De Daniele Rocchi
În timp ce televiziunile şi ziarele internaţionale dădeau mare importanţă întâlnirii istorice dintre preşedinţii Israelului şi Palestinei, Shimon Peres şi Mahmoud Abbas, în Grădinile Vaticane, duminică, 8 iunie 2014, cu Papa Francisc, pentru a invoca pacea în Ţara Sfântă, cele mai mari ziare şi canale de televiziune israeliene, precum şi diferite media palestiniene, nu i-au dedicat atenţie deosebită, declasând-o de fapt la un eveniment secundar. Cu câteva excepţii, în ediţiile în limba engleză ale presei israeliene, pe când cele în ebraică au dedicat fotografii însoţite de scurte ştiri. Numai Israel Ha Yom, ziar filo-guvernamental, a dedicat un titlu important pentru a evidenţia un amplu articol al trimisului său la Roma: "Shalom, Pace (în italiană), Salam", folosind astfel cele trei limbi ale reuniunii de la "Sfânta Marta". Mai interesantă pentru opinia publică şi aflată în curs, probabil, sub aspectul mediatic, tăcerea rece cu care premierul Benjamin Netanyahu a comentat prezenţa în Vatican a fostului său preşedinte de acum, Peres - ieri Parlamentul izraelian a ales succesorul, Reuven Rivlin, din partidul Likud - sau acordul politic între Hamas şi Fatah în teritoriile palestiniene.
Tot acest specticism mediatic induce la o reflecţie: negocierea politică a eşuat nu numai pentru că politicienii din cele două părţi sunt închişi, ci pentru că, aşa cum au spus unii cunoscători experţi ai realităţii medio-orientale, "nu există humusul corect în teritoriu în care să poată încolţi speranţa care provine din gesturi ca acestea dintre Peres, Abbas şi Papa Francisc". Este exemplar în această privinţă titlul pe care cotidianul izraelian "Haaretz", în versiunea sa on-line, a dedicat-o, la 9 iunie, întâlnirii: "An empty prayer for peace at the Vatican", adică "O goală rugăciune de pace în Vatican". "Omul rugăciunii, Papa Francisc - se citeşte în articol - are puţin în comun cu doi pragmatişti duri precum Abu Mazen şi Shimon Peres. Doi oameni care au construit state, dar care au familiaritate scăzută cu rugăciunile sale. Peres se va întoarce în Israel în noul său birou la Tel Aviv unde va încerca să repună pe picioare pe cetele risipite ale făcătorilor de pace israelieni; în timp ce Abu Mazen se va întoarce la Ramallah pentru a se angaja în tentativa precară de a ţine în picioare reconcilierea cu islamico-radicalii din Hamas".
Dacă a fost "o rugăciune goală" se va vedea, şi oricum este prea repede să se spună asta. Timpii rugăciunii nu sunt cei ale politicii. Rugăciunea, a spus custodele din Ţara Sfântă, părintele Pierbattista Pizzaballa, în timp ce le ilustra jurnaliştilor invocaţia, "are alte respiraţii, foloseşte pentru a ne face să ne ridicăm privirea şi pentru a sensibiliza opinia publică". Papa Francisc a voit, cu un gest inedit, să-i facă să se roage pe doi combatanţi, cu momente distincte şi aceleaşi spaţii. Chestiunile politice în teritoriu au rămas neschimbate, conflictele deschise, probabil chiar mai mult decât înainte. În fond, se va spune, strângeri de mână între liderii celor două popoare s-au văzut atâtea, ca aceea dintre Rabin şi Arafat, care a avut loc într-o altă grădină, cea a Trandafirilor în Casa Albă, în 1993, cu privire la Acordurile de la Oslo. Erau alte timpuri şi SUA erau conduse de Bill Clinton. Dar nici el, nici ceilalţi preşedinţi americani n-au reuşit să dea de capăt încurcatei crize israeliano-palestiniene. "Vrei ca să reuşească acum - comentariu veşnicilor sceptici - conducătorul acelui mic stătuleţ care este Vaticanul, cu o invocaţie de pace în grădinile casei sale?".
Duminică 8 iunie "lumea s-a oprit pentru un scurt moment, Ţara Sfântă încă nu". Din păcate, după cât se pare, şi creştinii locali care deşi au fost solicitaţi de Ordinariii catolici din Ţara Sfântă să promoveze iniţiative de însoţire spirituală a evenimentului din Vatican, nu s-au mobilizat. Din raporturile din aceste zile nu există ştiri în această privinţă. Dar sperăm să fim contrazişi cât mai curând. Rugăciunea, capabilă să înfrăţească credinţe şi populaţii, poate să fie şi ignorată dar are o valoare pentru cel care o practică. "Rugăciunea poate totul. S-o folosim pentru a aduce pace Orientului Mijlociu şi întregii lumi", afirma un tweet al Papei Francisc din 7 iunie. Astăzi n-a izbucnit pacea, dar poate că s-a reaprins un vis şi s-a redeschis un drum trasat la umbra Cupolei, în Ziua de Rusalii.
(După agenţia SIR, 11 iunie 2014)
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
