|
| © Vatican Media |
Pentru orice lucru există momentul său
de Arianna G. Medoro
"Milostivirea lui rămâne din neam în neam" (Lc 1,50): alegând această temă pentru a treia Zi Mondială a Bunicilor şi a Vârstnicilor, Sfântul Părinte ne aminteşte cum raţionalitatea acestei zile se exprimă şi prin apropierea cronologică de Ziua Mondială a Tineretului, adică modul în care universalitatea mesajului mântuitor se împlineşte tocmai prin receptarea sa în cadrul diferitelor generaţii.
În acest sens, raportul între cei care generează şi cei generaţi cuprinde în sine responsabilitatea din partea generaţiei care precede faţă de cea care urmează, deoarece prima este cea care determină condiţiile de viaţă ale celei de-a doua, punându-se în centrul procesului identitar al acesteia din urmă. Condiţia de generator presupune în mod indispensabil pe cea de generat, fiecare părinte este mereu şi oricum un fiu şi, în această condiţie universală, frate şi aproape.
Deşi în neclaritatea congenitală a expresiei lui Marcus Terentius Varro cur et unde sint verba ("motivul şi originea cuvintelor"), biografia termenului "generaţie" dezvăluie în declinările sale ulterioare humus-ul din care s-a hrănit şi, în acelaşi timp, confirmă plinătatea de semnificaţie reafirmată de Papa Francisc în mesajul pentru Ziua Mondială a Bunicilor şi a Vârstnicilor.
În sine, varietatea intrinsecă în limbile naturale, care sunt creaţie a omului, ne obligă să ne amintim că originea unui termen, în acest caz "generaţie", nu este absolută, ci ea şi-a primit substanţa din contextul în care a fost folosit.
De la semnificaţia de "a produce un semen propriu", la cel de "origine", "act al generării", dar şi neapărat cel de "derivare", "specie" - genus - "procreare", obiect al cărţii Genezei, la incipit-ul căreia găsim termenul ebraic Bereshit ("la început", "fundamentul") pentru a merge înapoi la rădăcina indo-europeană, care indică faptul de "a produce, a naşte" împreună cu faptul de "a recunoaşte, a cunoaşte".
La rădăcina termenului "generaţie" aparţine şi termenul englez kind, capabil să exprime o atitudine prietenoasă, care face bine în mod deliberat celorlalţi şi derivând dintr-o formă arhaică ce face referinţă originar la sentimentul de rudenie reciprocă, folosit pentru a indica pruncul în limba germană (das Kind) şi în engleza colocvială kid.
Unitatea dintre generator şi generat se află, aşadar, la temelia îndepărtării fiziologice dintre generaţii şi, în acest sens, credinţa în mesajul divin se manifestă tocmai în voinţa de a menţine această memorie "genetică" aşa cum ne aminteşte Sfântul Paul: "pentru că noi nu căutăm cele care se văd, dar cele care nu se văd, căci cele care se văd sunt temporare, pe când cele care nu se văd sunt veşnice" (2Cor 4,18).
În aceasta, slăbiciunea endogenă a bătrâneţii, acceptată tocmai în transformarea fiinţei umane într-o creatură fragilă şi vulnerabilă, poate, ea însăşi, călăuzită de mesajul de credinţă, să fie transformată în recunoaşterea zilnică a promisiunii lui Dumnezeu care îşi află împlinirea în a fi încredinţată generaţiilor succesive.
Procesul senescenţei este, de fapt, supus în zilele noastre unei damnatio memoriae prin care "învinge" cel care "filtrează" mai bine (alegerea termenului verbal nu este întâmplătoare) propria trecere, într-o imagine plată şi terifiantă a unui "a nu deveni": o încercare nebună de a ascunde semnele timpului, care dezvăluie inevitabil propria înstrăinare nu numai faţă de natura umană, ci mai ales faţă de Proiectul divin. Într-adevăr, "puterea se împlineşte în slăbiciune" (2Cor 12,9).
Recunoaşterea darului milostiv inerent acestei deveniri umane, durabilitatea schimbătoare a unităţilor de măsură ale existenţei umane (de percepţie aproape veşnică în tinereţe şi amar limitată în înaintarea anilor) ar trebui să fie seminţele fertile ale acelei conştiinţe care ne deosebeşte de schimbarea inconştientă prezentă în natură şi în virtutea căreia fiecare element vegetal, de exemplu, se naşte şi creşte, trecând în mod natural de la o stare la alta şi continuând propriul ciclu în mod inconştient prin cruzimea elementelor.
Dacă fiecare plantă aduce un omagiu creaţiei încredinţându-se fără să ştie propriei seminţe, pentru om mesajul divin este cel care dezvăluie împlinirea acestei transformări veşnice miraculoase.
Profetul Ioel spune: "bătrânii tăi vor avea vise şi tinerii voştri vor avea viziuni" (3,1-5), în timp ce Sfântul Benedict ne aminteşte să-i cinstim pe bătrâni şi să-i iubim pe tineri.
În cursa frenetică a unei tinere generaţii care de multe ori se găseşte rătăcită, destinaţia ar trebui să fie recunoscută în varietatea completă a existenţei, care include neapărat pe cei care ne-au generat, ca dar al milostivirii şi har divin, să vedem în faţă pe cel care a venit mai întâi sau cum este spus în mod minunat în cartea Exodului (20,12): "Cinsteşte-i pe tatăl tău şi pe mama ta ca să ţi se lungească zilele în ţara pe care ţi-o dă Domnul Dumnezeul tău!".
(După L'Osservatore Romano, 22 iulie 2023)
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
