"Haideţi cu toţi la Maria, haideţi cu toţi, să-i cântăm!" este invitaţia prin excelenţă în luna mai, la care sufletul se apleacă în faţa celei mai iubite şi frumoase Doamne, Sfânta Fecioară Maria. Cu glasul ei duios de Mamă şi Mijlocitoare la Fiul său glorificat, ne cheamă într-un mod particular şi ne aşteaptă să mergem la ea, să o cinstim, să o recunoaştem ca Mama noastră cerească primită pe muntele Calvar.
Însetat de Dumnezeul cel viu, omul luptă din răsputeri pentru a se apropia, a se întipări în inima lui şi a trăi în viaţa lui misterul mântuirii.
Şi cum a reuşit poporul polonez să-i mulţumească Sfintei Fecioare Maria pentru tot binele şi toate harurile primite?
Sanctuarele sunt locuri prin excelenţă unde sufletul, despuiat de orice putere, se lasă copleşit de prezenţa sacrului, de puterea mântuitoare a harului!
Se bucură de paza protectoare a Sfintei Fecioare Maria, Madonna din Fatima, locuitorii din Zakopane, oraş situat la poalele lanţului muntos Tatra. La intrarea în sanctuar te întâmpină statuia fericitului papă Ioan Paul al II-lea, care aminteşte fiecăruia de vizitele sale în acest sanctuar. Păşind cu emoţie pragul sanctuarului, întreaga fiinţă se transpune într-o dimensiune sacră, spirituală, căci în faţa ta, expus în preasfântul sacrament, te priveşte Răscumpărătorul tău, în timp ce sufletul cu glas duios şi însetat de divin intonează solemn litania lauretană. Fascinat de măreţia sfântului altar şi a statuii sfintei Fecioare, privirea îţi este săturată de mulţimea îngerilor prezenţi în cele două ipostaze vizibil şi invizibil, iar inima şi gândul îţi zboară spre cei dragi de acasă, care ţi s-au încredinţat prin rugăciune.
Te îndrepţi apoi spre Czestochowa. O alee frumoasă şi primitoare îşi deschide calea spre sanctuarul Mariei. În aer pluteşte un miros dulce al florilor de liliac şi salcâm, făcându-te părtaş de măreţia întregului spaţiu terestru. Agitaţia, cuvântul, cad în amorţeală. Doar inima vibrează pe aria muzicală a imnului Ave Maria! Te strecori printre mulţimea de pelerini şi copiii plăpânzi, îmbrăcaţi în haine albe, ne dau de ştire că de curând l-au primit în sufletul lor candid pe Isus Cristos, până în inima sanctuarului. Aici o linişte şi mulţumire sufletească, te învăluie. Îngenunchezi pe trepte şi prin gardul ornamental de protecţie, o priveşti mai de aproape pe Fecioara Maria, cea plină de har. E înveşmântată în mantie aurită şi îl poartă în braţele sale pe Pruncul Isus. Cuvintele pălesc în faţa sfântului altar în care este aşezată icoana Fecioarei. O bucurie şi o emoţie puternică îţi inundă întreaga fiinţă. Un gând fulgerător îţi aminteşte că e icoana (copie) pe care ai avut de atâtea ori ocazia de a o venera acasă, în sanctuarul diecezan de la Cacica. Dar acum... eşti aici, la ea acasă. E momentul optim de a-ţi arăta recunoştinţa şi bucuria de a fi acolo, la picioarele altarului. Nu sunt uitate nici intenţiile personale sau ale celor dragi. Priveşti în jurul tău... feţe senine, cu privirea aţintită spre icoana Fecioarei, aşteaptă să se apropie de altar. Mai mult, pentru a obţine un dar special, înconjori sfântul altar în genunchi, unind setea şi foamea spirituală cu sudoarea, grijile şi oboseala.
Te ridici mulţumit de marea fericire pe care ai primit-o în dar şi ai trăit-o la maxim. La plecare, chipurile sculptate ale celor care l-au însoţit pe Isus Cristos pe Calea Crucii, se impun prin sobrietatea împletită cu rugăciune, compasiune, suferinţă, manifestarea iubirii până la sacrificiul suprem, moarte şi înviere.
