O întâlnire cu cardinalul Georges Cottier
De Silvia Guidi
"Cărţile plictisitoare există, aşa cum ştim cu toţii, însă nu acesta este cazul nostru, din fericire". Cardinalul Georges Cottier, teolog emerit al Casei Pontificale explică "Cum trebuie citit Joseph Ratzinger". Întâlnirea, organizată de Libreria Editrice Vaticana şi coordonată de Neria De Giovanni şi de pr. Giuseppe Costa, s-a desfăşurat vineri, 18 februarie 2011, în Librăria Internaţională "Paul al VI-lea" din Roma; spaţiul librăriei dedicat conferinţelor nu a fost suficient pentru a încape toate persoanele prezente şi multe scaune suplimentare au fost adăugate la parter, în mijlocul rafturilor de cărţi, în faţa unui ecran care le-a permis tuturor să urmărească rafinatul excursus al cardinalului.
"Eu aş sugera să fie luat ad litteram Papa - a explicat Cottier, vorbind despre scrierile şi despre gândirea teologului devenit Benedict al XVI-lea, de la primele opere până la ultima captivantă carte-interviu cu Peter Seewald, Lumina lumii - teologia este tentativa umană, deci perfectibilă, de a cerceta misterul lui Dumnezeu. Teologul are punctul său de vedere, poate să greşească şi să-şi schimbe opinia. În schimb, carisma succesorului lui Petru are rolul de a menţine în Biserică unitatea şi corectitudinea mesajului revelat. Atunci când Papa se semnează Joseph Ratzinger intenţionează să reafirme asta; pare o distincţie clară, dar mă tem că nu a fost suficient înţeleasă".
"În opera cardinalului Ratzinger - continuă Cottier - există două teme care apar des, unul din aceştia este "divorţul" dintre credinţă şi raţiune, o temă crucială a modernităţii. Credinţa a fost redusă la superstiţie sau sentiment, fără a mai avea nimic de-a face cu adevărul. Însă raţiunea este prezentă în Biblie, în teologia creştină, în Augustin, Toma, avem gânditori foarte mari în tradiţia noastră. Problema epocii noastre este o raţiune care pretinde să fie suficientă sieşi şi neagă, ignoră sau înfierează ca iraţional tot ceea ce nu reuşeşte să obţină cu propriile forţe".
În domeniul exegetic, o fractură asemănătoare s-a născut între "Cristos istoric" şi "Cristos al credinţei". Metoda istorico-critică în exegeză - spune cardinalul - "a dus la rezultate preţioase, dar nu trebuie avut încredere în toate acele "vieţi ale lui Isus" care trădează această metodă şi în care autorul vorbeşte mai mult despre el însuşi decât despre Nazarinean".
Dacă secolul al XVIII-lea avea raţiunea filozofică drept măsură, acum raţiunea ştiinţifică se propune ca unic criteriu de cunoaştere. "Marile spirite se gândesc la lucrurile cele mai evidente pe care noi nu le vedem - comentează Cottier, continuând "vizita sa ghidată" la temele principale ale teologiei lui Ratzinger - Cuvântul, Logosul făcut trup despre care vorbeşte Evanghelia lui Ioan, este puntea între raţiunea umană şi raţiunea divină. Dumnezeu s-a revelat, a ajuns la mine, asta înseamnă Cuvântul s-a făcut trup".
"Ceea ce uimeşte mai mult la Benedict al XVI-lea - conclude teologul - este că rămâne un om fericit. Tema bucurie este foarte prezentă, chiar şi în predici, şi atâţia cititori au rămas uimiţi de autenticitatea şi de simplitatea celor spuse de Papa în Lumina lumii. Oamenii s-au întrebat: dar este acelaşi om despre care vorbesc ziarele, aceeaşi persoană care este transformată de mass-media într-o caricatură de prost gust? În multe pagini ale cărţii se recunoaşte un Papă relaxat, încrezător, care se exprimă cu libertate fără a ascunde nimic. Ia act fără cenzuri de secularizarea şi de relativismul care prevalează în viaţa reală a atâtora. În faţa acestor lucruri, seninătatea lui nu poare să se sprijine pe vreo găselniţă a lui, sau pe vreo reţetă specială; repetă pur şi simplu că însuşi Isus e cel care ţine aprinsă în Biserică flacăra vie a credinţei".
(După L'Osservatore romano, 20 februarie 2011)
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
