Publicăm în continuare Scrisoarea către bolnavii şi suferinzii din lume trimisă cu ocazia Anului Sfintei Preoţii de către Mons. Zygmunt Zimowski, preşedintele Consiliului Pontifical pentru Pastoraţia Lucrătorilor Sanitari.
* * *
Iubiţi fraţi şi surori bolnavi şi suferinzi,
Veneraţi fraţi episcopi şi preoţi responsabili pentru pastoraţia bolnavilor,
Stimate asociaţii ale bolnavilor,
Voi toţi care daţi slujirea preţioasă celor bolnavi şi suferinzi,
Suntem în plină desfăşurare a Anului Sfintei Preoţii stabilit de Benedict al XVI-lea la 19 iunie 2009, cu ocazia aniversării a 150 de ani de la naşterea lui Ioan Maria Vianney, sfântul patron al tuturor parohilor din lume. În Scrisoarea de convocare a Anului Sfintei Preoţii Sfântul Părinte scrie: "Acest an vrea să contribuie la promovarea acţiunii de reînnoire interioară a tuturor preoţilor pentru o mai puternică şi incisivă mărturie evanghelică a lor în lumea de astăzi". În acest timp de har, toată comunitatea creştină este chemată să redescopere frumuseţea chemării sacerdotale, deci să se roage pentru preoţi.
Preotul alături de căpătâiul bolnavului îl reprezintă pe însuşi Cristos, medicul divin, căruia nu-i este indiferentă soarta celui care suferă. Dimpotrivă, prin intermediul sacramentelor Bisericii, administrate de către preot, Isus Cristos oferă bolnavului o vindecare prin reconcilierea şi iertarea păcatelor, prin ungerea cu uleiul sacru şi în sfârşit în Euharistie, în viatic în care el însuşi devine, aşa cum obişnuia să spună sfântul Ioan Leonardi, "medicamentul nemuririi", prin care "suntem întăriţi, hrăniţi, uniţi, transformaţi în Dumnezeu şi părtaşi ai naturii divine" (cf. 2Pt 1,4)". Deci în persoana preotului este prezent, lângă bolnav, însuşi Cristos care iartă, vindecă, întăreşte, ia de mână şi spune: "Eu sunt învierea şi viaţa; cine crede în mine, chiar dacă moarte va trăi. Şi tot cel care trăieşte şi crede în mine, nu va muri în veci" (In 11,25).
Anul Sfintei Preoţii se va încheia cu solemnitatea Preasfintei Inimi a lui Isus în luna iunie 2010, an în care Consiliul Pontifical pentru Pastoraţia Lucrătorilor Sanitari va celebra 25 de ani de la întemeierea sa. Slujitorul lui Dumnezeu Ioan Paul al II-lea, de venerată amintire, a întemeiat acest dicaster pontifical la 11 februarie 1985 în amintirea Sfintei Fecioare Maria de Lourdes, cu scopul de a manifesta "grija Bisericii faţă de cei bolnavi ajutându-i pe cei care desfăşoară slujirea faţă de cei bolnavi şi suferinzi, pentru ca apostolatul milostivirii, cu care se ocupă, să răspundă tot mai bine la noile exigenţe" (Pastor bonus, art. 152).
Datorită acestei aniversări providenţiale, sunt alături de fiecare dintre voi şi vă invit, iubiţi fraţi şi surori bolnavi, să îndreptaţi neîncetat rugăciunile voastre şi ofranda suferinţelor către Stăpânul vieţii în favoarea sfinţeniei mult iubiţilor voştri preoţi, pentru ca să desfăşoare cu dăruire şi caritate pastorală slujirea încredinţată lor de Cristos, medicul trupului şi al sufletului. Vă îndemn să redescoperiţi frumuseţea rugăciunii sfântului Rozariu în beneficiul spiritual al preoţilor, în mod deosebit în luna octombrie. În afară de asta, în prima joi şi în prima vineri din lună, dedicate devoţiunii euharistice, respectiv preasfintei inimi a lui Isus, sunt zile deosebit de potrivite pentru participarea la sfânta Liturghie şi la adoraţia preasfântului sacrament.
Aş vrea să vă amintesc faptul că, rugându-vă pentru preoţi, puteţi obţine în acest an indulgenţe speciale. Decretul Penitenţiariei Apostolice stabileşte:
"Celor în vârstă, bolnavilor şi tuturor celor care din motive legitime nu pot să iasă din casă, cu sufletul dezlipit de orice păcate şi cu intenţia de a îndeplini, imediat ce va fi posibil, cele trei condiţii obişnuite, în propria casă sau acolo unde impedimentul îi reţine, se va acorda aceeaşi indulgenţă plenară dacă, în zilele menţionate mai sus, vor recita rugăciuni pentru sfinţirea preoţilor şi vor oferi cu încredere lui Dumnezeu prin intermediul Mariei, regina apostolilor, bolile şi necazurile din viaţa lor. În sfârşit, este acordată indulgenţa parţială tuturor credincioşilor ori de câte ori vor recita cu evlavie de cinci ori Tatăl Nostru, Bucură-te, Marie, şi Slavă Tatălui sau o altă rugăciune aprobată cum se cuvine, în cinstea preasfintei inimi a lui Isus, pentru a obţine ca preoţii să se păstreze în curăţia şi sfinţenia vieţii".
