Soloneţu Nou: Comemorarea victimelor de la Smolensk
În biserica din Soloneţul Nou s-a celebrat, în seara de marţi, 13 aprilie 2010, la ora 18.00, o sfântă Liturghie pentru comemorarea "eroilor poloni" decedaţi în cumplitul accident aviatic. Aşa i-a numit Preasfinţitul Petru Gherghel în predica sa pe toţi cei răposaţi, evocând totodată memoria sfinţilor Bisericii din Polonia.
Au fost alături de Excelenţa sa la această celebrare preoţii din Bucovina, ambasadorul Polonei la Bucureşti, domnul deputat Ghervazen şi oficialităţi locale şi judeţene: vicepreşedintele Consiliului Judeţean Suceava, subprefectul judeţului Suceava, domnii primari din Suceava, Siret şi Cacica şi bineînţeles credincioşi din comunităţile polone din Bucovina.
A fost o celebrare sobră, chiar emoţionantă, în finalul căreia ambasadorul Poloniei la Bucureşti a mulţumit celor prezenţi pentru solidaritatea manifestată.
Pr. Gabriel Bucur
*
Discursul rostit de PS Petru Gherghel
Sfinţiile Voastre,
Domnule ambasador,
Domnule deputat Ghervazen,
Stimate autorităţi centrale şi locale,
Dragi credincioşi,
De la încetarea teribilei conflagraţii mondiale a celui de-al doilea război de tristă amintire, de la dureroasele pierderi de vieţi omeneşti ca urmare a Pactului Molotov-Ribbentrop, cu punctul cel mai înalt de suferinţă, din pădurile de la Katyn, unde au fost masacraţi peste 21.000 de polonezi, Polonia, ţară atât de încercată, nu a mai trăit un moment mai zguduitor ca cel întâmplat sâmbătă, 10 aprilie 2010.
Sacrificiu înspăimântător, victime ale celei mai odioase dictaturi, oameni sacrificaţi pentru crezul şi demnitatea lor creştină, victime oferite pentru libertate şi pentru o lume mai bună.
Cine poate pătrunde în acest mister al răului şi al păcatului?
Cine poate îmbrăţişa mai bine rolul sacrificiului, rolul bobului de grâu care trebuie să moară, ca să producă rod?
Numai cel care crede în Cristos!
Numai cel care ştie să-l urmeze pe Cristos, ca astfel să se bucure de înviere şi de slavă.
Pentru cel care nu crede, nu există nici o lumină, nici o speranţă.
Pentru cel care ştie, în schimb, ce a făcut Dumnezeu pentru salvarea omului, pentru scoaterea lui de sub tirania păcatului şi a răului, care i-a cerut Fiului său să se jertfească pe cruce, să moară şi aşa să învie, numai pentru acela doar durerea se întoarce în bine, moartea se întoarce în viaţă, calvarul aduce după sine învierea, suferinţele aduc după ele victoria şi binecuvântarea.
Ne bucurăm să ştim că poporul polonez a fost şi rămâne un popor credincios, care are astăzi atâţia sfinţi şi eroi, şi care a ştiut să transforme suferinţa şi calvarul în înviere şi victorie.
Nu ne vorbeşte oare despre acest adevăr "regina Poloniei", ocrotitoarea şi patroana întregului popor, Maica Domnului de pe muntele Jasna Gora?
Nu ne vorbesc despre acest adevăr marii regi şi sfinţi polonezi, care au împodobit pământul udat cu atâta sânge şi lacrimi?
Nu ne vorbeşte oare marele erou Maximilian Kolbe şi jertfa sa pentru un tată de familie?
Nu ne vorbeşte, de sub glia din Katyn, floarea intelectualităţii şi a societăţii poloneze, cei peste 21.000 de mari eroi?
Nu ne vorbesc marele primat, card. Wyszinsky şi, mai ales, părintele întregii Biserici, fiul cel nobil al Poloniei, Carol cel Mare, papa Ioan Paul al II-lea, eroul sfârşitului unui mileniu şi începutului celui de-al treilea?
Nu ne vorbesc eroii de sâmbătă şi de azi, marele preşedinte Lech Kaczynski, cu întreaga sa suită, ce au pecetluit cu sângele lor pământul care-i adăposteşte pe eroii neamului polonez - mari parlamentari, elita poporului, episcopi, preoţi şi atâţia oameni de mare cultură şi importanţă politică şi militară?
Întregul popor pătruns de credinţă se roagă şi imploră de la Dumnezeu fericire pentru eroi şi nouă speranţă pentru Polonia.
Şi noi, creştinii din România, ne asociem astăzi la ruga poporului polonez înlăcrimat şi îngenuncheat şi, trăind în lumina morţii şi învierii sale, strigăm din suflet folosindu-ne de cuvintele unui profund cântec religios din timpul săptămânii patimilor care dă răspuns la toate întrebările tulburătoare ale vieţii:
1. De ce, Isuse, atâtea lacrimi?
De ce?
Întrebaţi pe Petru,
sau pe Magdalena, sau pe Lazăr,
sau Ierusalimul.
Sunt fericiţi cei ce plâng acum,
căci ei vor fi mângâiaţi apoi.
N-aş vrea să plâng, dar nu pot
rezista: Iubirea plânge pentru voi!
De ce, Isuse, aşa o cruce?
