Şapte preoţi împreună cu studenţii Institutului Teologic Romano-Catolic "Sf. Iosif din Iaşi" au făcut în perioada 6-8 mai un pelerinaj în Dieceza de Chişinău. În prima zi li s-a alăturat şi PS Petru Gherghel. Seminariştii au marcat astfel în mod solemn Ziua Mondială a Vocaţiilor, celebrată în Dieceza de Iaşi la 17 aprilie. Ei au descoperit în comunităţile vizitate zorii unei credinţe mature şi au avut ei înşişi ocazia să dea mărturie vie despre credinţa şi vocaţia lor.
Centrul Social-Pastoral "Casa Providenţei" din cartierul Buiucani din Chişinău a fost primul loc de popas făcut în această tânără dieceză. Ne-au întâmpinat pr. Daniel Medveş, capelan al acestui centru socio-pastoral, surorile care muncesc aici şi cei trei seminarişti din Dieceza de Iaşi, care desfăşoară anul pastoral în comunitatea din Chişinău. Acest centru social-pastoral este compus din patru părţi: centrul pastoral, centrul social, centrul medical şi cantina socială. Aici, surorile pregătesc zilnic hrană pentru aproximativ 300 de bătrâni, ţin lecţii de catehism şi fac pregătire catehetică cu grupuri de copii şi tineri. Una dintre surorile providenţei, care se îngrijesc de această casă a mărturisit că ele sunt membre al Congregaţiei "Surorile Providenţei", iar această casă se află pe teritoriul Parohiei "Providenţa Divină" din Chişinău, parohie care, la rândul ei, aparţine Diecezei de Chişinău. Însăşi naşterea acestei dieceze este pusă pe seama providenţei, care a făcut posibilă conservarea credinţei într-un teritoriu supus prigoanei şi suferinţei.
PS Anton Coşa, episcop al Diecezei de Chişinău, ne-a întâmpinat în catedrala "Providenţa Divină". Între anii 1963 şi 1989, aceasta a fost în proprietatea statului, care a folosit-o în alte scopuri, diferite de cele religioase. În aceasta perioadă, credincioşii erau nevoiţi să se reunească într-o capelă din cimitir. În anul 1993, Sfântul Scaun a înfiinţat Administratura Apostolică a Bisericii Catolice din Republica Moldova, în prezent dieceza având aproximativ 20.000 de credincioşi în 11 parohii şi nouă filiale. PS Anton Coşa şi-a exprimat bucuria şi recunoştinţa pentru prezenţa oaspeţilor din Dieceza de Iaşi. Excelenţa sa şi-a exprimat mulţumirea pentru cei şase preoţi din Dieceza de Iaşi care activează în Dieceza de Chişinău şi totodată speranţa în menţinerea sprijinului din partea Diecezei de Iaşi. Fiind în luna mai, a avut loc şi o celebrare mariană condusă de PS Petru Gherghel.
Un impact puternic l-a avut vizita făcută în Parohia Creţoaia. Aici numărul credincioşilor catolici este foarte mic, oamenii sunt săraci, în sat existând o singură "prăvălie" şi un bar. Viaţa spirituală a micii comunităţi catolice este însă foarte intensă. Sunt, de asemenea, în construcţie o biserică nouă, o casă parohială şi o casă de cateheză. Ne-a impresionat modul în care s-a aflat că în această comunitate există credincioşi catolici: un preot a luat din întâmplare la ocazie un cetăţean care a început să-i povestească despre credinţa pe care a primit-o de la bunica sa şi despre ceilalţi câţiva credincioşi care fac semnul crucii la fel ca el. Entuziasmul, curajul şi pofta de viaţă a primilor preoţi trimişi aici, precum şi a actualului paroh, pr. Andrei Dăscălaşu, au reuşit să reaprindă flacăra credinţei catolice în sufletele localnicilor. Condiţiile dure de viaţă, dificultăţile limbii şi dezavantajele economice nu i-au împiedicat pe preoţi să arunce sămânţa credinţei, semănând cuvântul Domnului în inimile credincioşilor. Am plecat de acolo convinşi că doar iubirea poate menţine aprinsă candela credinţei.
