La începutul lunii octombrie, în perioada 5-11 octombrie 2009, un grup de 53 persoane (între care şi cinci preoţi) din Dieceza de Iaşi au realizat un pelerinaj, deosebit de mişcător, în această ţară a contrastelor: cu pace şi totuşi zonă conflictuală, cu pământ sărac şi totuşi cu 2,5 maşini pe cap de locuitor, un oraş al păcii şi totuşi controlul armatei rămâne foarte riguros.
Ţara Sfântă rămâne o destinaţie extraordinară pentru toţi călătorii: evrei, musulmani, dar mai ales creştini. Sfântul Părinte Ioan Paul al II-lea spunea că evreii sunt "fraţii noştri mai mari".
Pelerinajul a fost mişcător prin parcursul urmărit: ca o comemorare în ordine oarecum inversă cronologic.
Am poposit puţin la Ein Karem: Biserica Naşterii Sfântului Ioan Botezătorul şi Biserica Vizitei Sfintei Fecioare Maria la verişoara sa Elisabeta, în ţinutul muntos al Iudeii.
Două zile am fost oaspeţii creştinilor din Betleem, în marea lor majoritate de origine arabă: viaţă săracă şi evlavie profundă. Am celebrat sfânta Liturghie în locul staulului unde Pruncul divin a fost aşezat imediat după naştere. Este un loc misterios: o grotă unde Crăciunul este în fiecare zi: bucurie şi pace interioară care inundă pe fiecare pelerin.
Am plecat din Betleem entuziasmaţi şi puţin emoţionaţi.
Două zile am mers pe drumurile din partea veche a Ierusalimului. O atmosferă stranie şi dureroasă: localitate atât de binecuvântată de Dumnezeu prin Cuvântul întrupat, care a trecut pe acele străduţe înguste cu paşii dumnezeieşti ai lui Isus şi, totodată, vacarmul şi gălăgia specific orientală, în care glasul bunului Păstor cu greu a putut fi auzit. Am parcurs Calea crucii şi am celebrat sfânta Liturghie la Sfântul Mormânt, am vizitat şi ne-am rugat în mormântul sfânt, în faţa pietrelor templului care s-au despicat în momentul morţii lui Isus pe cruce, în locul unde Isus a plâns asupra Ierusalimului, am trecut în tăcere pe lângă mormântul lui Absalom, unde era un bărbat în vârstă care se ruga sau poate plângea pe fiul mort în lupta... vieţii. Ne-am alăturat şi noi mulţimii numeroase de evrei de la Zidul plângerii în zilele de sărbătoarea Sukot (Sărbătoarea corturilor). Am observat grija paternă a multor bărbaţi evrei evlavioşi, care mergeau la rugăciune cu copiii băieţi din familie.
După ce am trecut Valea Cedronului şi am urcat pe înălţime, am avut un moment de tresărire când am atins piatra de unde Isus s-a înălţat la cer: am încercat uimirea şi admiraţia apostolilor şi am coborât la biserica "Tatăl nostru" descoperind cu bucurie cea mai frumoasă rugăciune scrisă în limba noastră, chiar în vecinătatea altarului.
Am poposit câteva ore în Betania, locul unde Isus se retrăgea des pentru căldura prieteniei sale cu câţiva tineri orfani apropiaţi de vârsta sa: Lazăr, Maria şi Marta. După vizitarea mormântului lui Lazăr, "invitat afară de Isus", am oferit jertfa euharistică pentru răposaţii noştri, părinţi, fraţi, rude, dar şi cei uitaţi, pe care nu-i mai pomeneşte nimeni.
Am vizitat grotele de la Qumran, am constatat cum "moare" puţin câte puţin Marea Moartă, iar apoi ne-am îndreptat spre nord. Ochii noştri au întâlnit Lacul Genezaret, localitatea lui Petru: Cafarnaum, sinagoga unde Isus a predicat, a atras atâta lume şi a vindecat mulţi bolnavi.
Două zile am poposit la Nazaret.
Frumuseţea Bazilicii Bunei Vestiri umple de admiraţie pe orice pelerin. Este zidită deasupra casei Mariei, unde îngerul a adus vestea mântuirii. La intrarea în Nazaret am recitat Îngerul Domnului pentru că se însera, iar ochii noştri s-au umezit când am pronunţat "Îngerul Domnului aici a vestit Mariei!". Am participat la o oră de adoraţie împreună cu creştini de mai multe naţionalităţi. Aici creştinii, cei care cred în Isus Cristos, sunt numiţi nazarineni şi cel mai mult ne-a impresionat cântecele de adoraţie cântate în limba arabă. Am simţit unitatea credinţei în acelaşi Învăţător: Isus - Dumnezeu.
Pe Muntele Fericirilor, înconjuraţi de un peisaj mirific, având lacul Genezaret în faţa, în cadrul sfintei Liturghii am reflectat asupra fericirilor, cale şi program de mântuire trasat de Domnul.
A doua zi fiind sâmbătă, providenţial pentru noi, am celebrat sfânta Liturghie în acest loc binecuvântat de prezenţa sfintei Fecioare Maria. După amiază, în drumul nostru spre Tel Aviv, am vizitat Muntele Tabor, Carmelul, Haifa, Grădinile Bahai, biserica "Stella Maris", iar spre seară Yaffo, localitate pe care mulţi dintre pelerini şi-o aminteau, deoarece au participat la sfintele Liturghii celebrate pentru ei, în perioada când lucrau în Israel.
Cu acest gând, am zburat spre casă, hotărându-ne să mărturisim cu mai mult entuziasm Cuvântul lui Dumnezeu oamenilor din timpul nostru. Pelerinajul a adus un plus de atenţie şi respect faţă de Sfânta Scriptură şi învăţătura creştinească, mai ales pentru cei care au făcut acest parcurs pentru prima dată. Ne-am lăsat pătrunşi mai viu de cuvintele psalmistului: "Rugaţi-vă pentru pacea Ierusalimului".
Pr. Serafim Romila
* * *
Mai multe imagini de la acest eveniment puteţi vedea în Albumul foto: 5-11 octombrie: Pe urmele lui Isus şi ale Mariei în Ţara Sfântă
