|
| © Vatican Media |
Prefectul Dicasterului pentru Cauzelor Sfinţilor a prezidat Sfânta Liturghie de la Braniewo, în Arhidieceza de Warmia (Polonia), pentru ridicarea la cinstea altarelor a lui Christophora Klomfass şi a celor paisprezece însoţitoare ale sale, călugăriţe din Congregaţia "Sfânta Ecaterina Fecioară şi Martiră", martire în urmă cu optzeci de ani ai invaziei sovietice din ţară: "S-au opus opresiunii cu puterea slăbiciunii". Apel pentru pace, în special pentru Ucraina vecină.
Christophora Klomfass şi cele paisprezece însoţitoare ale sale "reafirmă astăzi cu mărturia lor valoarea perenă a lui Dumnezeu şi a binelui, în timp ce asasinii lor sunt amintiţi doar pentru brutalitatea răului pe care l-au comis": cardinalul Marcello Semeraro, prefectul Dicasterului pentru Cauzele Sfinţilor şi reprezentant al papei, a conturat astfel viaţa şi martiriul celor cincisprezece călugăriţe din Congregaţia "Sfânta Ecaterina Fecioară şi Martiră" care în dimineaţa zilei de sâmbătă, 31 mai 2025, au fost beatificate la Braniewo, în Arhidieceza de Warmia, în Polonia. A fost vorba de al doilea rit de beatificare din ţară în câteva zile: pe 24 mai, de fapt, la Poznań, preotul Stanisław Streich a fost ridicat la cinstea altarelor. Printre concelebranţii din această dimineaţă s-au numărat şi cardinalul Stanisław Dziwisz, arhiepiscop emerit de Cracovia, şi arhiepiscopul mitropolit de Warmia, Monseniorul Józef Górzyński. Numeroşi credincioşi, în pofida vântului puternic, au participat la Liturghia celebrată în piaţa din faţa Bazilicii "Sfânta Ecaterina".
Iertare şi convertire
Prezidând celebrarea de sâmbătă dimineaţă, cardinalul le-a definit pe surori martire ale invaziei sovietice din 1945, ca "voci ale conştiinţei care nu pot fi reduse la tăcere" şi profetese "mereu actuale ale păcii pe pământ şi ale unei omeniri reconciliate şi armonioase". Învăţătura pe care ele au transmis-o, a adăugat Semeraro, se rezumă în două cuvinte: "iertare şi convertire. Ne invită să iertăm, adică să îndepărtăm din noi tristeţea resentimentului şi a urii. Ne stimulează să ne convertim şi să convertim: în ambientele noastre de viaţă, alegând în fiecare zi pacea, fraternitatea, respectarea libertăţii celorlalţi, seninătatea în raporturile umane", a spus cardinalul.
Victime ale violenţelor şi ale abuzurilor din cauza credinţei
Sora Klomfass şi însoţitoarele ei au îndurat martiriul din cauza credinţei lor. Prima care a murit a fost chiar Christophora, ucisă pe 21 ianuarie 1945, când nu împlinise încă 42 de ani. O săptămână mai târziu, pe 27 ianuarie, alte surori, Sekundina Rautenberg şi Adelgard Bönigk, au fost capturate de militarii ruşi, rozariile pe care le purtau legate în jurul taliei au fost ataşate de o maşină şi au fost astfel târâte pe străzile din Rastenburg (acum Kętrzyn) până au murit. Violenţe, maltratări, marşurile forţate şi răni fatale au zdruncinat vieţile celorlalte călugăriţe: Mauritia Margenfeld a fost capturată de Armata Roşie în Allestein, a fost abuzată în mod repetat de soldaţi şi apoi forţată să meargă spre Praschnitz (acum Przasnysz), pentru a fi forţată a doua zi să ajungă, tot pe jos, la Zichenau (acum Ciechanów), la 27 km distanţă. De aici, a fost deportată la Tula, unde a îngrijit bolnavii de tifos. A murit din cauza maltratărilor pe care le suferise pe 7 aprilie. Ultima, în ordine cronologică, care a murit a fost Saveria Rohwedder, pe 25 noiembrie, din cauza bătăilor provocate de un soldat rus care s-a năpustit asupra ei doar pentru că purta haina călugărească. În timp ce era bătută fără milă, i-a spus călăului său: "Eu te iert."
