Îmi place să spun că sunt din Iaşi. Îmi place biserica mea şi îmi plac oamenii care sunt în ea şi cei care lucrează pentru frumuseţea ei.
Plimbându-te prin Iaşi, pe Bd. Ştefan cel Mare şi Sfânt, unde timpul se contopeşte în istorie, cultură şi credinţă, poţi simţi o pregătire spirituală pentru viitor. În învecinarea mitropoliei Moldovei, a bisericii "Trei Ierarhi" şi în vegherea Palatului Culturii, vei fi impresionat de modul cum vieţuiesc împreună două catedrale romano-catolice "Adormirea Maicii Domnului" şi "Sfânta Fecioară Maria, Regină". Ele poartă în structurile lor înţelepciunea preoţilor, iar în interiorul lor, căldura lui Dumnezeu.
Lângă uşa de la intrarea în biserica "Adormirea Maicii Domnului" este un ceas solar care lasă soarele să ne arate ora din zi şi par că, împreună, ne privesc cum creştem în grija bisericii.
Totul în jurul lor e pregătit cu minuţiozitate şi simbol ca să ne ajute să înţelegem mai bine iubirea Tatălui şi jertfa lui Isus. La poalele vechii catedrale e aşezat un covor de iarbă verde ca să-i dea tinereţe şi continuitate, iar în faţa noii catedrale în mijlocul pieţei, se distinge din spaţiul verde simbolul nostru creştin - peştele.
Mişcarea din timpul săptămânii este lentă, atentă şi fără prea multă umanizare. Îl poţi întâlni însă pe domnul Emil Bejan care îţi simte nesiguranţa şi vine să te primească cu drag, te invită în biserică şi apoi o prezintă în toată splendoarea ei. Ştie toate simbolurile şi conexiunile lor în Cărţile Sfinte. Îşi încheie prezentarea invitându-te la una din slujbele bisericii şi apoi îţi oferă liniştea de a fi cu Isus. Cuvintele domnului Emil se completează instantaneu cu aranjamentele de flori de la altar pregătite de sora Maria Lucaci, discret şi tot timpul altfel. Dacă ar fi să o întâlneşti şi ea ţi-ar spune rolul fiecărei flori şi frunzuliţe aşezate după culori, mărime şi mereu în armonie.
E duminică. Soarele îşi aranjează ceasul ca să ne arate ora de întâlnire cu Dumnezeu. În biserică şi în jurul ei, totul e pregătit. Trag clopotele. În curtea bisericii încep să vină creştinii pentru Liturghie. Părintele Cătălin Farcaş îi primeşte cu un zâmbet de parcă ar spune: "Bine aţi venit" şi le răspunde salutului lor "Lăudat să fie Isus şi Maria" cu "În vecii vecilor Amin."
Ei intră sfioşi în biserică, unii dintre ei îngenunchează, aşa cum ne-a învăţat părintele Laurenţiu Dăncuţă, şi apoi se aşează în bănci ca şi cum fiecare ar avea locuri anume pentru ei.
Stau liniştiţi şi privesc la crucea de la altar ca să înveţe măsura iubirii, aşa cum părintele Vasile Petrişor le spunea tinerilor să iubească fără măsură la fel cum şi noi am fost iubiţi de Dumnezeu. Privesc crucea şi se roagă la Isus răstignit care ne primeşte cu braţele deschise, cu capul aplecat înspre noi pentru a ne auzi rugăciunile, aşa cum părintele Petru Dorcu a învăţat copiii.
Se întrezăreşte apoi modestia măicuţelor din parohie şi care se amestecă sfios printre creştini găsindu-şi locurile în biserică pentru rugăciune.
Venerabilii preoţi Isidor Mocanu şi Alois Fechet sunt pregătiţi să ne aştepte la scaunul de spovadă pentru iertare şi sfaturi de mângâiere. Sus, la cor, domnul Maximilian Husaru pregăteşte corul de tineri "Juvenes Ecclesiae". Copii din corul "Îngeraşii" vor cânta la slujba următoare, iar părintele Florin Spătariu va dirija Corul mare la Liturghia solemnă de peste zi. Preotul Cornel Cadar e în faţa microfonului lângă domnul Petru Baciu şi sunt pregătiţi să ne explice ceea ce nu putem vedea. Cei doi episcopi, Petru Gherghel şi Aurel Percă, care veghează zi de zi ca toate acestea să fie atât de frumoase, sunt plecaţi în pastoraţie la alte biserici din Moldova dar au avut grijă să ne lase mesajul lor de iubire şi gândurile lor de pace. Frumuseţea Fecioarei Maria ne înconjoară cu blândeţe şi ne ocroteşte cu dragoste de mamă aşa cum sunt versurile cântecului care îi sunt dragi episcopului nostru Petru şi pe care îl cântă cu noi: "Toată frumoasă eşti Marie / Şi prihană strămoşească nu este în tine!"
Totul e aşteptare. Un sunet scurt de clopote şi părintele paroh Iosif Dorcu intră la altar. Priveşte în biserică de parcă ar vrea să vadă dacă suntem toţi şi apoi spune cu multă dăruire:
"Iubiţi fraţi şi surori, dragi radioascultători..."
Preotul ştie că ceilalţi confraţi ai săi predică acelaşi cuvânt al lui Dumnezeu în alte biserici frumoase pregătite de un alt domn Emil, de o altă soră Maria şi-n care orga acompaniază alte glasuri. Şi mai ştie că nu toţi creştinii pot veni la biserică, din cauză că sunt bătrâni sau bolnavi sau călătoresc sau pur şi simplu nu pot înţelege slujba decât în propriul grai.
Frumuseţea bisericii îşi transmite cuvântul pe unde radio şi internet. Pe site-ul www.ercis.ro, al Episcopiei, domnul Ovidiu Bişog aşează articol după articol sortându-le după mesaj. Aici putem citi traducerile părintelui Mihai Pătraşcu care ne arată ce este nou în alte ţări în credinţa noastră şi ne pune în legătura cu activităţile Sfântului Părinte papa. Citim şi vedem imagini despre credinţa fiecărei comunităţi din Moldova. Informaţiile sunt clare, punctuale şi pline de sensibilitate.
Toate acestea vin să ne ajute să înţelegem ce înseamnă "să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi" (Mt 22,39) şi de ce Sfântul Părinte papa Ioan Paul al II-lea ne îndemnase cândva: "Nu vă temeţi!".
Biserica mea nu e numai in Iaşi, ci este pretutindeni. În Biserica lui Cristos se aude rugăciunea creştinilor "Tatăl nostru care eşti în ceruri sfinţească-se numele tău. Vie împărăţia ta, Facă-se voia ta, precum în cer aşa şi pe pământ...." aşa cum fiecare comunitate o trăieşte.
Cândva, Eminescu scria: "Toate popoarele care posedă o înaltă civilizaţie astăzi, dacă nu sunt, au fost mult timp măcar catolice", iar Isus a avut grijă să ne înveţe: "În casa tatălui meu sunt multe locuinţe. Dacă n-ar fi aşa, v-aş fi spus: Mă duc să vă pregătesc un loc?" (In 14,2).
Îmi place să spun că sunt catolică. Îmi place biserica mea şi oamenii ei.
Mulţumiri speciale şi toată recunoştinţa pentru tot ceea ce fac pentru noi, preoţilor din dieceza de Iaşi, celor care îi ajută să avem biserici frumoase, gânduri scrise pe site şi în publicaţii creştine şi apoi să ascultăm în comuniune slujba la radio.
Simona-Graţiela Pîrţac
