Prima etapă a papei Francisc în noua sa călătorie pastorală în continentul american este Cuba: pontiful va rămâne în insula caraibiană de la 19 la 22 septembrie 2015, pentru a pleca apoi spre Statele Unite. Cuba primeşte al treilea succesor al lui Petru în 17 ani: în ianuarie 1998 s-a desfăşurat vizita istorică a lui Ioan Paul al II-lea, urmată în 2012 de cea a lui Benedict al XVI-lea. Să reparcurgem călătoria papei Wojtyła în acest reportaj de Sergio Centofanti.
Cuba să se deschidă lumii şi lumea să se deschidă Cubei!
O călătorie istorică (21-25 ianuarie 1998), caracterizată de întâlnirile cu Fidel Castro şi cu o populaţie cubaneză entuziastă, care a inaugurat o nouă perioadă în raporturile dintre stat şi Biserică în insula caraibiană. Papa Wojtyła vine ca "pelerin al adevărului şi al speranţei". În ceremonia de bun-venit (21 ianuarie) lansează apelul, profetic, care va rămâne emblematic al acestei vizite: "Cuba să se deschidă cu toate posibilităţile sale magnifice lumii şi lumea să se deschidă Cubei". Papa vine "cu dorinţa de a da un nou impuls operei evanghelizatoare pe care, şi în mijlocul dificultăţilor, această Biserică locală o continuă cu vitalitate". În primul său discurs anunţă în mod deschis "adevărul despre Isus Cristos, care ne-a revelat adevărul despre om... şi demnitatea sa inviolabilă". Şi reafirmă în exortaţia sa: "Nu vă fie frică să deschideţi inima voastră lui Cristos, lăsaţi ca El să intre în viaţa voastră, în familiile voastre, în societate, pentru ca în acest mod totul să fie reînnoit". Exprimă dorinţa ca Biserica să poată "dispune de spaţiul necesar" pentru misiunea sa care în Cuba o desfăşoară "cu un număr insuficient de preoţi şi în circumstanţe dificile". Le mulţumeşte "atâtor credincioşi cubanezi pentru fidelitatea lor faţă de Cristos, faţă de Biserică şi faţă de Papa". Apoi se roagă pentru ca "această ţară să poată oferi tuturor un climat de libertate, de încredere reciprocă, de dreptate socială şi de pace durabilă".
Nicio ideologie nu este mai puternică decât Isus
La Santa Clara (22 ianuarie) Ioan Paul al II-lea reafirmă necesitatea ca să fie garantate drepturile fundamentale, libertatea de asociere, dreptul părinţilor de a fi "primii şi principalii educatori ai copiilor lor". Autoritatea publică nu poate "să-i înlocuiască pe părinţi". Apoi denunţă mentalitatea antinatalistă, avortul, "crimă abominabilă", despărţirea forţată a familiilor datorată emigraţiei şi şomajului. "Calea pentru a învinge aceste rele nu este altul decât Isus Cristos" - afirmă el -. "Nicio ideologie nu poate înlocui înţelepciunea sa infinită şi puterea sa".
Creştini curajoşi în adevăr şi îndrăzneţi în libertate
La liturghia de la Camaguey (23 ianuarie) vorbeşte despre relativismul moral şi despre materialismul neînfrânat: "Creştinii - spune el - pentru a respecta valorile fundamentale care caracterizează o viaţă curată, uneori trebuie să îndure, chiar în manieră eroică, marginalizarea sau persecuţia". Apoi lansează un apel credincioşilor "să fie virtuoşi... curajoşi în adevăr, îndrăzneţi în libertate... generoşi în iubire". Şi invită autorităţile să-i educe pe tineri "în libertate, pentru ca să poată avea un viitor de autentică dezvoltare umană integrală".
Glasul Bisericii părea sufocat
În mesajul adresat tinerilor cubanezi îndeamnă să se întoarcă "la rădăcinile cubaneze şi creştine" pentru "a construi un viitor tot mai demn şi tot mai liber", în timp ce în ultimele decenii glasul Bisericii "părea sufocat". "Există o urgentă necesitate de preoţi", afirmă el. Spune nu embargoului SUA care îi loveşte pe cei mai săraci şi îi invită pe creştini la "o prezenţă activă şi îndrăzneaţă în toate domeniile societăţii".
Părintele Varela, părinte spiritual al patriei cubaneze
Discursul la Universitatea din Havana (23 ianuarie) este dedicat părintelui spiritual al patriei, preotul şi patriotul Felix Varela, promotor, în 1800, al independenţei cubaneze. Ioan Paul al II-lea aminteşte că răspândea democraţia, libertatea şi o societate impregnată de valorile creştine.
Libertatea înseamnă a recunoaşte drepturile umane şi dreptatea socială
La Liturghia de la Santiago de Cuba (24 ianuarie) afirmă că libertatea "include recunoaşterea drepturilor umane şi dreptatea socială". Reafirmă că toţi catolicii au "dreptul de a participa la dezbaterea publică cu oportunităţi egale". Biserica este chemată să asume "poziţii curajoase şi profetice în faţa corupţiei puterii politice şi economice".
