|
| © Vatican Media |
În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh.
Pacea să fie cu voi!
Iubiţi fraţi şi surori,
Vă mulţumesc pentru salutarea voastră călduroasă şi, mai presus de toate, vă mulţumesc că aţi venit la această întâlnire de Crăciun. După cum ştiţi, aceasta este pentru mine prima, şi este prima dată când vă întâlnesc pe toţi împreună, inclusiv pe mulţi membri ai familiilor voastre, şi asta mă face foarte fericit!
Nu trebuie să vorbim despre muncă astăzi, dar vreau să profit de această ocazie pentru a vă mulţumi fiecăruia dintre voi pentru munca pe care o desfăşoară. Încep să cunosc Vaticanul ca un mare mozaic de birouri şi de servicii şi, încetul cu încetul, cu ajutorul lui Dumnezeu, cred că voi putea să vă întâlnesc vizitând diferitele medii de lucru.
Dar astăzi sunt fericit pentru acest moment familial, acum aproape în ajunul Crăciunului. Îl trăim în faţa ieslei, care este într-adevăr prezentă şi aici, în această scenă a Naşterii donată de Costa Rica. În iesle, imaginaţia populară a inclus adesea multe personaje extrase din viaţa de zi cu zi, care populează spaţiul din jurul peşterii. Astfel, pe lângă nelipsiţii păstori, protagonişti ai evenimentului conform evangheliei, putem găsi figurine care reprezintă diverse profesii: fierarul, hangiul, hangiţa, spălătoreasa, ascuţitorul de cuţite şi aşa mai departe. Fireşte, acestea sunt profesii de odinioară: unele dintre ele au dispărut sau au fost complet transformate. Cu toate acestea, îşi păstrează sensul în cadrul ieslei. Ne amintesc că toate activităţile noastre, ocupaţiile noastre zilnice, îşi dobândesc sensul deplin în planul lui Dumnezeu, care îşi are centrul în Isus Cristos.
Este ca şi cum Pruncul Isus, din ieslea în care se află, ar binecuvânta totul şi pe toţi. Prezenţa sa blândă şi umilă răspândeşte pretutindeni duioşia lui Dumnezeu. În timp ce Maria şi Iosif îl adoră pe Prunc, iar păstorii se apropie plini de uimire, celelalte personaje îşi desfăşoară activităţile zilnice. Par detaşaţi de evenimentul central, dar nu este aşa: în realitate, fiecare persoană participă exact aşa cum este, stând la locul său şi făcând ceea ce trebuie să facă, meseria sa. Îmi place să cred că poate fi la fel şi pentru noi, în zilele noastre de lucru: fiecare dintre noi îşi îndeplineşte sarcina şi îl lăudăm pe Dumnezeu tocmai făcând-o bine, cu angajare. Uneori suntem atât de prinşi de ocupaţii încât nu ne gândim la Domnul sau la Biserică, dar faptul însuşi de a lucra cu dăruire, străduindu-ne să dăm tot ce avem mai bun şi, de asemenea - pentru voi, laici - cu iubire pentru familia voastră, pentru copii, aceasta dă glorie Domnului.
Preaiubiţilor, să învăţăm de la naşterea lui Isus stilul simplităţii, al umilinţei şi să facem în aşa fel, toţi împreună, încât acesta să devină tot mai mult stilul Bisericii, în toate expresiile sale. Vă rog să transmiteţi salutările mele şi celor dragi ai voştri de acasă; în special celor bătrâni sau bolnavi, spuneţi-le că papa se roagă pentru ei.
Vă doresc un Crăciun sfânt, în bucuria şi în seninătatea pe care ni le dăruieşte Isus. Mulţumesc!
LEO PP. XIV
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
