Gherăeşti: Întâlnire formativă pentru tineri - "Să ne lăsăm atinşi de prezenţa lui Dumnezeu în orice împrejurare!"
Duminică, 19 octombrie 2014, între orele 15.00 şi 17.30, va avea loc prima întâlnire formativă pentru tineri din acest nou ciclu de întâlniri organizate de Surorile Campostrini, la sediul din Gherăeşti, pe tema: "Să ne lăsăm atinşi de prezenţa lui Dumnezeu în orice împrejurare!".
Cum se manifestă şi cum simţim prezenţa lui Dumnezeu în viaţa noastră? Reuşim să ne lăsăm atinşi de prezenţa sa în orice împrejurare? Dacă nu, ce ne lipseşte?
Ne vom lăsa ghidaţi de experienţa celor doi ucenici din Emaus, pentru a găsi câteva răspunsuri la aceste întrebări prezente cu siguranţă în viaţa fiecăruia dintre noi. Mai devreme, sau mai târziu, toţi ne dăm seama că avem nevoie de prezenţa Domnului pe drumul vieţii noastre, de certitudinea că nu suntem singuri şi că Dumnezeu ne este aproape şi merge împreună cu noi, chiar şi atunci când ochii şi inima noastră sunt închise şi incapabile de a-l vedea, simţi, iubi.
*
13Şi iată că, în aceeaşi zi, doi dintre ei se duceau spre un sat al cărui nume era Emaus, care era cam la şaizeci de stadii de Ierusalim. 14Aceştia vorbeau între ei despre toate cele întâmplate. 15Pe când vorbeau şi se întrebau, Isus însuşi, apropiindu-se, mergea împreună cu ei. 16Dar ochii lor erau ţinuţi să nu-l recunoască. [...] 28Când s-au apropiat de satul spre care mergeau, el s-a făcut că merge mai departe. 29Dar ei l-au îndemnat insistent: "Rămâi cu noi, pentru că este seară şi ziua e de acum pe sfârşite!". Atunci a intrat să rămână cu ei. 30Şi, pe când stătea la masă împreună cu ei, luând pâinea, a binecuvântat-o, a frânt-o şi le-a dat-o lor. 31Atunci li s-au deschis ochii şi l-au recunoscut, dar el s-a făcut nevăzut [dinaintea] lor. 32Iar ei spuneau unul către altul: Oare nu ne ardea inima în noi când ne vorbea pe drum şi ne explica Scripturile?". 33Şi, ridicându-se în acelaşi ceas, s-au întors la Ierusalim, unde i-au găsit adunaţi pe cei unsprezece şi pe cei ce erau cu ei. (Lc 24,13-16,28-33)
*
Fragmentul propus spre reflecţie ne prezintă trei protagonişti: doi discipoli şi Isus. Cei doi discipoli mergeau spre Emaus, satul lor natal, discutând despre cele întâmplate şi anume despre moartea şi învierea lui Isus, descurajaţi, dezamăgiţi şi dezorientaţi din cauza nerealizării aşteptărilor şi visurilor pe care le aveau în privinţa lui Isus. În această climă de incertitudine, de zbucium şi de tristeţe, climă ce marchează profund drumul de credinţă al celor doi discipoli (şi poate chiar al fiecăruia dintre noi), Isus însuşi s-a apropriat de ei cu delicateţe şi, ascultând ceea ce vorbeau, a simţit compasiune pentru ei şi a înţeles tristeţea care învăluise inima lor. Închişi şi orbiţi de cele întâmplate, cei doi discipoli riscau să nu-l recunoască. În ciuda situaţiei în care se regăseau, inimile lor au păstrat un spaţiu de ospitalitate în care l-au primit şi s-au lăsat atinşi de prezenţa lui Isus.
În viaţa fiecăruia există momente de descurajare deplină, în care simţim că totul este pierdut şi nu întrezărim o cale de ieşire. Putem astfel să îi înţelegem pe cei doi discipoli foarte bine şi chiar să ne regăsim în lipsa lor de atenţie sau în inexperienţa de a-l recunoaşte pe Domnul lângă ei. Zilnic ne confruntăm cu situaţii dificil de înţeles şi de acceptat, şi poate că se întâmplă de multe ori pentru faptul că acestea nu se încadrează în modelele noastre de înţelegere şi de gândire, şi nu reuşim să ne lăsăm atinşi de experienţa altora ce ar putea avea elemente în plus care să ne ajute.
Atunci când în viaţa noastră apar situaţii neplăcute şi suntem puşi la încercare, este destul de greu să simţim prezenţa delicată a lui Dumnezeu şi mai mult decât atât este dificil să ne lăsăm atinşi de El pentru a găsi forţa în învăţăturile sale.
Putem simţi şi vedea prezenţa lui Dumnezeu zilnic, în orice eveniment, conştienţi că El este pentru noi ca oxigenul de care sufletul nostru are nevoie, ca o persoană mereu alături de noi ce ne călăuzeşte în a alege ce e nobil şi bine în fiecare relaţie, moment de întâlnire sau de dialog cu cel de lângă noi. A ne lăsa atinşi de prezenţa lui Dumnezeu în orice împrejurare, înseamnă a asculta vocea interioară a fiecăruia, voce ce ne îndeamnă să răspundem nevoii noastre profunde de a fi fericiţi cu adevărat. Dumnezeu ne inspiră conştiinţa, o îmbunătăţeşte, iar dacă pas cu pas urmăm această voce a Binelui interior, nu facem altceva decât să punem bazele libertăţii sufleteşti, bucuriei de a trăi în seninătate şi curăţenie, într-o frământare continuă a căutării esenţialului, a ceea ce contează, rămâne şi nu se pierde niciodată din inima noastră.
Dumnezeu intră şi rămâne cu noi atâta timp cât îi facem loc în inimile noastre şi suntem de acord să ne lăsăm atinşi de prezenţa Lui. Se poate ca ochii noştri, cum a fost pentru ucenicii din Emaus, să nu fie în măsură să-l recunoască în evenimentele care se petrec, dar dacă insistăm ca El să "intre şi să rămână cu noi", în timp ce continuăm să "mergem" împreună, avem certitudinea că putem să fim atinşi de prezenţa sa, lăsându-ne transformaţi după imaginea din adâncul sufletului nostru.
Vă aşteptăm!
Sr. Anişoara Şandru
* * *
Fundaţia "Teodora Campostrini"
Strada Cobzaru, 21
617205-Gherăeşti (NT)
Tel. 0233/782580
E-mail: [email protected]
* * *
Gherăeşti şi Tămăşeni: Întâlniri formative pentru tineri (19 octombrie 2014 - 17 mai 2015)
