Un preot catolic şi "contribuţia semnificativă" a Bisericii la istoria persoanelor surde
Limba semnelor este în prezent una dintre cele mai populare familii de limbi din lume, estimându-se că există peste 300 de forme de limbi ale semnelor folosite de mai mult de 70 de milioane de persoane la nivel global, conform National Geographic.
Totuşi, majoritatea oamenilor şi chiar şi mulţi dintre utilizatorii limbii semnelor nu sunt conştienţi de rolul notabil pe care catolicii l-au jucat în primele etape ale limbii semnelor moderne, inclusiv fondarea primelor şcoli gratuite pentru persoanele surde din lume.
Această şcoală, Institutul Naţional pentru Tineretul Surd din Paris, a fost înfiinţată în 1760 de către părintele Charles-Michel de l'Épée. Institutul afirmă pe site-ul său că preotul a fost inspirat să dezvolte un sistem de limbă a semnelor după ce a întâlnit doi fraţi gemeni surzi. El a înfiinţat o mică şcoală pe rue des Moulins din Paris, care în timp avea să devină instituţia naţională.
Jordan Eickman, profesor de studii despre persoanele surde la Universitatea de Stat din California, Northridge, a declarat pentru CNA că este "semnificativă" contribuţia catolicilor la istoria şi educaţia persoanelor surde.
"Preoţi şi călugăriţe catolice au înfiinţat sau au condus mai multe dintre primele şcoli şi, mai târziu, altele au fost înfiinţate în întreaga lume", a spus el. "Unii predau folosind limba semnelor, alţii folosesc metoda orală."
Cu o viaţă de "confort relativ" datorită unei moşteniri generoase, părintele l'Épée nu a căutat compensaţie pentru eforturile sale. El a organizat "exerciţii publice" pentru elevii săi, generând un interes considerabil pentru educaţia persoanelor surde.
Deşi limbile semnelor existau în diverse forme de secole, contribuţia părintelui l'Épée la istoria persoanelor este remarcabilă datorită dezvoltării unui "limbi universale" prin "structurarea semnelor naturale într-o metodă".
În deceniile de după moartea preotului, în 1789, institutul s-a extins, fiind condus de către colegul său, preotul Roch-Ambroise Cucurron Sicard. Adunarea Naţională Revoluţionară avea să-l recunoască pe părintele l'Épée drept "binefăcător al umanităţii".
Deşi Biserica se poate mândri cu o istorie notabilă în educaţia timpurie a persoanelor surde, profesorul Eickman a spus că liderii catolici pot face încă mai mult pentru a face credinţa accesibilă persoanelor surde.
"Biserica poate creşte accesibilitatea pentru persoanele surde din întreaga lume prin furnizarea accesului direct prin limbile semnelor locale", a spus el.
Aceasta "va preveni privarea de limbaj în educaţia persoanelor surde şi le va oferi acces la cunoştinţele religioase şi la slujire".
La nivel parohial, acest lucru "se face cel mai bine printr-un preot surd fluent în limba semnelor locală", a spus profesorul.
"Denominaţiile protestante au un număr mult mai mare de preoţi şi lideri laici surzi comparativ cu Biserica Catolică şi orice altă religie", a observat el. "Creşterea numărului de preoţi surzi este un mod de a oferi accesibilitate şi o slujire mai eficientă."
Unii lideri au luat deja măsuri pentru a umple lacunele din acea slujire. În Maryland, SUA, la începutul acestui an, de exemplu, sute de catolici surzi s-au adunat pentru primul Congres Euharistic pentru comunitatea catolică surdă. Evenimentul a fost organizat de părintele Mike Depcik, unul dintre puţinii preoţi surzi din lume.
În Washington, D.C., capitala Statelor Unite ale Americii, în schimb, Bazilica Sanctuarului Naţional al Neprihănitei Zămisliri a început să ofere tururi ghidate specializate pentru vizitatori surzi şi nevăzători, oferind experienţe imersive şi senzoriale pentru a face locul sacru mai accesibil.
Scriind în 1776 şi reflectând asupra creşterii aparente a numărului copiilor surzi în Franţa, l'Épée spunea că numărul acestora părea să crească "pentru că până în [prezent], copiii care s-au născut lipsiţi de facultăţile auzului şi vorbirii erau ţinuţi departe de lume, pentru că intruziunea lor fusese întotdeauna foarte dificilă şi oarecum imposibilă."
Deşi a fi surd a fost considerat secole de-a rândul "doar o situaţie îngrozitoare" şi un "ghinion fără remediu," părintele l'Épée atribuia aceste credinţe "prejudecăţii."
"Aceasta nu este o chestiune de [prostie]", scria preotul; mai degrabă, "este vorba de a face tot ce putem pentru a ne face utili celor [surzi] de azi şi de mâine."
Daniel Payne
(După Catholic News Agency, 30 iulie 2025)
Traducere de Ovidiu Bişog
