|
| © Vatican Media |
Parcurgem din nou, începând din Anul Sfânt 1900, prin cronicile din "L'Osservatore Romano" şi arhivele sonore ale Radio Vatican, câteva momente ale ceremoniilor de deschidere a Porţii Sfinte. Cuvinte rituale şi momente de tăcere şi emoţie în care suveranul pontif, singur şi primul, trece pragul şi deschide Jubileul.
Una dintre imaginile simbol ale fiecărui Jubileu este cea a pontifului care trece pragul Porţii Sfinte. Este un instantaneu care se stabileşte, cu rădăcini adânci, în Evul Mediu. Primul pelerin care trece pragul este întotdeauna episcopul Romei. Potrivit descrierii făcute în 1450 de Giovanni Rucellai din Viterbo, Papa Martin al V-lea a fost cel care a deschis Poarta Sfântă în 1423 pentru prima dată în istoria anilor jubiliari. Cu acea ocazie, fundalul a fost cel al Bazilicii "Sfântul Ioan din Lateran". În Bazilica Vaticană deschiderea Porţii Sfinte este atestată, pentru prima dată, la Crăciunul din anul 1499. Papa Alexandru al VI-lea a dorit ca aceasta să fie deschisă nu doar la "Sfântul Ioan din Lateran", ci şi în celelalte bazilici romane.
"Eu sunt poarta. Dacă cineva intră prin mine, va fi mântuit. Va intra şi va ieşi şi va găsi păşune" (Cf. Evanghelia după Sfântul Ioan).
Deschiderea Porţii Sfinte
Deschiderea Porţii Sfinte, de către papa, marchează începutul Jubileului. Anul Sfânt 2025 care urmează să se deschidă prevede, după acest rit, celebrarea Sfintei Liturghii în noaptea Naşterii Domnului, în interiorul Bazilicii Vaticane. Peretele care sigilează Poarta pe latura interioară a fost demontat zilele trecute şi a fost scoasă cutia metalică în care se află cheia care permite deschiderea Porţii. Papa împinge uşile în mod simbolic şi, din motive de siguranţă, s-a renunţat la folosirea ciocanului cu care se lovea diafragma din cărămizi care o închidea cândva pe latura exterioară a Bazilicii. După ritul prezidat de pontif, Poarta rămâne deschisă tot Anul pentru a permite trecerea pelerinilor. Cu acest gest, se poate trăi din plin indulgenţa legată de Anul Sfânt. Trecerea acestui prag înseamnă şi că propriul drum de convertire este pecetluit de întâlnirea cu Cristos, "Poarta" care ne uneşte cu Tatăl. Jubileele se inserează într-o istorie profundă a credinţei care îşi deschide larg porţile către lume. Un drum, în care paşii pontifului se unesc cu cei ai poporului lui Dumnezeu, pe căile iertării. Să reluăm Anii Sfinţi din secolul al XX-lea şi din al treilea mileniu.
Jubileul din 1900
A învinge provocarea modernizării. Aceasta este una dintre principalele intenţii ale Jubileului din 1900. Ziua de 24 decembrie 1899 este ziua deschiderii Porţii Sfinte. Încă de la primele ore ale dimineţii, scrie L'Osservatore Romano în ediţia de Crăciun, "o animaţie neobişnuită" poate fi văzută din fiecare parte a oraşului. Trăsuri domneşti, de cardinali, episcopi, diplomaţi şi principi, se îndreaptă "spre cel mai mare templu al creştinătăţii". Vin şi mulţi pelerini pe jos sau cu vehicule "omnibus" pentru serviciul public. În piaţă, spectacolul devine "impresionant datorită fluxului de trăsuri din cartierele care dau spre bazilică". Papa Leon al XIII-lea "cel dintâi şi singur" trece prin Poartă şi intră în bazilică. Odată terminată celebrarea, se deschid intrările, permiţând accesul credincioşilor.
Anul Sfânt din 1925
La 24 decembrie 1924, în ajunul Crăciunului, are "loc, prin mâna lui Pius al XI-lea, deschiderea Porţii Sfinte din Bazilica Vaticană". Cu solemna celebrare, scrie cotidianul Sfântului Scaun relatând acea zi, "s-a dat început Anului Sfânt". Ritul are loc în porticul Bazilicii "Sfântul Petru": în stânga Porţii Sfinte este aşezat Tronul papal în faţa tribunelor suveranilor. La capătul porticului iese în evidenţă corul Capelei muzicale pontificale. În faţa statuii lui Constantin, înainte de a intra în porticul bazilicii, pontiful se urcă pe sedes gestatoria, acoperit de baldachin. După cântarea "Veni Creator", Pius al XI-lea se apropie de Poarta Sfântă şi, primind ciocanul dăruit de episcopatul lumii catolice, loveşte de trei ori în Poarta Sfântă rostind cuvintele rituale, apoi trece pragul şi începe Jubileul.