Oraşul Wadowice îţi dă posibilitatea de a te simţi locuitor de baştină, asemenea fiului său, Karol Wojtyla, astăzi fericitul papă Ioan Paul al II-lea. Visul de a cutreiera acest loc se împlineşte. Te îndrepţi cu repeziciune spre un indicator care poartă numele suveranului, care îţi orientează direcţia spre biserica ce prăznuieşte sărbătoarea Sfinţilor Apostoli Petru şi Paul, ce se ridică solemn printre salcâmi cu floare albă. În apropierea ei se află casa memorială a fericitului papă. Obiectele expuse, începând de la leagăn şi până la haină clericală specifică misiunii de păstor al Bisericii Universale, creionează copilăria grea dar frumoasă şi caracterul ferm şi blând, în acelaşi timp, al Suveranului Pontif.
Un loc al suferinţei şi al morţii, am putea spune, pe o treaptă mai jos decât muntele Calvar, se găseşte lagărul nazist de la Auschwitz, astăzi muzeu memorial. A fost lagărul unde ura, suferinţa şi moartea s-au simţit ca acasă, unde fiorii morţii îţi cuprind întreaga fiinţă. Aici a început apusul vieţii pentru multe suflete aflate în floarea vârstei. În acest loc straniu şi sinistru, suflete nevinovate de copii, tineri şi bătrâni au fost triate după bunul plac şi plan al persecutorilor nemiloşi.
Mesajul de la intrare, Arbeit macht frei, îţi deschide calea printre multele clădiri din cărămidă roşie, până la locul execuţiei. Astăzi îl străbaţi cu gândul la toate acele suflete şi inimi sfâşiate de durere, zdrobite de condiţiile inumane. Îţi poţi imagina o ultimă privire plină de dor şi iubire a celor care îşi luau rămas bun, poate fără speranţa de a se mai întâlni. Această cale este păşită acum de cei care vor să înfrunte realitatea lagărului cu relatările din cărţile răsfoite sau filmele văzute. Aici multe lacrimi amare au brăzdat chipuri de copii, femei şi bărbaţi, aici glasul plin de duioşie a celor mici sau al mamelor a rămas surd, aici lumina şi razele calde şi strălucitoare ale soarelui n-au rămas decât un vis, un dor. Executorii par a fi mulţumiţi, îţi dezvăluie o fotografie, iar în privirea lor se citeşte insensibilitate la feţele gingaşe ale celor mici şi separaţi de părinţii lor. În tăcere şi reculegere ajungi în faţa Zidului Morţii, azi reconstituit, unde lumânări ard în amintirea celor năpăstuiţi de soartă, iar în vecinătate se află renumitul Bloc nr. 11 - Blocul morţii. Aici în celula nr. 18 şi-a încredinţat sufletul în mâinile Tatălui ceresc pr. Maximilian Maria Kolbe, care, aflându-se în rândul celor care urmau să fie executaţi, inspirat de o autentică iubire şi slujire a lui Dumnezeu în aproapele, s-a oferit voluntar în locul unui tată de familie care a strigat: Nu vreau să mor! În faţa celulei te opreşti pentru o clipă. Lumânarea pascală adusă de fericitul papă Ioan Paul al II-lea te inspiră să spui scurt către Creatorul vieţii: odihnă veşnică dă-le-o lor, Doamne, şi lumina cea fără de sfârşit să le strălucească lor! Sfinte Maximilian Kolbe, roagă-te pentru noi!
Părăseşti muzeul memorial cu inima strânsă, iar mintea parcă refuză, în limitele ei, să accepte soarta crudă şi nedreaptă a acestor oameni masacraţi.
