|
| © Vatican Media |
Seminţe de speranţă pentru securitatea alimentară
Şcoala de agricultură ecologică U Yits Ka'an din Maní, Mexic; ferma agricolă Zarvanytsia Agro din Zolotnyky, Ucraina; proiectul de securitate alimentară Kulima Ku Tatuisa Kulia din Angola şi proiectul Labor to farmer project pentru cooperativele bio din Cambodgia.
Acestea sunt cele patru "bune practici" prezentate de Dicasterul pentru Slujirea Dezvoltării Umane Integrale (DSDUI) pentru a ilustra angajarea concretă a Bisericilor locale de a asigura accesul la hrană şi la apă într-o lume în care strigătul săracilor şi al flămânzilor continuă să interpeleze conştiinţa omenirii.
La 134 de ani de la enciclica Rerum novarum a Papei Leon al XIII-lea şi la a zecea aniversare a enciclicei Laudato Si' a Papei Francisc, care a îndemnat la o convertire ecologică integrală, culegerea "Seminţe de speranţă: Biserica în slujba securităţii alimentare" demonstrează cum iniţiativele implementate pe diferite continente, în pofida contextelor lor diverse, sunt caracterizate de o "abordare comună" bazată - aşa cum se menţionează pe site-ul DSDUI - pe "implicarea comunităţilor locale, promovarea dreptăţii sociale şi grija pentru casa comună".
La bază este angajarea - reafirmată recent şi de Leon al XIV-lea - de a contrasta "scandalul foametei în lume", care nu este numai o problemă socială sau economică, ci un imperativ moral înrădăcinat în evanghelie. Dacă foamea şi setea nu depind de lipsa materială, ci de resursele sociale limitate - continuă dicasterul - pentru a înfrunta problema, este necesar să se elimine cauzele sale structurale şi, în acelaşi timp, "să se valorizeze contribuţia esenţială a Bisericilor la construirea unei dezvoltări de jos".
Proiectele - care vizează asigurarea securităţii alimentare a comunităţilor - sunt propuse de DSDUI cu ocazia Anului Sfânt 2025 cu intenţia de a "răspândi seminţe de speranţă şi de da vizibilitate veştilor bune, precum şi cu scopul de a inspira alte proiecte menite să permită exercitarea deplină, de către fiecare persoană umană, a dreptului fundamental la apă şi hrană, astfel încât toţi catolicii să poată fi «artizani ai păcii» care lucrează pentru binele comun".
Practicile au fost selectate pe baza unor criterii de evaluare privind respectarea principiilor Doctrinei Sociale a Bisericii, accesul la hrană, caracteristicile sale şi producerea sa. Au în comun perspectiva dezvoltării umane integrale: producerea de hrană în mod durabil şi asigurarea accesului fizic şi economic la acestea pentru fiecare persoană, fără discriminări bazate pe etnie, sex, religie, opinie politică sau statut social.
Fondată de Arhiepiscopia de Yucatán în 1995, Şcoala de Agricultură Ecologică U Yits Ka'an din Maní oferă, de exemplu, practici agricole etice derivate din tradiţia mayaşă şi din agroecologie.
În Arhieparhia de Ternopil-Zboriv, Centrul Spiritual Marian Zarvanytsia promovează o abordare pe mai multe niveluri încă din 2006, odată cu deschiderea companiei agricole Zarvanytsia Agro, care activează în numeroase sectoare: de la îmbutelierea apei la producţia de culturi, de la creşterea animalelor la activităţi cooperative de lactate şi brânzeturi, de la apicultură la producţia de ulei şi paie.
Lansat în Angola la iniţiativa mai multor organizaţii Caritas diecezane în 2022, programul bienal numit Kulima Ku Tatuisa Kulia - care în limba locală chócue înseamnă "A cultiva înseamnă a garanta securitatea alimentară" - diversifică producţia alimentară în cadrul comunităţilor, permiţând familiilor să asume un rol activ în cultivare, promovând sustenabilitatea şi autosuficienţa pe termen lung.
În sfârşit, proiectul Labor to Farmer project care a fost lansat de Caritas Cambodgia în 2015 pentru a-i ajuta pe micii fermieri să adopte metoda biologică şi să formeze cooperative bazate pe modele de certificare bazate pe comunitate.
A fost creat câte un videoclip de fiecare "bună practică": cel de la Şcoala Mexicană de Agricultură Ecologică este deja disponibil pe site-ul DSDUI, celelalte vor fi online în lunile următoare, între august şi septembrie.
Lorena Leonardi
(După L'Osservatore Romano, 22 iulie 2025)
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
