentru a intra în viaţa noastră. Şi îl interesează totul din viaţa noastră. Îi putem relata afectele, munca, ziua, durerile, angoasele, atâtea lucruri. Putem să-i spunem totul pentru că Isus doreşte această intimitate cu noi. Ce anume nu doreşte? Să fie izolat ca garnitură - el care este pâinea -, să fie neglijat şi pus deoparte, sau chemat numai atunci când avem nevoie.
Eu sunt pâinea vieţii. Cel puţin o dată pe zi ne întâlnim pentru a mânca împreună; eventual seara, în familie, după o zi de muncă sau de studiu. Ar fi frumos, înainte de a frânge pâinea, să-l invităm pe Isus, pâine a vieţii, să-i cerem cu simplitate să binecuvânteze ceea ce am făcut şi ceea ce nu am reuşit să facem. Să-l invităm acasă, să-l rugăm în stil "familial". Isus va fi la masă cu noi şi vom fi săturaţi de o iubire mai mare.
Fecioara Maria, în care cuvântul s-a făcut trup, să ne ajute să creştem zi după zi în prietenia lui Isus, pâinea vieţii.
________________
După Angelus
Iubiţi fraţi şi surori,
Vă salut pe voi toţi, romani şi pelerini din diferite ţări: familii, grupuri parohiale, asociaţi şi fiecare credincios. Îndeosebi, salut grupul de pastoraţie a tineretului din Verona, pe tinerii din Crevalcore, precum şi pe tinerii din Scandiano şi pe cei din casele saleziene din Triveneto veniţi la Roma cu bicicleta. Bravo, felicitări!
Vă urez tuturor o duminică frumoasă. Vă rog, nu uitaţi să vă rugaţi pentru mine. Poftă bună şi la revedere!
Franciscus
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
