Misterul Naşterii Mântuitorului ne pune în faţa unei realităţi care nu va putea fi îndeajuns contemplată niciodată de către om: Dumnezeu se face om, pentru ca omul să fie îndumnezeit. Această realitate este dovada unei iubiri infinite a lui Dumnezeu, care doreşte să-i amintească omului demnitatea pentru care a fost creat. Papa Leon cel Mare, într-o predică de Crăciun spunea: "Creştinule, recunoaşte demnitatea ta! Tu ai devenit părtaş al naturii divine! Nu te întoarce la răutatea ta şi nu trăi coborându-te mai jos de demnitatea ta!" Dumnezeu este atât de mare încât poate să se facă mic pentru a veni în întâmpinarea noastră şi a ne arăta demnitatea cu care am fost creaţi. Este atât de puternic încât poate să se facă un copil plăpând pentru ca noi să îl iubim fără reţineri. Este atât de bun încât renunţă la splendoarea sa divină pentru a coborî într-un grajd şi a ajunge astfel la noi şi prin noi la alţi oameni.
Pruncul din ieslea de la Betleem ne aminteşte că trebuie să ne reîntoarcem la simplitatea vieţii şi la ceea ce este esenţial. În cateheza din 17 decembrie 2008, papa Bendedict al XVl-lea spunea: "În grota din Betleem, Dumnezeu ni se arată ca un umil copilaş pentru a învinge mândria noastră. Poate ne-am fi închinat mai uşor în faţa puterii sale, în faţa înţelepciunii. Dar el vrea inima noastră, decizia liberă de a accepta iubirea sa. S-a făcut mic pentru a ne elibera de acea pretenţie umană de măreţie care derivă mândria noastră. S-a întrupat în mod liber pentru a ne face pe noi cu adevărat liberi, liberi de a-l iubi".
La Crăciun noi nu celebrăm doar naşterea lui Cristos, dar şi re-naşterea noastră. De fapt de aceea a venit Isus în lumea pentru a ne transforma. Privind la pruncul din iesle, la umilinţa şi gingăşia sa, ne dăm seama ca avem multe lucruri de schimbat în viaţa noastră. Înainte de toate suntem invitaţi să facem din existenţa noastră un răspuns permanent la chemarea lui Dumnezeu şi un dar pentru aproapele nostru, aşa cum a fost întreaga viaţă a lui Cristos care a stat sub semnul expresiei: "Iată vin, Doamne, să împlinesc voinţa ta!". Doar aşa Crăciunul nu este doar o simplă sărbătoare exterioară, ci o naştere pentru o viaţă nouă, plăcută lui Dumnezeu şi plină de mulţumire pentru noi.
Crăciunul nu este doar sărbătoarea lui Cristos făcut om, ci şi sărbătoarea noastră. Însă este un mare pericol: aceea de a sărbători în multe feluri şi la diferite intensităţi, dar a uita de sărbătorit. Acest lucru se întâmplă atunci când ne oprim la aspectele exterioare ale sărbătorii şi nu ne străduim ca întregul mesaj al pruncului din Betleem să ajungă în inimile noastre şi să ne transforme existenţa. Nimic nu poate suplini această mulţumire care hrăneşte existenţa şi măreşte speranţa. Cristos a venit în lume nu pentru ca străzile să fie mai luminate de Crăciun şi să sporească numărul cumpărăturilor, ci pentru ca oamenii să devină lumină şi făuritori de pace.
Sărbătoarea Naşterii Mântuitorului nostru să ne transforme viaţa, să ne binecuvânteze eforturile de a fi fideli demnităţii noastre şi să mărească speranţa că viaţa învinge mereu.
Pr. Egidiu Condac