Persecuţia "subtilă" a creştinilor de astăzi
După optzeci de ani, persecuţia creştinilor este încă prezentă şi este reală, chiar dacă "mai subtilă, uneori, combătută cu armele culturii şi ale comunicării sociale", a afirmat prefectul. Ea se manifestă ca "o acţiune adversă, falsă şi batjocoritoare, care inundă încontinuu casele şi familiile, minţile şi conştiinţele". Adevăratul martiriu zilnic, aşadar - a subliniat Semeraro - este "a ne opune astăzi acestei culturi, o angajare care a avut consecinţe pentru toţi cei care duc înainte o muncă educativă ce răspunde pe deplin mesajului lui Cristos şi pentru promovarea unei umanităţi autentice".
Forţa slăbiciunii învinge asupra atrocităţilor
În evenimentul celor cincisprezece noi fericite, cardinalul Semeraro identifică şi două elemente semnificative: primul este "atrocitatea" cu care soldaţii din Armata Roşie s-au purtat faţă de ele, constrângându-le la morţi violente şi feroce. "O atrocitate care a părut că depăşeşte orice limită - a subliniat cardinalul -; care nu a avut nicio reţinere în a călca în picioare demnitatea fiinţei umane şi nu a avut niciun respect faţă de demnitatea acestor femei, nici faţă de starea lor de consacrate." În contrast cu toate acestea, iată însă al doilea element, "forţa sufletească şi perseverenţa acestor călugăriţe, care au ştiut să se opună opresiunii cu forţa slăbiciunii lor", punând în aplicare o adevărată "pedagogie martirială".
Caritatea ca împlinire a credinţei
Noile fericite ar fi putut să se salveze, dar nu au făcut-o, alegând să rămână alături de persoanele de care aveau grijă zilnic, demonstrând astfel că "iubirea, caritatea gratuită şi dezinteresată faţă de Cristos şi faţă de fraţii este împlinirea credinţei - a remarcat cardinalul Semeraro -, este un elan spre viitor, care dă sens timpului şi îl face aşteptare a unei întâlniri; este trăirea fiecărei circumstanţe cu certitudinea de a nu fi singuri, de a putea avea încredere într-o prezenţă care este mai mare decât totul şi decât toţi".
Iubirea evanghelică triumfă asupra ideologiei urii
În acest mod, "în faţa celor care atunci păreau cei mai puternici şi care, îmbătaţi de materialism, îl înlocuiau pe unicul Dumnezeu adevărat cu idoli umani fragili şi efemeri", cele cincisprezece călugăriţe au demonstrat că "binele triumfă întotdeauna asupra răului" şi că mesajul evanghelic al iubirii învinge "ideologia urii şi a violenţei".
Invocarea păcii
În sfârşit, la puţine zile de la a optzecea aniversare a sfârşitului Celui de-Al Doilea Război Mondial, celebrată pe 8 mai, prefectul Dicasterului pentru Cauzele Sfinţilor şi-a exprimat speranţa ca beatificarea din această zi să poată reprezenta "o invocare a păcii pentru întreaga lume, cu un gând deosebit faţă de războiul care se poartă" în Ucraina, la mică distanţă de Polonia. "Să nu mai fie niciodată război!" - a concluzionat cardinalul, amintind apelul lui Leon al XIV-lea din prima sa Regina Caeli din 11 mai. Mai ales acolo unde loveşte cu cruzime pe cei nevinovaţi, dintre care mulţi sunt copii."
Isabella Piro
(După Vatican News, 31 mai 2025)
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
* * *
Polonia: 15 surori beatificate, au fost victime ale Armatei Roşii (31 mai)
