Papa Francisc relansează sacramentul Pocăinţei primind comunitatea Institutului Pontifical Teutonic "Santa Maria dell'Anima" din Roma
Spovezi făcute bine
"A asculta spovezile şi a face bine asta, cu iubire, cu înţelepciune, cu multă milostivire. Dar nu numai atât. Această slujire implică şi predicarea, cateheza, însoţirea spirituală; şi cere înainte de toate - ca întotdeauna - mărturia". Asta a spus Papa Francisc, primind în audienţă, în dimineaţa de joi, 7 aprilie 2022, în Biblioteca privată a Palatului Apostolic Vatican, comunitatea Institutului Pontifical Teutonic "Santa Maria dell'Anima" din Roma. Iată discursul său.
Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua!
Vă spun bun-venit cu ocazia aniversării a cinci sute de ani de la alegerea lui Adrian al VI-lea, penultimul papă care provine din lumea germanică, înmormântat în biserica de la Colegiul vostru Pontifical, Institutul "Santa Maria dell'Anima".
Adrian Florensz s-a născut la Utrecht, care pe atunci făcea parte din Sacrul Imperiu Roman al naţiunii germane. A primit o educaţie excelentă la Universitatea din Louvain; a fost perceptor al viitorului împărat Carol al V-lea şi apoi, după ce a desfăşurat importante funcţii ecleziastice şi politice, a urcat la cele mai înalte funcţii şi a fost creat cardinal în 1517. Când a ajuns la el vestea alegerii sale ca episcop de Roma, într-un prim moment a ezitat, dar din simţ de datorie până la urmă a acceptat.
În pontificatul său scurt, care a durat numai puţin mai mult de un an, a căutat mai ales reconcilierea în Biserică şi în lume, punând în practică cuvintele Sfântului Paul conform cărora Dumnezeu a încredinţat chiar apostolilor slujirea reconcilierii (cf. 2Cor 5,18 şu). Astfel, l-a trimis pe nunţiul Cheregati la Dieta din Nürnberg pentru a-i reconcilia cu Biserica pe Luther şi pe adepţii săi şi cerând în mod expres iertare pentru păcatele prelaţilor din Curia Romană. Curajos! Astăzi ar avea mult de lucru!
În sfera politică, depăşind multe rezistenţe, s-a angajat pentru a ajunge la o înţelegere între cele două puteri învecinate, regele Francisc I de Franţa şi împăratul Carol al V-lea de Habsburg, şi pentru ca să poată, împreună, să blocheze planurile tot mai ameninţătoare de cucerire din partea armatei otomane. Din păcate, Papa Adrian, din cauza morţii sale premature, n-a reuşit să încheie niciunul din aceste proiecte. Cu toate acestea, mărturia sa de lucrător neînfricat şi neobosit pentru credinţă, pentru dreptate şi pentru pace rămâne vie în amintirea Bisericii.
Iubiţi fraţi şi surori, exemplul vieţii şi activităţii Papei Adrian să vă stimuleze să creşteţi în vocaţia voastră de slujitori ai lui Cristos. Domnul să vă susţină în slujirea voastră şi să vă conducă la o credinţă tot mai înrădăcinată în iubirea sa, trăită cu bucurie şi dedicare. Îndeosebi, gândindu-mă la atenţia sa faţă de promovarea înţelegerii şi a reconcilierii, vă îndemn să mergeţi pe urmele sale mai ales în slujirea sacramentului Pocăinţei. Acest lucru este important: misiunea confesorului este să ierte, nu să tortureze. Fiţi milostivi, mari iertători, aşa vă vrea Biserica. Asta înseamnă a da timp ascultării spovezilor, şi a face bine asta, cu iubire, cu înţelepciune şi cu multă milostivire. Dar nu numai atât. Această slujire implică şi predicarea, cateheza, însoţirea spirituală; şi cere înainte de toate - ca întotdeauna - mărturia. Pentru a fi un bun slujitor al iertării lui Cristos, un preot trebuie să ştie să-i ierte pe ceilalţi; trebuie să fie milostiv în relaţiile sale, să fie un om de pace, de comuniune. Sfânta Fecioară Maria să vă ajute în asta.
Vă mulţumesc pentru vizita voastră. Vă urez tot binele şi vă însoţesc cu rugăciunea mea şi cu binecuvântarea mea. Şi voi, vă rog, nu uitaţi să vă rugaţi pentru mine, pentru că această muncă nu este uşoară! Mulţumesc.
Franciscus
(După L'Osservatore Romano, 7 aprilie 2022)
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
