de părintele Piero Gheddo*
Este într-adevăr extraordinar că papa, iniţiind un An special de rugăciune pentru preoţii din toată lumea (19 iunie 2009 - 2010), a proclamat patron şi model de imitat un sărman om, bun lucrător al ogoarelor, dar student foarte slab la latină şi la teologie. În seminar îl considerau "nepotrivit să devină preot", episcopul lui nu voia să-l hirotonească pentru că era "prea neştiutor", în sfârşit acelaşi episcop se convinge să-l facă preot pentru a-l trimite într-un sătuc cu 230 de locuitori, spunând că "măcar va face puţine daune"!
Fapt extraordinar pentru că un papă teolog şi gânditor rafinat cum este papa nostru Benedict, putea să găsească vreo altă figură ca să ne-o propună nouă, celor 404.262 de preoţi ai Bisericii Catolice din toată lumea, şi, desigur, nu lipsesc sfinţi de înalt şi chiar de foarte înalt nivel intelectual.
În schimb îl alege chiar pe Ioan Maria Vianney. Pentru ce această alegere? Pentru că în atâţia preoţi sfinţi ies în evidenţă multe calităţi umane: inteligenţă, ştiinţă, autoritate, spirit managerial, leadership, capacitate educativă, genialitate financiară, curaj, etc. În sfântul paroh de Ars nu iese în evidenţă decât o natură umană foarte săracă, însă total deschisă la harul Duhului Sfânt, care în această mizerie umană a putut să realizeze minunăţiile sale, aproape fără a găsi piedici.
Pentru a reînnoi Biserica, Benedict al XVI-lea porneşte de la preoţi şi propunându-l pe sfântul paroh de Ars ca model al nostru lansează un mesaj precis mai ales nouă preoţilor: trebuie să fim "fascinaţi de idealul sfinţeniei", adică de iubirea şi de imitarea lui Cristos. Tot restul contează, însă decizia definitivă ar trebui să fie aceea care-l ducea pe părintele Ioan la o rugăciune continuă, la o asceză uneori eroică, la marea amabilitate şi răbdare cu toţi, la disponibilitatea de a se sacrifica, la o atare umilinţă încât să se considere cu sinceritate ultimul dintre preoţi, "nevrednic să fie preot".
În afară de asta, sfântul Ioan Maria Vianney a trăit în timpul istoric al Franţei post-Revoluţia Franceză (1789-1799), caracterizat de ateism practic, obiceiuri delăsate, indiferenţă religioasă, ostilitate împotriva creştinismului şi a Bisericii, într-o atmosferă de "teroare la ordinea zilei" care desigur nu invita la credinţă şi la viaţa creştină. Adică, practic, ca timpul post-1968 în care încă mai trăim astăzi, însă într-o situaţie politică-economică-socială şi chiar religioasă imens mai bună decât cea din timpul în care a trăit parohul de Ars! Şi totuşi, cu toate acestea, el a avut o credinţă şi o statornicie în rugăciune aşa de profunde şi autentice încât l-au dus la sfinţenie.
Vedeţi că, în special astăzi, a fi preot, misionar, este ca escaladarea unui perete de gradul al şaselea. Se poate face numai cu ajutorul lui Dumnezeu. Iată pentru ce trebuie să vă rugaţi mult în acest an pentru noi.
*Părintele Gheddo, fost director al "Mondo e Missione" şi al Asociaţiei "Italia Missionaria", este întemeietorul agenţiei AsiaNews. Ca misionar a călătorit în misiunile de pe fiecare continent. Din anul 1994 este director la Oficiului Istoric al PIME şi postulator a mai multor cauze de canonizare. Predă în seminarul pre-teologic al PIME la Roma. Este autorul a peste 70 de cărţi. Ultima publicată este o carte interviu condus de Roberto Beretta cu titlul "Am atâta încredere" ("Ho tanta fiducia", Editrice San Paolo).
(După Zenit, 1 iulie 2009)
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