Starea de tristeţe începe să dispară în faţa sanctuarului Sfintei Fecioare Maria de la Kalwaria Zebrzydowska. Îţi faci loc printre alţi pelerini pentru a putea cuprinde cu privirea statuia care o reprezintă pe Preacurata Maria într-un veşmânt de aur şi cristale, cu sceptrul în mână, ca o Regină, şi cu Pruncul Isus în braţe. Distanţa e prea mare... de aceea prin obiectivul aparatului de fotografiat reuşeşti să-ţi apropii altarul. Privirea dulce a Mariei, şi zâmbetul Fiului său, te farmecă. Nu te mai saturi să o priveşti. Îţi aminteşti de vorbele din romanul Micul Prinţ de A. de Saint Exupery: "Iată care-i taina mea. E foarte simplă: limpede, nu vezi decât cu inima". Renunţi la acest mijloc şi te apropii cu sufletul şi inima de Mama lui Dumnezeu prin puterea rugăciunii Adu-ţi aminte. Aici sub mantia Preacuratei încredinţezi alte intenţii şi rugăminţi. Feeria acestui sanctuar este dată şi de Grădina Rozariului. Este o grădina plină de flori multicolore, de jur-împrejur sunt sculptate misterele sfântului Rozariu iar în centru ca un apărător neînfricat, străjuieşte statuia Fericitului Papă. Explorezi frumuseţea grădinii cu paşi mărunţi şi chiar reuşeşti să rosteşti şi un mister dacă nu chiar două, printre fotografii şi consemnări.
Sanctuarul din Lichen este cel mai important din Polonia. Fotografiile din acest loc sunt mult mai grăitoare, întrecând limitele vocabularului. Aş spune doar că omul, prin iscusinţa, sa reuşeşte să construiască locuri sacre, care depăşesc raţiunea dar care, prin puterea credinţei, te călăuzesc spre întâlnirea cu Divinitatea.
Cracovia, oraş cu încărcătură istorică, culturală şi religioasă, îţi oferă posibilitatea de a vizita Castelul Wawel şi Catedrala Regală, devenind astfel părtaş la evenimente memorabile din istoria Poloniei.
Sufletul ţi se scaldă în mângâiere şi încrederea ta se adânceşte şi se întăreşte la intrarea în Sanctuarul Divinei Milostiviri. O plăcuţă de avertisment îţi indică la intrarea în Capela sfintei Faustina Kowalska, atitudinea pe care trebuie să o manifeşti: silentium total, fotografierea interzisă. Asumându-ţi acestea, pătrunzi în capelă şi printr-un gest de reverenţă îl saluţi pe Isus prezent în ostia expusă pe altar. O soră te invită să o imiţi: îngenuncheată cu rozariul în mâini privea în tăcere profundă ostia preasfântă. Pelerinii se îndreaptă apoi spre altarul din stânga capelei, pentru a-şi scălda privirea în tabloul original care îl înfăţişează Isus Cristos, din a cărui inimă izvorăsc două raze dătătoare de viaţă veşnică: albă (simbolul sacramentului Botezului) şi roşie (simbolul sacramentului Euharistiei) aşa cum i-a apărut sfintei Faustina. Se naşte în inima ta dorinţa de a mărturisi cu mai multă tărie şi curaj Rozariul Divinei Îndurări, act de încredere în milostivirea lui Dumnezeu.
Printre oamenii de aceeaşi credinţă, te simţi şi tu un pelerin în Polonia mea, după cum spunea fericitul Ioan Paul al II-lea. Aici barierele impuse de naţionalitate, limbă, confesiune, stare socială dispar. Aceste sanctuare îţi oferă bucuria de a te uni în rugăciune cu toţi pelerinii din lumea întreagă şi să te simţi membru activ al Bisericii Universale. Fericitul papă Ioan Paul al II-lea lansează şi astăzi invitaţia "Să nu vă fie frică! Deschideţi larg porţile în faţa lui Cristos, în faţa puterii sale mântuitoare...".
Te întorci acasă cu dorinţa de a împărtăşi şi celorlalţi cele văzute, dorindu-le totodată să aibă şi ei parte cât mai curând de un pelerinaj la sanctuarele din Polonia. Nu poţi decât să te simţi îmbogăţit, înnobilat şi fericit că ai avut marele dar de a păşi pe meleagurile atât de scumpe pentru poporul polon şi pentru întreaga Biserică a lui Isus Cristos.
Sfântă Marie, Casa de Aur, roagă-te pentru noi!
Prof. Lăcrămioara Boroş