Jubileul din 1933
Se anunţă un Jubileu extraordinar pentru a marca 1900 de ani de la moartea lui Isus. Pentru Anul Sfânt din 1933, peste două milioane de pelerini au sosit la Roma. Pe 3 aprilie a acelui an, deschiderea Porţii Sfinte marchează începutul Jubileului Răscumpărării. Pe parcursul zilei, relatează L'Osservatore Romano, "afluenţa la Sfântul Petru, la Sfântul Ioan, la Sfântul Paul, la Santa Maria Maggiore a fost enormă". La câteva ore după ceremonia de inaugurare, Pius al XI-lea primeşte, într-o audienţă specială, 500 de pelerini din Arhidieceza de Milano, veniţi la Roma pentru a asista la deschiderea Porţii Sfinte. Din acel prim pelerinaj al Anului Sfânt, aminteşte cotidianul Sfântului Scaun, fac parte "reprezentări ale celor mai disparate activităţi de muncă", între care feroviari, angajaţi, electricieni.
Anul Sfânt din 1950
Este 24 decembrie 1949. Lumea creştină, aşa cum titrează L'Osservatore Romano pe prima pagină în ziua de Crăciun, "se bucură de darul excepţional al harului": Papa Pius al XII-lea deschide Poarta Sfântă cu trei lovituri de ciocan. Pontiful poartă borul, o haină mare de mătase albă, alba, stola, mantia şi mitra albă. Precedat de Colegiul Sacru, el merge mai întâi în Capela Sixtină, pentru adoraţie la Preasfântul Sacrament. Apoi intonează imnul "Veni Creator" şi coboară, pe Scala Regia, până la statuia lui Constantin.
Pius al XII-lea intră apoi în porticul bazilicii şi primeşte ciocanul. Pentru prima dată loveşte în Poarta Sfântă cântând versetul: "Aperite mihi portas Justitiae". Papa loveşte apoi a doua oară uşa cântând "Introibo in domum tuam, Domine". Lovitura ulterioară de ciocan este însoţită de cuvintele: "Aperite portas quoniam nobiscum est Deus". După această a treia lovitură, zidul Porţii Sfinte cade. Pontiful, care ţine în mâna stângă o lumânare, simbol al credinţei şi al carităţii, înaintează cu capul descoperit şi intonează "Te Deum". Papa Pacelli este primul care trece pragul. Este ora 10.55 şi se deschide Jubileul.
Din Piaţa "Sfântul Petru" se aude ecoul unor aplauze zgomotoase. În Capela Preasfintei Treimi, Pius al XII-lea adresează apoi un discurs reprezentanţilor arhiconfraternităţilor şi confraternităţilor din Urbe: "După un obicei străvechi, vă încredinţăm vouă, fii preaiubiţi, paza Porţilor Sfinte în timpul Anului Jubileului, an care tocmai a început. Veţi avea astfel destinul de a fi martori nemijlociţi ai unuia dintre acele timpuri privilegiate de haruri, în care Cetatea Eternă şi universul catolic se regăsesc unite în sărutul fratern al păcii lui Cristos".
Jubileul din 1975
Anul Sfânt din 1975 este dedicat reconcilierii. Ritul deschiderii Porţii Sfinte, în noaptea de Crăciun din 1974, se deschide cu intrarea Papei Paul al VI-lea precedat de clerul ministrant în atriumul bazilicii. După cântecul de invocare la Duhul Sfânt, aminteşte L'Osservatore Romano relatând despre acea zi, pontiful se apropie de Poarta Sfântă. Cardinal penitenţiar major îi întinde ciocanul. Paul al VI-lea bate de trei ori în Poartă şi cântă, alternativ cu adunarea, versetele care se deschid cu cuvintele: "Deschide-mi porţile dreptăţii".
După ce s-a terminat cântarea, papa se întoarce la catedră şi în acel moment este înlăturată Poarta Sfântă. Stâlpii uşii sunt stropiţi cu apă sfinţită de cei patru penitenţiari ai Bazilicii Vaticane. Schola intonează apoi un psalm, iar pontiful cântă vechea rugăciune "Deus qui per Moysem". Papa îngenunchează în pragul Porţii Sfinte şi, ţinând crucea pastorală în mână, trece pragul. În momentul deschiderii, după cum se vede din videoclipul din acea epocă, nişte moloz a căzut de sus, atingându-l pe Paul al VI-lea, din fericire fără nicio consecinţă. Împrejurarea a dus la o modificare a ritului şi zidul care închidea Poarta a fost construit de atunci în interiorul bazilicii.
