În mod cert, fiecare creştin se poate lăuda că a trăit momente de înălţare sufletească în diverse împrejurări şi experienţe de viaţă, dar parcă nimic nu se compară cu împlinirea şi satisfacţia vizitării locurilor din Ţara Sfântă. De acest privilegiu ne-am bucurat şi noi, un grup de 45 de pelerini, care în perioada 26 august - 4 septembrie 2012, călăuziţi de părintele Iosif Dorcu, parohul catedralei "Adormirea Maicii Domnului" din Iaşi, am putut trăi momente unice şi de-a dreptul copleşitoare, la întâlnirea cu diverse locuri în care Isus şi Maria au păşit şi au trăit în urmă cu două mii de ani. Trebuie să recunosc faptul că pentru a evoca astfel de experienţe de viaţă încă nu s-au inventat cuvintele potrivite, iar încercarea de a descrie trăirile şi stările prin care am trecut devine o activitate extrem de dificilă şi riscantă.
Ascensiunea pe muntele Tabor, momentele solemne din Cana Galileii, emoţia imensă trăită în Bazilica "Bunei Vestiri" din Nazaret, traversarea lacului Tiberiadei, liniştea şi frumuseţea de pe Muntele Fericirilor, ecoul paşilor lui Isus din Cafarnaum, mângâierea Maicii Domnului la sanctuarul "Stella Maris" de pe Muntele Carmel, speranţa şi fericirea împărtăşită de locurile sfinte din Betleem şi împrejurimi precum şi întâlnirea cu multe astfel de spaţii, unde sufletul fiecărui pelerin începe să vibreze, au fost pentru fiecare dintre noi experienţe de neuitat. Dar cele mai puternice sentimente şi cele mai înălţătoare momente au fost în Ierusalim şi împrejurimile sale: Muntele Măslinilor, Grădina Ghetsemani, Capela condamnării, Litostrotos, Cenacolul, Zidul plângerii, totul culminând cu Calea Sfintei Cruci de pe Via Dolorosa şi întâlnirea lui Isus pe Calvar şi în Sfântul Mormânt.
Şi nu am spus totul! Au fost mult mai multe repere şi locaţii în care am întâlnit urme ale paşilor lui Isus şi ale Mariei, dar trebuie să mă repet iar, cuvintele nu pot exprima experienţa directă, trăită, simţită, împărtăşită împreună, mai cu seamă la sfintele Liturghii oficiate în diverse locuri cu puternică încărcătură spirituală pentru noi, creştinii, şi nu numai.
Am întâlnit oameni cu feţe senine, care radiau de fericire, oameni simpli care îşi vedeau visul împlinit la intrarea în Sfântul Mormânt, negustori pătimaşi, trecători indiferenţi, evrei cu privirea ţintuită spre Zidul Plângerii, dar şi oameni săraci, vieţuitori ai deşertului sau izolaţi între imense ziduri de beton. În deşert am putut înţelege profunzimea unui gest care pentru noi pare banal: cât de mult însemnă să oferi cuiva o cană de apă! În Betleem am putut realiza umilinţa arătată de Isus atunci când a acceptat să devină ca noi, trăitor într-un spaţiu plin de lipsuri şi sărăcie! Pe Calvar am simţit ce înseamnă de fapt iubirea adevărată (un cuvânt care pentru mulţi a devenit ceva banal). La Sfântul Mormânt am înţeles ce însemnă speranţa şi valoarea jertfei din iubire! Ai putea crede că Ţara Sfântă este un spaţiu al marilor contraste şi probabil că pentru simplii turişti aşa şi pare, dar pentru un pelerin creştin este un spaţiu al speranţei, al liniştii sufleteşti (dincolo de forfota cotidiană din cetate) şi al întâlnirii cu Dumnezeu!
Acum, după ce am parcurs această experienţă unică a vieţii mele, îmi vine să exclam cu psalmistul: "Te laud, Doamne, din toată inima, pentru că ai ascultat cuvintele gurii mele!"
Prof. Alois Gherguţ
* * *
Mai multe imagini de la acest eveniment puteţi vedea în Albumul foto: Pelerinaj în Ţara Sfântă (26 august - 4 septembrie 2012)