De ce?
Nu mi-am cioplit-o eu;
întrebaţi mulţimea care urlă
sau pe cei ce-au vrut dreptatea!
Pe crucea asta atât de grea.
Vreau să mă urc, ca să pot vedea
pe orice om şi să-i dau pacea mea.
E crucea Voia Tatălui!
De ce, Isuse, aşa o moarte
De ce? Dar voi de ce muriţi?
Tată, de ce m-ai părăsit?
Iartă-i că nu ştiu ce fac
Ca să rodească un spic frumos
Bobul de grâu moare pentru el!
Ca să trăiţi am murit pentru voi.
Aceasta-i voia Tatălui!
Răspunsul nostru este Isus, el, cel care a ales să sufere, să moară în locul nostru, este biruitorul morţii şi speranţa noastră!
Credem că jertfa noilor eroi va îndepărta întunericul de pe documentele morţilor de la Katyn şi va aduce repararea cerută, aşa cum o dorea preşedintele Lech Kaczynski în discursul ce s-a amestecat cu sângele său în dureroasa tragedie de la Smolensk.
Vă rog să-mi permiteţi să reiau câteva cuvinte din acest necitit discurs al marelui Kaczynski.
"Doamnelor şi domnilor reprezentanţi ai familiilor victimelor din Katyn, doamnelor şi domnilor, în aprilie 1940, mai mult de 21.000 de prizonieri polonezi din lagărele de concentrare şi închisorile NKVD au fost ucişi. Acest genocid a fost comis din voinţa lui Stalin, aflat la conducerea URSS. Alianţa Celui de al Treilea Reich, Pactul Molotov-Ribbentrop şi agresiunea împotriva Poloniei la 17 septembrie 1939 şi-au avut punctul culminant în acest masacru şocant din Katyn. Nu numai în pădurile din Katyn, ci şi în Tver, Harkov şi alte locuri cunoscute sau necunoscute încă au fost ucişi cetăţenii Celei de a Doua Republici, oamenii care formau baza statului nostru, care erau în serviciul patriei mamă. În acelaşi timp, mii de civili, familiile celor ucişi, au fost exilaţi în adâncimile Uniunii Sovietice, unde au urmat drumul suferinţei de nedescris a Golgotei polonezilor.
Cea mai tragică oprire a fost cea din Katyn. Ofiţeri polonezi, preoţi, oficiali, poliţişti, grăniceri şi ofiţeri din penitenciare au fost ucişi fără proces şi sentinţă. Au fost victimele unui război de nedescris. Au fost ucişi încălcându-se legile şi convenţiile lumii civilizate. Le-a fost călcată în picioare demnitatea lor de soldaţi, polonezi şi oameni. Gropi ale morţii au ascuns trupurile celor ucişi şi adevărul despre această crimă. Lumea nu trebuia să afle niciodată. Familiile victimelor nu au avut dreptul de a jeli în public, de a comemora. Pământul a acoperit urmele crimei, iar minciuna trebuia să o şteargă din memoria umanităţii.
Ascunderea adevărului despre Katyn - efectul deciziei celor care au comis crima - a devenit una dintre pietrele de temelie ale politicii în Polonia comunistă. Polonia s-a clădit pe minciuna, erau vremuri când amintirea şi adevărul despre Katyn au avut de plătit un preţ mare. Însă rudele celor ucişi şi alţii, oameni curajoşi, s-au dedicat amintirii, au apărat-o şi au predat-o generaţiilor următoare de polonezi. Tuturor, dar mai ales familiilor victimelor din Katyn, li se datorează respect şi recunoştinţă.
Katyn a devenit o rană dureroasă a istoriei Poloniei, dar, timp de multe decenii, a otrăvit şi relaţiile dintre polonezi şi ruşi. Să lăsăm acum rana Katyn să se vindece deplin. Suntem deja pe acest drum. Noi, polonezii, apreciem acţiunile ruşilor din ultimii ani. În acest mod, trebuie să mergem înainte, fără să ne oprim sau să dăm înapoi.
Toate circumstanţele masacrului din Katyn trebuie analizate deplin şi explicate. Este important să se confirme şi legal că au fost victime nevinovate şi deci să fie desecretizate toate documentele referitoare la această crimă. Cerem aceste acţiuni în primul rând în amintirea victimelor şi pentru respectarea suferinţei familiilor lor.
Trebuie să aducem un omagiu împreună celor ucişi şi să ne rugăm pentru ei. Glorie eroilor! Onoare amintirii lor!".
Un testament plin de credinţă, de fidelitate faţă de adevăr, de spirit împăciuitor şi încurajare pentru cei care au avut atât de mult de suferit din cauza pierderii celor dragi şi a mistificării adevărului, adică a atâtor minciuni. Adevărul şi numai adevărul îi face liberi pe oameni. Polonezilor de azi şi de mâine ca şi nouă, celor de aici şi din toată România, nu ne rămâne decât o singură sfântă obligaţie: să nu-i uităm în rugăciunile noastre.
Dumnezeu să-i fericească pe toţi, să-i ierte de greşeli şi să ocrotească poporul polonez, să mărească, în toţi cei care plâng în aceste zile, speranţa şi lumina şi să poarte grijă de toate familiile îndoliate şi de toate popoarele lumii. Amin.
PS Petru Gherghel,
episcop de Iaşi