Un episod special al pelerinajului nostru l-a constituit vizita în Parohia Stăuceni. Aici este paroh părintele Klaus Kniffki, verbit, de origine germană. Am poposit în această comunitate în dimineaţa zilei de sâmbătă. Credincioşii catolici de aici, în frunte cu parohul lor, ne-au întâmpinat cu multă căldură, bucuria lor fiind sporită de faptul că unul dintre cei doi seminariştii din Dieceza de Chişinău care studiază în Seminarul din Iaşi este originar din comunitatea lor. Aici ne-am rugat Rozariul şi am participat la sfânta Liturghie. La predică, pr. Cristinel Fodor a vorbit despre stăruinţa şi fidelitatea în rugăciune. Aceasta este cea care dă forţă iubirii şi tărie în trăirea propriei vocaţii.
Cine este preotul? Cine l-a chemat şi cine l-a trimit să exercite această misiune? Cum simte un tânăr că Dumnezeu îl cheamă să devină preot? Acestea sunt câteva întrebări la care seminariştii de la Iaşi au încercat să dea un răspuns, chiar în catedrala din Chişinău, în seara zilei de sâmbătă, după celebrarea le-au mărturisit celor prezenţi istoria propriei chemări, modul prin care au înţeles ei că Dumnezeu îi cheamă să devină preoţi. O floare, exemplul unui preot, modul de a se ruga al cuiva... pot constitui semne prin care Dumnezeu cheamă la sfânta Preoţie. Prin intermediul poeziei au fost prezentate apoi câteva gânduri despre frumuseţea şi valoarea darului chemării la preoţie. "Se caută pentru Biserică un om!" a fost îndemnul care a răsunat puternic în timpul acestor scurte mărturii despre vocaţie. "Biserica are nevoie de preoţi sfinţi şi buni, care să dea mărturie despre cel care i-a chemat să vestească evanghelia", a spus părintele rector în cadrul manifestării de sâmbătă seara. Acest moment i-a emoţionat pe cei prezenţi şi i-a provocat la o reflecţie personală asupra propriei chemări. În biserică se aflau mai mulţi credincioşi, printre care, în primele bănci, şi câţiva copii.
În scurta noastră vizită am fost introduşi şi în istoria Bisericii Catolice din Moldova, despre care primele mărturii datează de la începutul secolului al XIII-lea. Ultimele două secole au fost printre cele mai grele, pline de opresiune şi persecuţie. Un moment important l-a constituit vizitarea cimitirului polonez din Str. Valea Trandafirilor şi a bisericuţei armeneşti. În felul acesta, ni s-a oferit o imagine a ceea ce înseamnă astăzi Biserica Catolică din Republica Moldova, mai ales în zona ei centrală. Ne-am oprit pentru câteva momente şi în faţa statuii voievodului Ştefan cel Mare, simbol naţional al unităţii Moldovei.
Un alt moment deosebit desfăşurat în catedrala "Providenţa Divină" din Chişinău a fost celebrarea unei Liturghii, duminică la ora 12.00. Credincioşii, seminariştii şi preoţii s-au rugat împreună pentru chemarea pe care fiecare a primit-o de la Domnul şi, în special, pentru cei care sunt chemaţi să devină slujitori ai altarului. Părintele Vili Dancă a vorbit la predică despre importanţa vocaţiei la sfânta Preoţie, despre ceea ce particularizează această vocaţie şi, în special, despre viaţa spirituală intensă a preotului.
De la Iaşi am pornit cu gândul de a da mărturie despre credinţa şi vocaţia noastră într-o dieceză în care viaţa religioasă este la începuturile ei. Ajunşi însă la finalul pelerinajului, am putut descoperi că noi am fost cei care am primit o mărturie de credinţă. Ne-am întors de acolo mai bogaţi decât am plecat. Am descoperit un orizont nou al credinţei, mărturisită nouă de cei care au păstrat-o vie în inimile lor, timp de decenii, în focul şi sub greutatea asupririlor.
Petru Tamaş
