Papii şi Postul Mare: valoarea pomenii, gest de iubire gratuită
de Amedeo Lomonaco
Elementele drumului spiritual în timpul Postului Mare sunt rugăciunea, postul şi pomana. Termenul "pomană", îndeosebi, derivă din greacă şi înseamnă "milostivire" şi indică gratuitatea. În pomană, cum este subliniat de Papa Francisc în timpul Sfintei Liturghii de la 5 martie 2014, "se dă cuiva de la care nu se aşteaptă să se primească ceva în schimb". "Pomana ne ajută să trăim gratuitatea darului, care este libertate de obsesia posesiei, de frica de a pierde ceea ce avem, de tristeţea celui care nu vrea să împărtăşească propria bunăstare cu alţii."
De ce pomana trebuie să fie ascunsă?
O caracteristică tipică a pomenii creştine este legată de faptul că trebuie să fie ascunsă. Papa Francisc aminteşte asta în timpul audienţei jubiliare din 9 aprilie 2016: Isus "ne cere să nu dăm de pomană pentru a fi lăudaţi şi admiraţi de oameni pentru generozitatea noastră: fă în aşa fel încât mâna ta dreaptă să nu ştie ceea ce face stânga (cf. Mt 6,3)". "Nu aparenţa contează, ci capacitatea de a ne opri pentru a privi în faţă persoana care cere ajutor. Aşadar, nu trebuie să identificăm pomana cu simpla monedă oferită în grabă, fără a privi persoana şi fără a ne opri să vorbim pentru a înţelege ce are nevoie cu adevărat." Pomana este "un gest de iubire care se adresează celor pe care-i întâlnim".
Ce reprezintă pomana?
Pomana, subliniază Papa Benedict al XVI-lea în Mesajul pentru Postul Mare din 2008, "reprezintă un mod concret de a veni în ajutorul celui care se află în nevoie şi, în acelaşi timp, un exerciţiu ascetic pentru a ne elibera de alipirea de bunurile pământeşti. Cât este de puternică bogăţiilor materiale şi cât de netă trebuie să fie hotărârea noastră de a nu le idolatriza ne afirmă Isus în manieră peremptorie: «Nu puteţi sluji lui Dumnezeu şi mamonei» (Lc 16,13)". "Pomana - se mai citeşte în mesaj - ne ajută să învingem această ispită constantă, educându-ne să venim în întâmpinarea necesităţilor aproapelui şi să împărţim cu alţii ceea ce avem din bunătate divină. Acesta este scopul pe care-l urmăresc colectele speciale în favoarea săracilor, care în Postul Mare sunt promovate în multe părţi ale lumii."
Ce legătură au pomana şi postul?
"Cristos - şi, după el, Biserica - ne propune, în timpul Postului Mare, şi mijloacele care folosesc la această convertire. Este vorba, înainte de toate, de rugăciune; apoi despre pomană şi despre post." Papa Ioan Paul al II-lea aminteşte asta în Mesajul pentru Postul Mare din 1979. "Pomana şi postul ca mijloace de convertire şi de pocăinţă creştină sunt strâns legate între ele. Postul înseamnă o stăpânire de noi înşine; înseamnă a fi exigenţi faţă de noi înşine, a fi gata să renunţăm la lucruri - şi nu numai la mâncare -şi la satisfacţii şi diferitele plăceri. Şi pomana - în accepţiunea mai largă şi esenţială - înseamnă promptitudinea de a împărtăşi cu alţii bucurii şi tristeţe, de a dona aproapelui, celui nevoiaş în mod deosebit; de a împărţi nu numai bunurile materiale, ci şi darurile spiritului."
Ce este caritatea adevărată?
Papa Paul al VI-lea, la 8 februarie 1967, în Miercurea Cenuşii, aminteşte cât de dificil este, în caritatea materială, "să ne privăm de ceva îndrăgit, de ceva util, probabil de ceva necesar: a face o pomană care să aibă cu adevărat incidenţă în economiile noastre, în banii noştri. Se dă cu plăcere ceea ce este superfluu, ceea ce nu costă nimic". "În schimb, caritatea adevărată propune să se dea vreo parte din ceea ce costă, ceea ce nouă ni se pare indispensabil. Aici este norma înţeleaptă care poate deschide orizonturi neexplorate."
(După Vatican News, 18 martie 2023)
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
