|
| Foto: www.archisevilla.org |
Singura vină că erau creştini
de Nicola Gori
Niciunul nu a avut un proces regulamentar şi a fost cel mult închis înainte de moartea violentă din "ură faţă de credinţă"; mulţi dintre ei se rugau, se încurajau reciproc, se spovedeau şi exprimau cuvinte de iertare pentru călăii lor. Preotul şi parohul Manuel González-Serna Rodríguez este în fruntea listei celor zece preoţi, nouă laici şi un seminarist martiri pe care, sâmbătă dimineaţă, 18 noiembrie 2023, în catedrala din Sevilla, cardinalul Marcello Semeraro îi beatifică, reprezentându-l pe Papa Francisc.
Între ei, în afară de preoţi, erau o sacristană de 68 de ani, un poştaş şi sacristan, un avocat, un avocat, un farmacist, un tâmplar, un angajat de la bancă, un angajat de la primărie, doi proprietari de terenuri. Deşi au fost ucişi în Arhidieceza de Sevilla, unii proveneau din Huelva, Cadice şi Granada. Cel mai tânăr, de 19 ani, era seminaristul Enrique Palacios Monrabá. Este unicul seminarist dintre noii martiri. După ce a terminat primul an de studii de teologie, se întorcea acasă pentru vacanţă la sfârşitul lui iunie 1936 când a fost arestat şi ucis împreună cu tatăl, Manuel Palacios Rodríguez, şi el martir, în închisoarea din Cazalla de la Sierra la 5 august 1936. Avea şase fraţi, râmaşi orfani.
Cea mai mare parte dintre ei aparţineau Adoraţiei nocturne, Acţiunii Catolice sau erau angajaţi în tentativa de a împiedica să fie comise acte de violenţă în biserici sau în timpul celebrării Liturghiei, ca în cazul lui Manuel Luque Ramos din Sevilla.
Manuel González-Serna Rodríguez s-a născut la Sevilla la 13 mai 1880. A fost botezat la 15 mai în biserica parohială "Toţi Sfinţii" din capitala andaluză.
Şi-a făcut studiile pentru instruirea secundară la institutul provincial din Sevilla. După aceea, la vârsta de 14 ani, a intrat ca student extern în seminar unde a terminat studiile de filozofie şi teologie, pentru care a obţinut bacalaureatul şi, în 1900, licenţa. În timpul rămânerii în seminar a fost membru al congregaţiei Mariei Neprihănite şi a Sfântului Ioan Berchmans (unde a fost secretar), apartenenţă care l-a făcut, printre altele, să viziteze bolnavii, să participe la activităţile catehetice şi la propaganda în presa catolică.
A primit hirotonirea sacerdotală la 20 septembrie 1902, la vârsta de 22 de ani. După o perioadă intermediară la Isla Cristina (Huelva), între 1909 şi 1911 a fost numit rector de "San Antonio Abad" din Trigueros - unde a întemeiat Adoraţia nocturnă şi a menţinut o şcoală serală pentru adulţi - funcţie pe care a exercitat-o împreună cu aceea de protopop de Huelva. În 1910 a obţinut funcţia de paroh al parohiei "Stăpâna Noastră a Întrupării" la Costantina (Sevilla), pe care a asumat-o la 30 octombrie 1911 şi unde a rămas până la moartea prin martiriu, petrecută la 23 iulie 1936.
Activitatea sa parohială la Costantina, unită din noiembrie 1913 cu aceea de protopop de Cazalla, a fost foarte intensă: lucrări în biserica parohială şi în sanctuarul sfântului patron; repararea clopotelor; realizarea Foii parohiale din Costantina, uneori plătită din buzunarul propriu; instituirea Acţiunii Catolice; participarea la diferite congrese şi adunări catolice naţionale, promovarea şcolilor catolice şi a catehezei; revitalizarea confraternităţilor. Şi mai ales un zel deosebi în îndeplinirea riguroasă a responsabilităţilor sale de paroh şi protopop.
Părintele González-Serna a îndurat la Costantina aplicarea legislaţiei laiciste republicane din anii '30 care, ca în toată ţara, bloca predarea religiei, interzicea manifestări, rituri catolice publice, precum funeraliile, şi simboluri religioase în spaţiile publice. Această intransigenţă, radicalizată în 1936, s-a dezlănţuit după insurecţia militară din 18 iulie, când toate edificiile religioase au fost distruse, mai ales biserica parohială, şi mobilierele sale au fost arse.
În noaptea de 19 iulie, părintele González-Serna a fost arestat şi dus în închisoare, unde l-au interogat, l-au împuşcat pentru a-l intimida, l-au maltratat şi l-au umilit. La 23 iulie, când a fost dus în biserica parohială, a fost supus la orice tip de insultare în piaţa aglomerată. Odată ce a intrat, a fost condus în sacristie unde a fost ucis cu două cartuşe de pistol.
A doua martiră din oraşul Costantina era o femeie evlavioasă de 68 de ani, angajată în parohie ca sacristană. A fost asasinată după câteva ore în acelaşi loc al parohului González-Serna. Odată martirizaţi, ambele trupuri au fost profanate şi lăsat pe stradă până când, în ziua următoare, un camion le-a dus la cimitir.
(După L'Osservatore Romano, 17 noiembrie 2023)
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