Anul Sfânt din 1983
În 1983 are loc Jubileul Răscumpărării, o punte către mileniul al treilea. Ioan Paul al II-lea cheamă catolicitatea să celebreze acest An Sfânt pentru a comemora evenimentul morţii şi învierii Domnului.
La 25 martie, de solemnitatea Bunei-Vestiri a Domnului, Ioan Paul al II-lea inaugurează Anul Sfânt urmând tradiţionalul ritual al deschiderii Porţii Sfinte, situat în atriumul Bazilicii "Sfântul Petru". Este vorba de un Jubileu extraordinar, pentru că este sărbătorit în afara cadenţei de douăzeci şi cinci de ani. În omilie, în cadrul ceremoniei de deschidere, Papa Wojtyła aminteşte că poarta este "un simbol" prin care se intră nu numai în Bazilica Vaticană, ci "în dimensiunea cea mai sfântă a Bisericii, în dimensiunea de har şi de mântuire din care ea se inspiră mereu din Misterul Răscumpărării".
Jubileul din 2000
În noaptea de Crăciun din 24 decembrie 1999, Ioan Paul al II-lea, îmbrăcat într-un pluvial de culori irizate, deschide poarta Marelui Jubileu din 2000. În tăcerea lungă care însoţeşte gesturile pontifului pare condensată istoria de două milenii. În genunchi, cu mâinile agăţate de cruce, Papa Wojtyła deschide Anul Sfânt. Sunt zorii mileniului al treilea.
Ochii lumii, îndreptaţi spre acele şaisprezece plăci de bronz care alcătuiesc Poarta Sfântă, se luminează de speranţă. Ioan Paul al II-lea, precedat de cardinalii concelebranţi, ajunge la Catedră pentru a deschide celebrarea solemnă. După cântarea evangheliei, papa se îndreaptă spre Poarta Sfântă şi, ajungând în faţa ei, spune în latină: "Aceasta este poarta Domnului". Cu pas lent, Ioan Paul al II-lea se îndreaptă apoi spre Poarta care se deschide la 23.25. Sunt momente de mare emoţie: pontiful îngenunchează în prag şi se opreşte acolo în rugăciune pentru câteva minute. Aplauze prelungite pornesc de la adunarea reunită la "Sfântul Petru" şi în atrium. Afară, în Piaţa "Sfântul Petru", peste cincizeci de mii de oameni urmăresc evenimentul pe ecranele gigantice amplasate în diferitele colţuri ale hemiciclului lui Bernini. Şi peste tot în lume sunt milioane şi milioane de persoane sintonizate pentru a-l însoţi pe papa dincolo de acel prag.
Anul Sfânt din 2015
Deschiderea Jubileului extraordinar al Milostivirii din 2015, la 50 de ani de la încheierea Conciliului Vatican II, este legată de două date: 29 noiembrie, ziua în care Papa Francisc deschide Poarta Sfântă a Catedralei Notre-Dame din Bangui, cu ocazia călătoriei sale apostolice în Africa, şi cu cea din 8 decembrie.
În ziua Solemnităţii Neprihănitei Zămisliri, silueta cu iluminare din spate a Papei Francisc, filmată în toată lumea, sparge penumbra în care este cufundată Bazilica Vaticană. Deschiderea Porţii Sfinte, relatează L'Osservatore Romano, urmează un rit antic, bogat în simboluri, caracterizat printr-o imagine fără precedent: cea a lui Francisc şi a predecesorului său, Benedict al XVI-lea, la acea vreme papă emerit, care trec "pragul unul după celălalt, dar nu înainte de a schimba o îmbrăţişare afectuoasă în atrium".
Jubileul este un dar de har. Anul Sfânt din 2025, care este pe cale să se deschidă, este în continuitate cu aceste timpuri speciale de har, ale căror origini sunt legate de anul 1300 şi de pontificatul lui Bonifaciu al VIII-lea. "Acum - subliniază Papa Francisc în Bula de convocare Spes non confundit - a venit timpul unui nou Jubileu, în care să se deschidă din nou larg Poarta Sfântă pentru a oferi experienţa vie a iubirii lui Dumnezeu, care trezeşte în inimă speranţa sigură a mântuirii în Cristos."
Amedeo Lomonaco
(După Vatican News, 24 decembrie 2024)
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
