"Dumnezeu este lumină" - cu această temă la Tămăşeni pentru tinerii din localitate se va desfăşura întâlnirea formativă organizată şi găzduită de Surorile Campostrini în ziua de sâmbătă, 17 ianuarie 2009.
"Dumnezeu este lumină şi nu este întuneric în el. Dacă spunem că avem comuniune cu el, dar umblăm în întuneric, minţim şi nu înfăptuim adevărul. Dar dacă umblăm în lumină, aşa cum el este în lumină, avem comuniune unii cu alţii şi sângele lui Isus, Fiul său, ne curăţă de orice păcat" (1In 1,5-7).
Fiind la începutul unui nou an, am ales să reflectăm asupra "luminii" întrucât aceasta este un simbol universal şi un element esenţial în absenţa căruia nu putem trăi.
Fiecare persoană are libertatea de a alege întunericul sau lumina. Trăirea în întuneric poate indica ne-prezenţa lui Dumnezeu dar şi faptul de a nu fi conştienţi pe deplin de ceea ce facem, de a ne trăi viaţa fără un scop precis, de a ne lăsa duşi de ceea ce ne oferă societatea, fără a lua o poziţie favorabilă vieţii în faţa evenimentelor.
Trăirea în lumină, în schimb, poate fi înţeleasă ca fiind trăirea în libertate, fără frica de a fi noi înşine în anturajul nostru, dar trăirea vieţii fiind siguri de ceea ce facem şi de ceea ce vrem să realizăm. Trăirea în lumină, după cum ne spune textul ales spre reflecţie, ne ajută să "avem comuniune unii cu alţii", adică să construim cu ceilalţi relaţii corecte, bazate pe respect în care să nu lăsăm loc pentru lucrurile ce dăunează creşterii noastre, dar să ne ajutăm în mod reciproc pentru a depăşi momentele dificile şi a ne găsi bine împreună, siguri de încrederea şi recunoaşterea pe care o dăm celorlalţi şi pe care o primim şi noi la rândul nostru de la ceilalţi. Trăirea în lumină înseamnă, de altfel, şi a acţiona cu conştiinţa împăcată, în prezenţa lui Dumnezeu, care nu vrea altceva pentru noi, decât să trăim viaţa noastră din plin, să descoperim în noi capacităţile pe care le avem, să le fructificăm înspre binele nostru şi al celorlalţi.
"Dacă spunem că avem comuniune cu el, dar umblăm în întuneric, minţim şi nu înfăptuim adevărul". Cuvintele au puterea lor, sunt necesare şi ne ajută să esprimăm ceea ce simţim şi suntem înăuntrul nostru, dar nu ele sunt cele care dovedesc pe deplin fidelitatea noastră către Domnul, ci faptele concrete, acţiunile pe care le facem în fiecare zi. Este inutil să spunem sau să credem că "avem comuniune cu el" dacă în realitate suntem departe de Cuvântul său, pentru că nu îi permitem să pătrundă în inima noastră pentru a ne schimba, considerându-l un aspect marginal, secundar faţă de alte lucruri cărora dăm precedenţă.
Dumnezeu este lumină pentru că ne-a arătat prin Fiul său adevăratul său chip, şi în acelaşi timp adevăratul chip al omului. Isus Cristos ne-a demonstrat şi ne-a garantat, prin viaţa sa, trăită în profundă coerenţă, în fidelitate faţă de planul pe care Dumnezeu îl avea asupra lui, că este posibil şi pentru noi să realizăm viaţa noastră, să cunoaştem proiectul lui Dumnezeu asupra noastră, şi să-i răspundem în mod liber. Parcurgând un drum de cunoaştere de noi înşine şi de Dumnezeu, după exemplul pe care Isus ni l-a dat, umblăm în lumină, înţelegem mai mult care este scopul vieţii noastre, trăim prezentul cu mai multă intensitate în timp ce privirea noastră rămâne îndreptată cu statornicie către el.
Nouă tinerilor, deseori realitatea ne apare într-o lumină opacă, vedem ca prin ceaţă, ne lipsesc siguranţele, certitudinile, încrederea, prospectivele. De aceea avem nevoie de lumină în alegerile pe care le facem, pentru înţelegerea lumii în care trăim, pentru a ne cunoaşte pe noi înşine şi pentru a putea stabili relaţii corecte, libere, sincere cu ceilalţi. Avem nevoie să străbatem drumul vieţii în lumina lui Cristos pentru că doar el ne dă siguranţă, certitudine, curaj şi încredere în mai bine. Fiecare dintre noi caută fericirea, seninătatea, pacea. Dar cum se pot găsi acestea dacă umblăm în întuneric? Avem nevoie de lumină pentru a vedea cu claritate înăuntrul nostru, dar şi în jur pentru a percepe prezenţa celuilalt asemănător nouă, cu aceleaşi aspiraţii profunde de realizare umană şi spirituală, şi în acelaşi timp divers de noi datorită unicităţii sale. Putem şi trebuie să construim în noi convingerea că întotdeauna, dacă suntem disponibili înăuntrul nostru, putem învăţa ceva de la celălalt, ne putem completa, iar la rândul nostru putem oferi celui de lângă noi ceea ce avem şi suntem, după exemplul lui Isus care a spus: "Cel care mă urmează nu va umbla în întuneric ci va avea lumina vieţii" (In 8, 12).
- În ce mod Dumnezeu este "lumină" pentru mine?
- Cum putem noi zi de zi să parcurgem viaţa noastră în lumină?
Sr. Anişoara Şandru
* * *
Surorile Campostrini
Strada Bisericii, 1
617465-Tămăşeni, Neamţ
Tel. 0233/746480
e-mail: [email protected]
