|
| © Vatican Media |
"Cu Dumnezeu, lucrurile mari încep întotdeauna cu lucruri mici, chiar şi pentru transformarea credinţei în societatea de astăzi este important să nu ne facem griji pentru numere, ci pentru mântuire." Aceste cuvinte le-a spus cardinalul Kurt Koch, prefectul Dicasterului pentru Promovarea Unităţii Creştinilor, în timpul prezentării celei de-a treia cărţi din al 13-lea volum al Operei Omnia de Joseph Ratzinger - Benedict al XVI-lea, În dialog cu propriul timp, care a avut loc la Milano, la Universitatea Catolică "Sacro Cuore", în după-amiaza zilei de miercuri, 28 mai 2025. După introducerea preotului Pierluigi Banna, profesor de teologie la universitate, şi salutul lui Lorenzo Fazzini, responsabil al Libreria Editrice Vaticana, a avut loc un dialog între Andrea Tornielli, director editorial al mass-media vaticane, şi cardinalul Koch, moderat de Piero Luca Azzaro, traducător şi editor al Opera Omnia, şi el profesor la Universitatea Catolică.
Textul ne redă încă o dată profunzimea, complexitatea şi modernitatea gândirii lui Ratzinger, care nu poate fi redusă şi închisă în schemele unei anumite naraţiuni "conservatoare". În prima parte a conversaţiei s-a vorbit despre sinodalitate, pornind întotdeauna de la citate ale lui Ratzinger, care în 1969 recunoştea că în Biserică a continuat să acţioneze "modelul monarhiei, al monarhiilor absolute, şi este firesc ca asupra acestui punct să înceapă doar încet o reflecţie. Este necesar ca o transformare să se producă lent în modul de viaţă, în conştiinţă, în atitudine şi în practică". Într-o altă ocazie, viitorul papă considera "necesar să se intensifice mecanismele de consultare şi de întâlnire" sperând la "forme de confruntare mai puţin centralizate şi mai puţin spectaculoase", căutând "modele mai ample de participare a episcopatului mondial, capabile să garanteze la rândul lor conexiunea dintre diferitele realităţi regionale".
"Benedict al XVI-lea a fost întotdeauna mult în favoarea sinodalităţii" - a amintit Koch - "în sensul său originar de «a merge cu»: Biserica şi sinodul sunt sinonime, explica Sfântul Ioan Gură de Aur". Dar, a adăugat cardinalul, sinodalitatea "nu este o alternativă la ierarhie: Biserica Catolică este ierarhică şi sinodală în acelaşi timp". În acest sens, Koch l-a citat şi pe Ciprian din Cartagina, care a explicat că, atunci când era vorba de a decide, nu trebuia făcut "nimic fără episcop, nimic fără consiliul preoţilor, nimic fără consensul credincioşilor".
Semnificative sunt şi alte pasaje, din care reiese opoziţia lui Ratzinger faţă de o confruntare cu lumea care duce la o retragere sau la o întoarcere în trecut, considerând că soluţia este revenirea la disciplina cea mai severă şi la "practica antimodernismului". Dimpotrivă, atât ca teolog, cât şi cardinal şi apoi papă, Ratzinger a susţinut întotdeauna necesitatea dialogului şi a confruntării cu cei care nu cred, pentru a evita şi riscul de a transforma credinţa în ideologie, ascunzând faptul că credinţa rămâne un drum şi, prin urmare, este capabilă să împărtăşească suferinţa celor care se îndoiesc şi se întreabă.
"În prima sa mare carte, Introducere la creştinism - a explicat cardinalul - Ratzinger a spus că credinciosul are un necredincios în el însuşi şi viceversa. De aceea dialogul este foarte important. Fondul acestei probleme este că Dumnezeu este un mister şi, prin urmare, dacă un om are impresia că l-a înţeles pe Dumnezeu, poate fi sigur că ceea ce a înţeles nu este Dumnezeu." Koch a insistat asupra importanţei dialogului dintre credinţă şi raţiune, subliniind că "credinţa confirmată în reflecţie este întotdeauna deschisă dialogului, în timp ce ideologia este închisă în ea însăşi".
Au fost citate apoi pagini în care Ratzinger vorbeşte despre Biserica viitorului în societăţile secularizate, sperând că va fi mai liberă şi mai săracă, privind, aşadar, pozitiv la faptul că ea nu se mai poate baza pe colateralism, pe sprijinul puterii sau pe marile structuri. Koch a amintit cum Benedict al XVI-lea a spus la Freiburg că Biserica a fost ajutată din exterior să se de-mondenizeze atunci când a pierdut privilegii şi putere. "Postulatul de-mondenizării - a adăugat el - nu este îndepărtare a Bisericii de lume, ci se face astfel încât mărturia să fie percepută în mod credibil. Benedict al XVI-lea a mărturisit o Biserică eliberată de poveri şi privilegii politice, care se poate astfel dedica mai bine mărturiei şi slujirii, poate trăi cu mai mare uşurinţă chemarea la slujirea lui Dumnezeu şi a aproapelui."
În cele din urmă, cardinalul a citat ceea ce Ratzinger definea carisma minorităţilor de astăzi, adică "metoda lui Dumnezeu pentru drumul evanghelizării, care se recunoaşte în parabola grăuntelui de muştar: cea mai mică dintre toate seminţele care, crescând, devine cea mai mare plantă. Cu Dumnezeu, lucrurile mari încep întotdeauna de la lucruri mici, chiar şi pentru transformarea credinţei în societatea de astăzi este important să nu ne facem griji pentru numere, ci pentru mântuire. Aceasta este provocarea pentru o reînnoire a Bisericii, pornind mai ales de la sfinţi şi de la mărturia lor".
Concluzia lucrărilor a fost încredinţată preotului Elia Carrai, profesor de teologie fundamentală la Facultatea de Teologie a Italiei Centrale, care a observat cum din dialogurile ample ale lui Ratzinger cu jurnaliştii reiese realitatea adevărului creştin care "se dezvăluie în istorie şi de aceea în experienţă şi, din acest motiv, devine obiect de verificare din partea omului". Persoanele care trăiesc credinţa "manifestă că o viaţă cu adevărat umană este posibilă" şi astfel "pentru omul din timpul nostru mesajul creştin devine atunci inteligibil".
(După Vatican News, 28 mai 2025)
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
