Un păstor după inima lui Dumnezeu. Biserica celebrează astăzi comemorarea sfântului Ioan Maria Vianney, patron al tuturor parohilor din lume. Şi astăzi, 4 august 2015, la 150 de ani de la moarte, sfântul paroh de Ars este o figură de mare actualitate pentru preoţi şi în multe aspecte aminteşte de stilul pastoral al Papei Francisc. Alessandro Gisotti a vorbit despre asta cu cardinalul Beniamino Stella, prefect al Congregaţiei pentru Cler.
R. - Mie mi se pare că parohul de Ars este o figură care a intrat de acum în viaţa Bisericii şi mai ales care ar vrea să aibă incidenţă cu propria sa istorie, cu învăţătura sa, în viaţa preoţilor de astăzi. În ce sens? A fost un păstor extrem de apropiat de turmă, în sensul că i-a împărtăşit istoria, i-a împărtăşit un pic şi sărăciile, care erau tipice în acel timp. A fost un mare exemplu pentru această turmă, mai ales cu simplitatea sa de viaţă, cu sărăcia sa personală. Simplitatea şi sărăcia sunt două virtuţi care au o mare actualitate, şi pentru lumea de astăzi. Preotul care se prezintă umil, sărac, simplu, aş spune că are o viteză în plus pentru a se face înţeles!
Î. - Sfântul Ioan Maria Vianney era un paroh care trăia în mijlocul poporului lui Dumnezeu. Să ne gândim şi la multele ore petrecute în confesional. Papa Francisc aminteşte un pic cu stilul său pastoral chiar figura parohului de Ars...
R. - Aş spune că unul dintre mesajele substanţiale, importante ale papei Francisc este mesajul despre milostivire. I-a îndemnat pe preoţi să devină, să fie duhovnici cu inima deschisă la primirea păcătoşilor. Tocmai parohul de Ars ne-a învăţat această artă de a-i primi pe păcătoşi cu inimă deschisă. Singurul lucru este că tocmai în acest domeniu Papa ne învaţă să luăm şi noi, ca preoţi, obişnuinţa spovezii. L-am văzut pe papa îngenunchindu-se, în martie, în timpul liturgiei penitenţiale, în faţa duhovnicului său, în Bazilica "Sfântul Petru". Eu cred că este o imagine care trebuie să ne fie foarte dragă. Papa a spus - şi repetă asta mereu - "Eu sunt un păcătos". Şi fiecare păcătos are nevoie să fie purificat şi să întâlnească milostivirea Domnului. Eu aş spune că un mare exemplu care-l apropie pe sfântul paroh de Ars şi pe papa Francisc este predica despre milostivire şi exercitarea milostivirii pentru alţii şi pentru ei înşişi.
Î. - Anul Milostivirii este aproape. Ce roade va putea da acest an aşa de special, îndeosebi preoţilor în slujirea lor?
R. - Astăzi preoţii lucrează mult. Deci aş vrea ca acest An al Milostivirii să aducă muncă ulterioară preoţilor, dar nu o muncă birocratică, nu o muncă administrativă, ci o muncă într-adevăr sacerdotală, o muncă tocmai în sensul profund de a primi roadele acestei întâlniri cu Dumnezeu în viaţa liturgică, în sacramentul Reconcilierii, precum şi o necesitate de a aprofunda credinţa. Am încredere că Anul Jubiliar va aduce muncă preoţilor, însă o adevărată muncă sacerdotală, care să-i obosească mai mult, în sensul unei oboseli salutare. Oboseală, angajare, jertfă în sensul pe care Dumnezeu îl vrea şi pe care papa îl doreşte.
Î. - Care este lucrul care, luând în considerare şi conversaţiile pe care le-ai avut probabil cu Sfântul Părinte, se află mai mult la inima papei Francisc cu privire la preoţi?
R. - Eu îmi amintesc o întâlnire cu papa aici în congregaţie, în luna mai, când papa a spus: "Se vorbeşte mult despre reforma Curiei Romane - papa vizita dicasteriile din Curia Romană - însă reforma Curiei este legată de o reformă a Bisericii, de o reînnoită redescoperire a Evangheliei. Şi la această reînnoire a Bisericii se ajunge numai prin slujirea preoţilor". Iată, ne întoarcem deci la chestiunea din totdeauna: importanţa preoţilor în viaţa eclezială. Papa doreşte mult autenticitatea vieţii. Papa ne dă un mare exemplu de apropiere de poporul creştin. Preotul are în papa Francisc un adevărat model, un model apropiat. Există în viaţa papei Francisc, în stilul său de a fi episcop şi de a fi preot, ceva care uneşte şi aminteşte tuturor preoţilor Bisericii câteva exigenţe primordiale, substanţiale: viaţa de rugăciune, disciplina personală, dăruirea apostolică, iubirea faţă de turmă, a fi cu propria turmă... păstori ai turmei, fideli, umili, simpli. Oameni ascultă ceea ce spunem, priveşte cu acţionăm, acţiunile noastre, dar mai ales ia în considerare ceea ce suntem!
(După Radio Vaticana, 4 august 2015)
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
