 |
| © Vatican Media |
Poarta Sfântă de la "Sfântul Paul", cardinalul Harvey: Există speranţă şi în acest timp rănit
"Ce bucurie când mi-au spus: Vom merge la casa Domnului. Iată picioarele noastre s-au oprit la porţile tale, Ierusalime!" Cuvintele psalmistului şi sunetul cornului au însoţit ritul de deschidere a ultimei Porţi Sfinte, în bazilica papală "Sfântul Paul din afara zidurilor", prezidat duminică, 5 ianuarie 2025, de cardinalul arhipăstor James Michael Harvey. Secvenţa de momente şi imagini s-a legat cu ceea ce s-a văzut deja, în această perioadă iniţială a Jubileului Speranţei, la "Sfântul Petru", în închisoarea de la Rebibbia, la "Sfântul Ioan din Lateran" şi "Santa Maria Maggiore". Privirea credincioşilor, înainte de a intra în bazilica în care se păstrează rămăşiţele pământeşti ale Apostolului Neamurilor, s-au îndreptat spre crucea din vârful timpanului de la faţada mozaicată. Sub acest simbol de viaţă care depăşeşte moartea şi păcatul sunt prezentate două cuvinte în latină: "Spes unica". Termeni care amintesc omului o certitudine: Cristos este speranţa, Poarta pentru a intra în împărăţia lui Dumnezeu.
Deschiderea Porţii Sfinte
În Bazilica "Sfântul Paul", care se înalţă pe via Ostiense în cartierul omonim aproape de malul stâng al Tibrului şi la puţini kilometri de locul unde Apostolul a îndurat martiriul, ritul de deschidere a Porţii Sfinte a fost ritmat de rugăciune. Cardinalul Harvey s-a apropiat de Poartă, în dreapta faţadei, realizată din bronz cu basoreliefuri care reprezintă episoade semnificative din viaţa Sfântului Paul. Apoi a deschis porţile într-o tăcere rugătoare din partea credincioşilor. Sunetul clopotelor bazilicii a precedat momentele care au urmat. Cardinalul Harvey a trecut pragul în timp ce a răsunat imnul Jubileului. Procesiunea, la care au participat şi membrii comunităţii monastice de la "Sfântul Paul din afara zidurilor", s-a îndreptat spre altarul Mărturisirii. Cardinalul arhipăstor, împreună, printre alţii, cu arhiepiscopul Rino Fisichella, pro-prefect al Dicasterului pentru Evanghelizare şi organizator al Jubileului, a parcurs naosul bazilicii. La celebrarea euharistică au participat peste 2.800 de persoane.
Bucurie şi speranţă
Credincioşi şi pelerini au ascultat textul din Evanghelia după Sfântul Ioan despre întruparea Cuvântului care "a venit să locuiască între noi". În omilie, arhipăstorul Bazilicii "Sfântul Paul din afara zidurilor" s-a oprit asupra deschiderii Porţii Sfinte, "un act pe cât de simplu, pe atât de sugestiv". "Am trecut pragul templului sacru cu bucurie imensă, pentru că în mod emblematic am trecut prin poarta speranţei." Binomul care a schiţat ritul liturgic prezidat în bazilică, distrusă de un incendiu în secolul al XIX-lea, a fost ritmat de două cuvinte centrale ale Anului Sfânt: bucurie şi speranţă. "Bucuria - a spus cardinalul Harvey - pentru că s-a născut Mântuitorul, speranţa pentru că Cristos este speranţa noastră."
Iertare şi milostivire
Bucuria, "sentimentul corect şi pentru darul Răscumpărării în Isus Cristos", uneşte timpurile trăite, în această perioadă actuală, de Biserică şi de poporul lui Dumnezeu. Bucuria pentru perioada Crăciunului este de fapt însoţită în acest an de Jubileu, un drum care are în iertare steaua pentru toţi paşii fiecărui om. "Deschiderea Porţii Sfinte - a afirmat cardinalul în omilie - marchează trecerea mântuitoare deschisă de Cristos, cu întruparea, moartea şi învierea sa, chemând toţi membrii Bisericii să se reconcilieze cu Dumnezeu şi cu aproapele." A trece cu credinţă pragul Porţii Sfinte înseamnă a intra "în timpul milostivirii şi al iertării", pentru ca fiecărei persoane "să-i fie deschisă calea speranţei care nu înşală". "Câtă nevoie avem acum de speranţă! În această perioadă post-pandemie - a afirmat în omilie arhipăstorul Bazilicii «Sfântul Paul din afara zidurilor» - din păcate rănită de tragedii, războaie şi crize de diferită natură, speranţa, deşi este legată fără îndoială de viitor, se experimentează şi în prezent."
Pelerini ai speranţei
De altfel, speranţa, aşa cum a spus Papa Francisc la audienţa generală din 11 decembrie, "nu este un cuvânt gol sau o dorinţă vagă a noastră că lucrurile vor merge mai bine". "Speranţa - a spus cardinalul Harvey, amintind ceea ce a afirmat pontiful - este o certitudine, pentru că este întemeiată pe fidelitatea lui Dumnezeu faţă de promisiunile sale." Nu trebuie să se creadă că speranţa este "o virtute pasivă", un timp în care ne "limităm să aşteptăm ca lucrurile să se întâmple". Este în realitate, cum a subliniat Francisc, "o virtute foarte activă care ajută să facem ca ele să se întâmple". Jubileul din 2025, ca orice An Sfânt, cere să devenim pelerini. Asta, a afirmat cardinalul Harvey, comportă "a ne simţi parte dintr-o comunitate care de două mii de ani parcurge străzile din această lume, proclamând învierea Domnului Isus". Biserica invită pe fiecare pelerin "să întreprindă o călătorie spirituală pe urmele credinţei". "Speranţa creştină - a concluzionat cardinalul - ne susţine cu adevărat în pelerinajul nostru." Crăciunul, Jubileul şi drumul omenirii aşteaptă acum paşii pelerinilor speranţei.
Amedeo Lomonaco
(După Vatican News, 5 ianuarie 2025)
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
