Pomana
Mesajul papei Benedict al XVI-lea pentru Postul Mare 2008 porneşte de la un text din Scrisoarea a doua către Corinteni (8,9): "Cristos, din iubire faţă de voi, s-a făcut sărac" şi se axează pe tema pomenii. Iată punctele principale:
- Anul acesta, în obişnuitul Mesaj de Postul Mare, doresc să mă opresc ca să reflectez asupra practicii pomenii, care reprezintă un mod concret de a veni în ajutorul celui care se află în nevoie şi, în acelaşi timp, un exerciţiu ascetic pentru a ne elibera de alipirea de bunurile pământeşti.
- Conform învăţăturii evanghelice, noi nu suntem proprietari, ci administratorii bunurilor pe care le avem: deci ele nu trebuie considerate ca proprietate exclusivă, ci ca mijloace prin care Domnul cheamă pe fiecare dintre noi să devină intermediar al providenţei sale faţă de aproapele.
- Cu elocvenţă mai mare răsună chemarea la împărţire a bunurilor în ţările ale căror populaţie este compusă în majoritate din creştini, fiind şi mai gravă responsabilitatea lor în faţa mulţimilor care suferă în lipsuri şi în părăsire.
- Toate trebuie făcute spre gloria lui Dumnezeu şi nu spre gloria noastră. Această conştiinţă să însoţească, iubiţi fraţi şi surori, fiecare gest de ajutor dat aproapelui evitând să se transforme într-un mijloc pentru a ne scoate în evidenţă pe noi înşine.
- Pomana evanghelică nu este simplă filantropie: este mai degrabă o expresie concretă a carităţii, virtute teologală care cere convertire interioară la iubirea lui Dumnezeu şi a fraţilor, imitându-l pe Isus Cristos, care murind pe cruce s-a dăruit în întregime pe el însuşi pentru noi.
- De fiecare dată când, din iubire faţă de Dumnezeu, împărţim bunurile noastre cu aproapele nevoiaş, experimentăm că plinătatea de viaţă vine din iubire şi totul ne vine înapoi ca binecuvântare în formă de pace, de satisfacţie interioară şi de bucurie.
- Pomana, apropiindu-ne unii de alţii, ne apropie de Dumnezeu şi poate deveni instrument de convertire autentică şi reconciliere cu el şi cu fraţii.
- Practica pomenii în Postul Mare devine de aceea un mijloc pentru a aprofunda vocaţia noastră creştină. Atunci când se oferă gratuit pe sine însuşi, creştinul mărturiseşte că nu bogăţia materială dictează legile existenţei, ci iubirea.
- Maria, mama şi slujitoarea fidelă a Domnului, să-i ajute pe credincioşi să ducă "lupta spirituală" a Postului Mare înarmaţi cu rugăciunea, cu postul şi cu practica pomenii, pentru a ajunge la celebrările sărbătorilor.