Aş vrea să încredinţez rugăciunilor voastre şi pelerinajul capelanilor din spitale care, cu ocazia aniversării a 25 de ani de la înfiinţarea consiliului pontifical, se va desfăşura în luna aprilie, mai întâi la Lourdes şi după aceea la Ars. De fapt, există o legătură strânsă şi profundă între aceste două orăşele franceze. Vorbind tocmai despre această providenţială legătură în Scrisoarea pentru convocarea Anului Sfintei Preoţii, Benedict al XVI-lea a amintit de observaţia fericitului Ioan al XXIII-lea, papă, care a scris: "«Cu puţin înainte ca parohul de Ars să-şi încheie lunga sa carieră plină de merite, Fecioara neprihănită apăruse, într-o altă regiune a Franţei, unei tinere umile şi curate, pentru a-i transmite un mesaj de rugăciune şi de pocăinţă, a cărui rezonanţă spirituală imensă este cunoscută, de un secol. În realitate, viaţa sfântului preot, a cărui amintire o celebrăm, era cu anticipare o ilustrare vie a marilor adevăruri spirituale învăţate vizionarei de la Massabielle» (...). Sfântul paroh le amintea mereu credincioşilor săi că «Isus Cristos după ce ne-a dat tot ceea ce putea să ne dea, a mai voit să ne facă moştenitori a ceea ce are el mai preţios, adică ai sfintei sale Mame»".
În sfârşit, vouă, iubiţi fraţi şi surori bolnavi şi suferinzi, încredinţez Biserica, care are nevoie de rugăciunile voastre şi de ofranda suferinţelor voastre, persoana Sfântului Părinte Benedict al XVI-lea, pe episcopii şi preoţii din toată lumea, care se străduiesc zilnic pentru sfinţirea voastră. Vă cer o rugăciune specială pentru preoţii bolnavi şi încercaţi în trupul lor, care experimentează în fiecare zi ca şi voi povara durerii, împreună cu forţa harului mântuitor care mângâie şi vindecă sufletul. Rugaţi-vă şi pentru beatificarea şi canonizarea slujitorului lui Dumnezeu Ioan Paul al II-lea. Rugaţi-vă cu insistenţă pentru sfintele vocaţii la preoţie şi la viaţa călugărească. În acest sens vă propun o rugăciune frumoasă a lui Ioan Paul al II-lea pe care o puteţi recita în fiecare zi. Rugaţi-vă şi pentru mine! Şi eu, ca preot şi episcop, contez pe voi şi pe ofranda suferinţelor voastre pentru ca să pot desfăşura cât mai bine, în teama de Dumnezeu, misiunea de preşedinte al Consiliului Pontifical pentru Pastoraţia Lucrătorilor Sanitari, încredinţată mie de către Sfântul Părinte. Din partea mea, vă asigur că mă voi ruga pentru voi, împreună cu colaboratorii mei din consiliul pontifical, în fiecare zi la "Angelus" cu cuvintele lui Benedict al XVI-lea:
Ne rugăm pentru toţi bolnavii,
în special pentru cei mai grav bolnavi,
care nu pot în nici un fel să se îngrijească de ei înşişi,
ci sunt total dependenţi de îngrijirile altuia:
fie ca fiecare dintre să poată experimenta,
în îngrijirea celui care este lângă el,
puterea iubirii lui Dumnezeu şi bogăţia harului său care mântuieşte.
Marie, tămăduitoarea bolnavilor, roagă-te pentru noi! (Angelus, 8.02.2009).
Cu acest spirit de rugăciune reciprocă vă împart vouă tuturor, celor dragi ai voştri şi celor care se îngrijesc de voi binecuvântarea mea: în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh.
Vatican, 1 octombrie 2009
+ Zygmunt Zimowski,
preşedintele Consiliului Pontifical pentru Pastoraţia Lucrătorilor Sanitari
*
Rugăciunea pentru vocaţii la Preoţie şi la viaţa călugărească a lui Ioan Paul al II-lea
Duh de iubire veşnică,
ce purcezi de la Tatăl şi de la Fiul,
îţi mulţumim pentru toate vocaţiile
de apostoli şi sfinţi care au fecundat Biserica.
Continuă, te rugăm, această lucrare a ta.
Aminteşte-ţi de momentul când, la Rusalii,
ai coborât asupra apostolilor adunaţi în rugăciune
cu Maria, mama lui Isus,
şi priveşte la Biserica ta care are astăzi
o deosebită nevoie de preoţi sfinţi,
de martori fideli şi autoritari ai harului tău;
are nevoie de consacraţi şi consacrate,
care să arate bucuria celui care trăieşte numai pentru Tatăl,
a celui care-şi însuşeşte misiunea şi oferirea lui Cristos,
a celui care construieşte cu iubire lumea cea nouă.
Duhule Sfinte, izvor peren de bucurie şi de pace,
tu eşti cel care deschizi inima şi mintea la chemarea divină;
tu eşti cel care faci eficient orice impuls
spre bine, spre adevăr, spre caritate.
"Gemetele tale de nedescris"
se înalţă la Tatăl din inima Bisericii,
care suferă şi luptă pentru Evanghelie.
Deschide inimile şi minţile tinerilor şi tinerelor,
pentru ca o nouă înflorire de vocaţii sfinte
să arate fidelitatea iubirii tale,
şi toţi să-l poată cunoaşte pe Cristos,
lumina adevărată venită în lume
pentru a oferi fiecărei fiinţe umane
speranţa sigură a vieţii veşnice. Amin.
Castel Gandolfo, 24 septembrie 1997
(După Zenit, 9 octombrie 2009)
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