Persoanele în închisoare pentru idei paşnice, conştiinţa lor nu-i condamnă
Întâlnind bolnavii la San Lazaro din Havana (24 ianuarie) vorbeşte despre suferinţa celor care "trăiesc segregaţi, persecutaţii, deţinuţii pentru diferite delicte sau pentru motive de conştiinţă, pentru ideile lor paşnice, dar neîmpărtăşite". Aceştia din urmă suferă "o pedeapsă la care conştiinţa lor nu-i condamnă".
Liturghia istorică în "Plaza de la Revolución" din Havana
La 25 ianuarie, Papa celebrează Liturghia în istorica "Plaza de la Revolución" din Havana anunţând "vestea bună a speranţei în Dumnezeu": "nu e vorba - afirmă el - nici de o ideologie nici de un sistem economic sau politic nou, ci de un drum de pace, dreptate şi libertate autentice". "Sistemele ideologice şi economice care s-au succedat în ultimele secole au evidenţiat adesea ciocnirea"; unele "dintre aceste sisteme au pretins chiar să reducă religia la sfera pur individuală, despuind-o de orice influenţă sau relevanţă socială" în timp ce "este bine de amintit că un stat modern nu poate face din ateism sau din religie una din propriile orânduiri politice. Statul, departe de orice fanatism sau secularism extrem", trebuie să facă în aşa fel încât fiecare persoană şi fiecare confesiune religioasă să trăiască "liber propria credinţă, s-o exprime în locurile vieţii publice". Papa denunţă acel "neoliberalism capitalist care subordonează persoana umană şi condiţionează dezvoltarea popoarelor faţă de forţele oarbe ale pieţii, apăsând din propriile centre de putere asupra popoarelor mai puţin favorizate cu poveri insuportabile" şi impunând "naţiunilor, drept condiţie pentru a primi noi ajutoare, programe economice nesustenabile": astfel "bogaţii sunt tot mai bogaţi şi săracii tot mai săraci". Biserica "propune lumii o dreptate nouă", unită cu libertatea şi cu responsabilitatea. Vorbeşte despre drumul de eliberare a omului: "eliberarea nu se reduce la aspectele sociale şi politice, ci ajunge la plinătatea sa în exercitarea libertăţii de conştiinţă, bază şi fundament al celorlalte drepturi umane". Mari au fost aplauzele mulţimii la aceste cuvinte ale lui Ioan Paul al II-lea care continuă: "Pentru multe dintre sistemele politice şi economice" provocarea cea mai mare este "reprezentată de conjugarea libertăţii şi dreptăţii sociale, libertăţii şi solidarităţii, fără ca niciuna dintre ele să fie izolată la un nivel inferior". În acest sens, doctrina socială a Bisericii încearcă să "concilieze raporturile dintre drepturile inalienabile al fiecărui om şi exigenţele sociale". "Cuba - a spus el - are un suflet creştin" şi este "chemată să învingă izolarea, trebuie să se deschidă lumii şi lumea trebuie să se apropie de Cuba... A venit ora de a întreprinde noile drumuri pe care timpurile de reînnoire în care trăim le cer". Dar este nevoie de "a construi punţi pentru a apropia minţile şi inimile".
Biserica din Cuba fidelă în pofida dificultăţilor
În discursul adresat episcopilor cubanezi (25 ianuarie) Papa Wojtyła exprimă recunoştinţa sa faţă de această Biserică "rămasă fidelă în pofida nu puţinelor dificultăţi": "crucea a fost rodnică în această ţară". Reafirmă dreptul la libertatea religioasă, doreşte ca toţi catolicii să poată participa la viaţa publică asemenea celorlalţi cetăţeni, şi cu o prezenţă în mass media. "Voi, dragi episcopi din Cuba - spune el - aţi predicat adevărul despre om".
Biserica luminează conştiinţele
Vorbind clerului în catedrala din Havana (25 ianuarie), invită să nu piardă speranţa datorită "numărului redus de preoţi" şi "în faţa lipsei de mijloace materiale"; îndeamnă să continue să "lumineze conştiinţele", doreşte "ca într-un viitor nu îndepărtat Biserica să poată asuma propriul rol în învăţământ".
Inacceptabile embargoul SUA şi limitările libertăţilor fundamentale
În sfârşit, în ceremonia de rămas-bun (25 ianuarie), reafirmă că nu poate fi izolată Cuba şi defineşte "nedrepte şi inacceptabile" măsurile restrictive impuse de embargoul SUA. Dar denunţă şi "limitările libertăţilor fundamentale, depersonalizarea şi descurajarea indivizilor". Apelul conclusiv este la schimbare: "Toţi pot şi trebuie să facă paşi concreţi pentru o schimbare" pentru binele tuturor, în special al celor mai săraci şi al celor mai slabi.
(După Radio Vaticana, 12 septembrie 2015)
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
