Un grup de 45 de credincioşi au mers în pelerinaj în Israel, în perioada 14-20 octombrie 2007, fiind coordonaţi de preoţi din Parohia "Sf. Nicolae" din Bacău, la iniţiativa pr. Cristian Vacaru, asistentul spiritual pentru catolicii romani din Israel. Cei mai mulţi dintre participanţi au fost din parohia băcăuană, la care s-au mai adăugat cinci persoane din zona Oneşti, trei din Iaşi, doi din Huşi, Bucureşti şi Craiova şi câte o persoană din Rădăuţi, Paşcani şi Oradea.
Parohia "Sf. Nicolae" din Bacău s-a angajat în organizarea unui pelerinaj la locurile sfinte, acele locuri atinse de picioarele lui Isus şi ale Mariei. Deşi s-au înscris mai mulţi credincioşi, atât catolici cât şi ortodocşi, care din diverse motive s-au şi mai retras, totuşi un număr de 45 de persoane au plecat cu mult curaj spre aceste locuri.
Traseul acestui pelerinaj a inclus multe locuri menţionate în evanghelie şi în celelalte scrieri ale Sfintei Scripturi, cum ar fi: Ein Karem, Betleem, Muntele Măslinilor, Galileea, Nazaret, Cana Galileii, Cafarnaum, Tiberia, Muntele Tabor, Pustiul Iudeii, Valea Hozevei, Ierihon, Muntele Ispitirii, Marea Moartă, Qumram, Betania şi, evident, Ierusalimul - cetatea veche şi împrejmuirile. Scopul pelerinajului a fost acela de a cunoaşte mai bine şi evident de a înţelege Cuvântul lui Dumnezeu, aşa cum ne cheamă şi Biserica în acest An al Sfintei Scripturi.
Pelerinajul la locurile sfinte devine, pe lângă împlinirea visului vieţii creştine, o experienţă extraordinar de semnificativă. La prima vedere, a vorbi despre pelerinaj trezeşte în sufletul multora curiozitatea de a şti cum arată locul, spaţiu, peisajul unde Dumnezeu a atins concret această vale de lacrimi, fie ele de dureri dar şi de mici bucurii. În schimb, uităm să vorbim despre ceea ce trăieşti şi simţi cu adevărat în aceste locuri sfinte.
Nu îmi propun să descriu cu lux de amănunte fiecare loc pe care l-am vizitat, ci de a vorbi despre semnificaţia lui pentru viaţa de credinţă. În Betleem, locul sărăciei, aşa cum îl menţionează evanghelistul Luca, orice pelerin vede sărăcia oamenilor ce trăiesc efectiv după urma turiştilor. Aceşti oameni nu pot trece de zidurile graniţelor şi pe aceste ziduri se pateu citi strigatul lor de durere şi dorinţa de a se ridica interdicţiile dintre aceste ţări. Şi Dumnezeu a preferat acest loc sărac. De fapt, sărăcia este rezultatul împietririi inimii omului faţă este semenul său. De aici, asemenea magilor, pe alt drum am pornit pe urmele Fiului lui Dumnezeu, acolo unde a trăit gingăşia copilăriei - Nazaret ("Nume de floare") - şi unde Dumnezeu a ales cu adevărat "floarea" pământului nostru - sfânta Fecioară Maria pentru a conlucra la planul mântuirii noastre. Tot cu această ocazie am păşit cu multă emoţie prin locurile care au fost martore la activitatea publică a lui Isus, dar şi care au simţit atotputernicia cuvântului lui Isus şi, evident, că ne gândim la Marea Galileii sau Lacul Tiberiadei sau în limbaj popular, Lacul Genezaret.
În pelerinajul nostru nu puteam trece pe lângă Muntele Tabor fără să nu simţim şi noi ceea ce a mărturisit Petru: "Doamne, ce bine ne simţim aici". Fericirea am trăit-o cu adevărat acolo unde el a vorbit despre adevărata fericire - Muntele Fericirilor - şi unde am celebrat şi noi sfânta Liturghie, amintindu-ne totodată de minunea înmulţirii pâinilor. Întăriţi cu pâinea vieţii ne-am îndreptat spre Ierusalim, locul evenimentelor esenţiale din istoria mântuirii noastre. Plecând de la Cenacol am mers pe Drumul crucii, marcat de tradiţia creştină cu nişte discuri, iar la unele staţiunii au fost amenajate şi câte o mică capelă. Pe Muntele Calvar am putut celebra sfânta Liturghie, care actualizează sacrificiul lui Cristos. Dar am plecat întăriţi că el nu a rămas mort, pământul nu l-a putut ţine, dovada este sfântul mormânt sau mai corect spus, locul Învierii.
Nu găsim cuvinte mai profunde pentru a exprima ceea ce am trăit în acest pelerinaj, decât cuvintele Sfântului Părinte Ioan Paul al II-lea, de pioasă amintire, care s-a exprimat astfel: "Ah, loc sfânt! Nu pot să te calc cu picioarele mele, trebuie să îngenunchez, să te sărut. Doar tu eşti azi martorul întâlnirii lui Dumnezeu cu fiinţa umană. Vreau să te port cu mine, să te transformi în mine ca un loc de mărturie".
Pr. Valentin Aenoaei
* * *
O compilaţie de imagini de la acest pelerinaj poate fi vizualizată la adresa http://www.romcatil.cnet.ro/Pelerinaj_octombrie_2007.htm
