Papa Francisc: Angelus (2 august 2015)
Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua!
Continuă în această duminică lectura capitolului al şaselea din Evanghelia lui Ioan. După mulţimea pâinilor, mulţimea a început să-l caute pe Isus şi în sfârşit îl găseşte la Cafarnaum. El înţelege bine motivul acestui entuziasm mare în urmarea lui şi îl revelează cu claritate: "mă căutaţi nu pentru că aţi văzut semne, ci pentru că aţi mâncat din pâini şi v-aţi săturat" (In 6,26). În realitate, acele persoane îl urmează pentru pâinea materială care în ziua precedentă a potolit foamea lor, când Isus a făcut înmulţirea pâinilor; nu au înţeles că pâinea aceea, frântă pentru atâţia, pentru mulţi, era expresia iubirii lui Isus însuşi. Au dat mai multă valoare acelei pâini decât donatorului său. În faţa acestei orbiri spirituale, Isus evidenţiază necesitatea de a merge dincolo de dar şi de a-l descoperi, a-l cunoaşte pe donator. Dumnezeu însuşi este darul şi este şi donatorul. Şi astfel de la acea pâine, de la acel gest, mulţimea poate să-l găsească pe Cel care o dă, care Dumnezeu. Invită să se deschidă la o perspectivă care nu este numai aceea a preocupărilor zilnice ale mâncării, îmbrăcării, succesului, carierei. Isus vorbeşte despre o altă hrană, vorbeşte despre o hrană care nu este coruptibilă şi care este bine de căutat şi de primit. El înseamnă: "Lucraţi nu pentru hrana pieritoare, ci pentru hrana care rămâne spre viaţa veşnică pe care v-o va da Fiul Omului" (v. 27). Adică, voi să căutaţi mântuirea, întâlnirea cu Dumnezeu.
Şi cu aceste cuvinte vrea să ne facă să înţelegem că, dincolo de foamea fizică omul poartă în sine o altă foame - noi toţi avem această foame - o foame mai importantă, care nu poate să fie săturată cu o hrană obişnuită. Este vorba despre foame de viaţă, despre foame de veşnicie pe care numai El poate s-o potolească, deoarece este "pâinea vieţii" (v. 35). Isus nu elimină preocuparea şi căutarea hranei zilnice, nu, nu elimină preocuparea a tot ceea ce poate face viaţa mai înaintată. Însă Isus ne aminteşte că adevărata semnificaţie a existenţei noastre pământeşti se află la sfârşit, în veşnicie, se află în întâlnirea cu El, care este dar şi donator, şi ne aminteşte şi că istoria umană cu suferinţele sale şi bucuriile sale trebuie să fie văzută într-un orizont de veşnicie, adică în acel orizont al întâlnirii definitive cu El. Şi această întâlnire luminează toate zilele vieţii noastre. Dacă noi ne gândim la această întâlnire, la acest mare dar, micile daruri ale vieţii, chiar şi suferinţele, preocupările vor fi luminate de speranţa acestei întâlniri. "Eu sunt pâinea vieţii; cine vine la mine nu va mai flămânzi şi cine crede în mine nu va înseta niciodată!" (v. 35). Şi aceasta este referinţa la Euharistie, darul cel mai care satură sufletul şi trupul. A-l întâlni şi a-l primi în noi pe Isus, "pâinea vieţii", dă semnificaţie şi speranţă drumului adesea întortocheat al vieţii. Însă această "pâine a vieţii" ne este dată cu o misiune, adică pentru ca să putem sătura la rândul nostru foamea spirituală şi materială a fraţilor, vestind Evanghelia pretutindeni. Cu mărturia atitudinii noastre fraterne şi solidare faţă de aproapele, îl facem prezent pe Cristos şi iubirea sa în mijlocul oamenilor.
Sfânta Fecioară să ne susţină în căutarea şi în urmarea Fiului său Isus, pâinea adevărată, pâinea vie care nu se strică şi durează pentru viaţa veşnică.
________________
După Angelus
Iubiţi fraţi şi surori,
Adresez salutul meu vouă tuturor credincioşi din Roma şi pelerini din diferite ţări.
Salut tinerii spanioli din Zizur Mayor, Elizondo şi Pamplona; precum şi pe cei italieni din Badia, San Matteo della Decima, Zugliano şi Grumolo Pedemonte.
Şi salut pelerinajul pe cai al Arhiconfraternităţii "Parte Guelfa" din Firenze.
Astăzi se aminteşte "Iertarea din Assisi". Este o chemare puternică de a ne apropia de Domnul în Sacramentul Milostivirii şi în primirea Împărtăşaniei. Există oameni cărora le este frică să se apropie de Spovadă, uitând că acolo nu întâlnim un judecător sever, ci pe Tatăl imens de milostiv. Este adevărat că atunci când mergem în confesional, simţim un pic de ruşine. Asta se întâmplă tuturor, nouă tuturor, dar trebuie să ne amintim că şi această ruşine este un har care ne pregăteşte pentru îmbrăţişarea Tatălui, care mereu iartă şi mereu iartă tot.
Vouă tuturor vă urez o duminică frumoasă. Şi vă rog, nu uitaţi să vă rugaţi pentru mine. Poftă bună şi la revedere!
Franciscus
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
